Chapter XVI-A different demention

-Tu ce cauti aici? m-a intrebat surprins.

Grozav! Acum facea si pe prostul.

-Uite cum sta treaba, Justin! Din cate stiam eu am ramas chit. Nu cred ca era nevoie sa faci toata sarada asta.

-Despre ce vorbesti?...O nu! Spune-mi ca nu tu esti tipa cu organizarea!

Am zambit prosteste si ironic.

-Doh! Trebuie sa-mi lipesc un biletel pe frunte ca sa-ti dai seama?

-Esti cumva in perioada aia a lunii? Nu te comporti deloc normal.

Am inceput sa bat din picior in semn de revolta.

-Nici tu nu pari a fi un batran regizor, gata sa iese la pensie.Desi daca ma uit mai bine…

-Ha ha ha! Dintr-o data am devenit comici sau cum?

-De fapt nu am glume in program cu tine. Am plecat.

Mi-am luat geanta, dar m-a prins de mana mai repede decat mi-as fi putut imagina.

-Hey, inca nu am terminat! Chiar trebuie sa organizez aceasta petrecere si alte firme nu o sa accepte datorita timpului foarte scurt.

Am ridicat din spranceana, privindu-l suspicios.

-Ia un loc si iti explic totul.

Dintr-o data devenise serios si politicos. M-am asezat, hotarand sa-l ascult.

-Repede, te rog!

A deschis gura sa-mi dea o replica geniala de-a lui, dar a inchis-o la loc, realizand ca depindea de mine.

-Bun…stai calm Justin, stai calm!s-a linistit singur, lucru ce m-a facut sa-mi scape un zambet. Anastasia e vorba de petrecerea pentru tatal meu, Edgar. Nu ar trebui sa alerg acum sa ma ocup de tot daca nu i-ar fi venit minunatei mele mame ideea de a o organiza chiar eu. Ei sunt in LA si nu se poate ocupa ea personal asa ca m-a rugat pe mine. Acum urmeaza partea interesanta: trebuie sa fie in 2 zile.

-Caaatt?am intrebat. Nici nu se pune problema. E vorba de invitatii facute pe comanda, lista cu persoanele care confirma ca pot ajunge. Trebuie sa fac rost de local, sa-l aranjez, sa ma ocup de bauturi. Tu crezi ca asta se poate realiza in 2 zile? Mamei tale nu i se pare imposibil? Imi pare rau dar nu te pot ajuta.

-Aaa de fapt stiam de asta de o luna, dar am tot amanat.

-Asta imi confirma faptul ca esti un iresponsabil.

-Sunt ce vrei tu, numai ajuta-ma!

-Nu se poate. Chiar daca as vrea, nu as putea.

-Nici daca iti fac recomandari foarte bune?

-Recomandari in first class din partea unui avocat?am intrebat intentionand sa-l jignesc pentru a ma lasa in pace.

Si-a dat ochii peste cap.

-Din partea tatalui meu…

M-am gandit cateva secunde, realizand ca as putea face fata cu putin efort si as castiga si niste puncte in plus ca si organizatoare.

-Hmm…poate ca nu ar fi chiar imposibil.

Se luminase la fata.

-In sfarsit ne intelegem.

Nu puteam pierde timpul asa ca i-am spus ca trebuie sa plec pentru a pune la punct ceea ce se putea in acea zi. Bineinteles ca a insistat sa ma insoteasca. A trebuit sa accept doar pentru ca mi-a oferit un bonus la plata. Eram materialista, dar tipu ma scotea din sarite si tot timpul avea ceva de comentat.

Primul magazin in care am intrat a fost cel pentru invitatii. Am reusit in cele din urma sa o conving pe tipa care se ocupa cu asa ceva sa le faca in aceeasi zi, doar ca idiotul de Justin s-a gasit sa faca o remarca cu privire la design-ul magazinului. Dup aparerea lui „cineva cu gusturi atat de proaste nu poate sa faca niste invitatii pe masura asteptarilor lui”. A refuzat sa ne mai ajute, iar eu deja ma abtineam cu greu sa nu-i trag una acolo.

-Justin, tu esti tampit?am intrebat degajat, ca si cum aceasta intrebare era foarte fireasca.

-Hai pe bune acum, vrei sa spui ca tie ti-a placut magazinul?

-Nu conteaza! Nu asta e ideea. Ne facea invitatiile cum vroiam noi, doar ca te-ai gasit tu cu gura ta cea mare sa strici ceva ce ma chinuiam de un sfert de ora sa realizez. Daca as fi in masina mea in momentul asta as accelera cu cel putin 150 km/h si apoi ti-as deschide usa pentru a zbura de aici.

-As putea sa incerc sa fac eu asta.

-Sau nu! Opreste aici. Dar de data asta merg singura.

-E interzis, nebuno! Cine ti-o fi dat tie permisul nu stiu.

-Ideea era doar sa ma lasi pe mine aici, iar tu sa PLECI.

-Nici sa nu te gandesti. Doar nu crezi ca las totul in mana ta. Vin si eu.

-Arrhhh! Incepusem sa ma enervez. Fie! Dar daca mai scoti un cuvant zbori prin vitrina magazinului.

-Ok. Dar inceteaza cu amenintarile pentru ca oricum nu le iau in calcul.

Am trantit portiera in semn de razbunare. S-a strambat la mine in schimb.

M-am uitat pe cateva pliante, nemaifiind nevoie sa conving pe nimeni in legatura cu timpul realizarii lor. Am gasit-o pe patroana, care a fost de acord din prima clipa sa ni le faca pe loc. Nu ramanea decat sa alegem modelul.

-Sunteti un cuplu dragut!a afirmat o vanzatoare, care numai ce sosise.

-Ooo nu, noi nu…am incercat sa balbai o explicatie, dar Justin a continuat luandu-ma de gat.

-Nu-i asa? In acel moment mi-a prin nasul intre degetele lui, facand acel gest copilaresc.

M-am uitat dezgustata la el, nereactionand la circul pe care incerca sa-l faca.

-Gogosica mea voia de fapt sa precizeze ca invitatiile sunt prentru o petrecere in cinstea viitorului ei socru.

„Gogosica”? Bleacs! Am zambit ironic.

-Parca ti-am zis sa taci?l-am intrebat pentru a ma auzi doar el.

-Credeam ca ai inteles ca nu ma poti face sa tac.

-Nici daca…

-Nici daca ce?a continuat dupa cum ma asteptam-curios.

-Te rog frumos?

Se vedea ca se gandise la cu totul altceva, dar nu avea sa primeasca nici un sarut de la mine.

-Neaa…plictisitor!

A urmat o pauza de cateva secunde, dupa care mi-a zambit diabolic. Stiam ca urma sa faca o prostie.

-Stiti, scumpa doamna, asteptam chiar un copil!

Am incremenit. Ce dracului credea ca face? M-am intors brusc aruncandu-i o privire plina de sageti, care daca l-ar fi atins cu siguranta ar fi fost otravitoare.

-Gogosico, nu te rusina. Da si ne-am gandit sa facem nunta o data cu botezul.

-TACI! Am strigat la el facandu-i pe toti din magazin sa-si indrepte privirea catre noi.

Puteam sa realizez fara sa le observ reactiile ca ma considerau nebuna de-a dreptul.

-E din cauza sarcinii! A soptit Justin aratand spre mine.

Dupa care am auzit un „Aaaa” pe fundal. Chiar toate acele persoane erau atente la noi?

L-am apucat de mana strans si l-am tras catre mine.

-Honey, daca mai spui vreun lucru personal de-al nostru iti garantez ca acest copil ce il astept va fi ultimul tau mostenitor. Pe scurt- te las fara ceilalti!

Dupa care i-am zambit malefico-dulce. I-a scapat un zambet, caci privind dintr-un alt unghi acele scene chiar erau amuzante.

Am mai asteptat acolo in jur de o jumatate de ora, timp in care ne-am facut de ras reciproc „relatia”. Probabil ingrozisem toate acele persoane, dar nu mai conta. Oricum nu ne cunostea nimeni.

Ne-am petrecut restul zilei contrazicandu-ne cu privire la local, iar cand in sfarsit am gasit ceva frumos in stil venetian am inceput sa ne certam pe tema petrecerii. Era un coktail asa ca am propus tinute normale, dar cu tente de cinemtografie, film, regii. Intr-un final a fost de acord cu mine asa ca am rasuflat usurata.

Era deja ora 21:00 asa ca m-a dus la restaurantul in care ne intalnisem la inceput pentru a-mi lua si eu masina de unde o lasasem. Dupa care am plecat impreuna, dar fiecare cu masina lui.

Mi-a venit ideea sa merg inaintea lui pentru a prinde locul meu de parcare, dar probabil se gandise la acelasi lucru asa ca ne-am intrecut oarecum pana acasa. Din pacate am ajuns in acelasi timp, coborand nervosi din masini. Locul nostru era deja ocupat.

-Cine dracului mai e si asta?am intrebat revoltata.

-Ce cauta aici?a intrebat la fel de nervos ca si mine.

Am stat amandoi uitandu-ne la acea masina care parea foarte noua timp de cateva secunde.

-Ii ingaurim *pneurile?a propus Justin.

-Eu o zgarii, tu le tai. Ok?

-*Deal!

Ne-am prostit amandoi sabotand masina, dupa care am parcat in locuri diferite. Am urcat, fiind intampinati pe holul in care erau apartamentele noastre de Andrew.

-Anastasia, buna! Mi-a spus privindu-ma parca pierdut.

-Buna, Andrew!i-am raspuns zambind.

-Mda…buna si tie fratioare. Ce mai faci?Pe unde ai umblat?l-a ironizat Justin.

-Te-am mai vazut o data azi, a completat Andrew. A chiar..era sa uit. Tata si mama sunt aici. Au sosit azi in timp ce tu erai plecat. M-am gandit sa te sun, dar au zis sa te las ca poate ai treaba. Ma gandeam doar ce o sa zica cand o sa afle ca ai uitat de petrecere?!

-O mai taci!i-a ordonat Justin. Nu sufli nimic pentru ca m-am ocupat deja cu Anastasia astazi de anumite probleme asa ca o sa fie gata la timp.

-Voi doi va intelegeti?a intrebat surprins, dar si putin…gelos.

-Nu chiar.Am tinut sa-l fac sa inteleaga. Eu ma ocup cu asa ceva, iar el nu a stiut ca sunt eu si invers. Pana la urma am ajuns la un punct comun, chiar daca a fost prin santaj si alte treburi din astea.

Andrew incepuse sa rada.

In acel moment am auzit usa apartamentului lor deschzaindu-se. Parintii lor tocmai se pregateau sa iasa.

-Justin, dragule! A spus mama sa in timp ce l-a imbratisat.

-Ce faceti aici?i-a intrebat acesta.

Si-a imbratisat si tatal in timp ce astepta raspuns.

-Ne-am gandit sa venim pentru ca nu mai sunt decat 2 zile pana la coktail si nu avea rost sa mai ramane in LA. O dar cata impolitete. Cine este aceasta domnisoara incantatoare?a intreba mama lor.

-Buna seara!am spus politicos. Anastasia, incantata!

-Maggie, de asemenea! Iar el este sotul meu Edgar.

Am dat din cap zambind.

-De domnul Allen am auzit.

-Cum asa?a intrebat acesta surprins.

-Doar pentru dumneavostra pregatesc o petrecere fascinanta.

-Ne poti spune pe nume, a sugerat Maggie. Deci tu te ocupi cu organizarea!

-Desigur cu ajutorul lui Justin.

-Dar ce faci aici?a intrebat Edgar.

-Locuiesc in acest bloc.

-Aaaa bun. E bine sa te avem aproape. Noi mergem la o plimbare. Vom tine legatura, Anastasia. Vreau sa ma tii la curent cu detaliile.

-Sigur, m-am grabit sa raspund.

-Justin, fiule, ai observat ce masina mi-am luat?

-Nu…. Ce masina?

Am inghitit in sec, realizand ce facusem. M-am uitat la Justin speriata si el la mine.

-Hai sa ti-o arat!

Am coborat cu totii pentru ca mama lui sustinea sa vin si eu, desi tare mult imi doream sa-l las pe Justin sa se descurce singur cu acea problema.

-Dumnezeule!a strigat Edgar. Ce s-a intamplat cu masina mea?

-New York-ul asta!a completat Maggie.

-E plin de needucati!a sustinut Justin. Imi pare rau pentru masina. Ce bine stia sa joace teatru.

-Adolescenti lipsiti de orice scrupule, am continuat.

Andrew incepuse sa se uite ciudat la noi. Aveam impresia ca incepuse sa banuiasca ceva.

Intr-un fel imi venea sa rad si il vedeam si pe Justin ca abia se abtinea.

-Sa sun la politie?a intrebat Edgar.

-Nu!

-Nu!

Am strigat amandoi in acelasi timp.

-Nu o sa rezolvi nimic, tata. Oricum nu o sa se implice prea tare.

-Vandalizarea masinilor nu este asa de importanta pentru ei, l-am sustinut eu.

-Gata!a strigat Maggie. Ne intoarcem in LA. O sa venim aici doar pentru petrecere, iar apoi o sa luam primul zbor. Nu stiu cum puteti trai intr-un asemenea oras.

Am dat din umeri in semn de regret si dezamagire.

---------------------------------------------------------

*pneuri=cauciucuri

*deal=s-a facut!

Chapter XV-Fool me...I cried for you!

Din perspectiva lui Ian

Am lasat-o sa plece pentru ca era necesar. Tyanna ma privea cu dulceata, zambindu-mi in acelasi timp. Doar ca ochii mei inca o urmareau pe Anastasia, asteptand sa dispara din raza mea vizuala.

M-am asezat pe unul din acele scaune rustice, privind-o atent.

-Iti comanzi ceva?m-a intrebat detasat.

Intre timp am facut semn chelnerului, care nu a ezitat sa apara.

-O cafea, te rog!

Stiam ca avem multe de discutat.

-Poti incepe!i-am sugerat.

-Ce sa incep?vroia sa para uimita, dar o cunosteam destul de bine si stiam ca se preface.

-Poti sa-mi explici ce faci aici si ce vrei de la mine. Alege tu care sa fie prima.

-Dumnezeule, Ian, doar nu crezi ca sunt aici doar pentru ca stiam ca o sa fii si tu?

Am ridicat din spranceana, lasand-o sa concluzioneze singura.

-O ba da! Chiar crezi asta…

A facut o pauza, dupa care si-a reluat discursul.

-Uite chiar nu aveam habar ce s-a intamplat cu viata ta, cea personala in primul rand, doar ce am citit prin presa. Nu stiam ca o sa fii aici si nici macar ca ai o iubita. Ceea ce intradevar a fost intentionat a fost gestul meu de pe partie. Te-am vazut acolo cu Anastasia, iar faptul ca incercai sa o inveti sa schieze m-a facut sa-mi amintesc de vremea in care mergeam impreuna la munte si faceai acelasi lucru. Ei bine intre timp am invatat, avand in vedere faptul ca nu am vorbit de atata timp, asa ca am jucat putin teatru cum ca nu as sti pentru a ne intalni fara ca ea sa se supere. Am crezut ca va fi totul mai discret, dar din pacate ai avut un soc, din moment ce ai plecat asa repede. Chiar imi pare rau daca ti-am creat probleme.

Aveam senzatia ca spune adevarul, iar dupa cum o cunosteam una din calitatile ei era aceea de a gandi inainte sa faca vreun pas.

-Stai linistita, problemele pot sa apara oricand. Inca nu am auzit ce vrei de la mine.

-Stii…ma doare oarecum ca esti asa rece cu mine, avand in vedere tot ce am trait impreuna. Dar te inteleg. Anastasia este cea importanta in viata ta acum.

-Nu e vorba de asta, Tyanna!

Tarziu am realizat ce spusesem instinctiv.

-Dar?m-a intrebat cu o oarecare lumina in privire.

-Anastasia este importanta pentru mine si ma comport asa pentru ca nu vad de ce ar exista intre noi vreo forma de apropiere?

-Ian, ceva ma framanta de foarte mult timp si nu am avut curajul sa-ti spun asta pana acum. Dar chiar regret despartirea noastra. Eram mult mai imatura atunci si faptul ca te-am vazut sarutand-o pe acea chelnerita m-a facut sa te mint.

-Cum adica sa ma minti?am intrebat neintelegand.

-Te-am mintit cand ti-am zis ca mi-ai facut sarcina mult mai usoara pentru ca venisem cu gandul sa-ti dau papucii. A fost ceva spus la nervi, neadevarat. M-a durut prea mult acel gest si nu am vrut sa par eu cea care sufera.

Incremenisem. In primul rand pentru ca era un soc adevarul si in al doilea rand pentru ca eram entuziasmat. Nu-mi intelegeam atitudinea.

-Tyanna, am gresit, dar eram beat si am facut-o de fericire. Mi-am imaginat ca esti acolo cu mine uitandu-te la meci. Acela ar fi fost gestul care l-as fi facut cu tine, dar cum tie nu-ti plac meciurile nu mi-am putut indeplini dorinta.

-Si asta te-a facut sa te saruti cu tipa aia?

-Da!

-Si te-ai gandit la mine in acel moment?

-Da.

-Dar cand o saruti pe Anastasia, te mai gandesti la mine?

Am inghitit in sec. Nu-mi pusesem niciodata intrebarea asta. Adevarul il stiam, dar nu stiam daca sa i-l zic si Tyannei.

Din perspectiva Anastasiei

Simteam ceva care ma apasa si nu-mi dadea voie sa respir. Sa-l las acolo cu ea fusese o alegere grea, dar necesara.

Am urcat in noua mea camera si am sunat-o pe Ebony. Simteam nevoia sa ma distraga ceva.

-Unde esti?am intrebat rapid.

-Cu Paul, ne plimbam cu sania trasa de cai. E o priveliste superba. Ar trebui sa mergi si tu cu Ian.

-Desigur…am ingaimat cu lacrimi in ochi. Pai atunci va las ca am si eu ceva treaba. Vorbim.

-Ok. Paaa.

Planurile mele cu el se naruisera, iar momentele in care ar fi trebuit sa ni le petrecem impreuna se micsorau din ce in ce mai mult. Imi era dor de apartamentul, facultatea si orasul meu, ba chiar si de Natalia.

Trecuse deja o ora si nu stiam nimic de Tyanna si Ian asa ca am coborat sa vad ce se intampla. Dar pe drum am dat de Lao. Nu aveam chef de intepaturile lui, dar a trebuit sa le suport.

-Si inca mai crezi ca tot ce hotarasti tu de acum incolo se pune in aplicare?avea o satisfactie in voce.

-Uite cum sta treaba! Inteleg ca nu ma suporti, dar te rog sa ma lasi in pace. Ingnora-ma!

Am plecat asa ca mi-a strigat in urma:

-Cei doi o sa se impace, iar tu o sa ramai pe dinafara! Asa ca mai bine ti-ai face bagajele de acum.

M-a trecut un fior neplacut pentru ca imi spusese tot ce nu vroiam sa aud, lucrurile de care ma temeam cel mai tare.

In momentul in care am ajuns la intrarea in cafenea, cei doi se imbratisau. Se vedea ca Ian era multumit. Au stat asa cateva secunde, dupa care a sarutat-o pe crestetul capului si s-a indreptat catre iesire, zarindu-ma. Avea un chip la fel de trist ca al meu. M-a privit intr-un mod in care nu o mai facuse niciodata, lucru ce m-a durut foarte tare pentru ca vedeam ceea ce urma sa se intample.

Ne-am inteles din priviri pentru a urca in suite, iar in momentul in care a inchis usa in urma noastra s-a sprijinit de ea. Am ajuns pana la jumatatea livingului, dupa care m-am intors catre el. L-am zarit alunecand in jos, in timp ce-si punea mana la fata. Am inceput sa plang, dupa care m-am grabit sa ajung langa el. L-am luat in brate si l-am ridicat, el la randul lui strangandu-ma la fel de puternic. Niciunul dintre noi nu ar fi vrut sa-i dea drumul celuilalt. Se vedea ca sufera, iar cuvintele deja nu-si mai aveau rostul. Mi-a sters lacrimile inca tinandu-ma strans, dar nu ma puteam abtine. Plangeam intr-un mod haotic, fara incetare la pieptul lui. Se cutremura cu fiecare miscare de-a mea si asta ma facea sa simt ca si cum cineva mi-ar fi infipt un pumnal in inima. Mi-a sarutat fruntea si ochii, incercand sa ma linisteasca. I-am zarit o lacrima cazandu-i pe obraz. Ne-am privit in ochi cateva clipe, dupa care i-am dat drumul.

-Du-te Ian, du-te! I-am spus inca privindu-l.

-Anastasia, te iubesc!mi-a spus cu vocea lui autoritara, care ma facea mereu sa ma cutremur.

-Stiu! Si mai stiu ca o iubesti si pe ea si ca iti doresti sa fiti din nou impreuna. Iti era dor de imbratisarile ei. Am vazut asta…

A inghiti in sec, lucru ce-mi confirma intreaga mea teorie.

-Iarta-ma!mi-a soptit punandu-si fruntea peste a mea.

Am dat din cap, in semn ca inteleg. M-am strecurat pe langa el pentru a iesi de acolo. Aveam nevoie de aer.

Am plecat pe hol parca clatinandu-ma. M-m oprit in momentul in care l-am auzit strigand.

-Anastasia!

M-am intors, lovindu-ma de pieptul lui. Mi-a ridicat barbia si si-a presat buzele peste ale mele. Mi le-a masat usor, delicat pentru a ne bucura de fiecare miscare. Stiam amandoi ca urma sa fie ultimul nostru sarut. Dar nu vroiam sa se termine. Am stat cateva secunde langa gatul lui in timp ce-mi mangaia parul, dupa care am plecat.

Din perspectiva lui Ian

Ma simteam ca ultimul om de pe planeta. Ma durea atat de tare ca o lasam sa plece, dar si mai mult ca o faceam sa sufere. Niciodata cand o sarutasem sau mangaiasem nu-mi trecuse prin cap imaginea Tyannei. Dar stiam ca o relatie cu Anastasia nu putea sa dureze asa ca m-am intors la vechile iubiri. Stiam sigur ca o sa regret faptul ca o lasasem sa plece. Imi incalcasem promisiunea pe care i-o facusem. Nu o meritam. Pentru binele tuturor speram sa nu o mai intalnesc vreodata pentru ca as fi fost in stare sa renunt la tot pentru ea fara sa stau pe ganduri, iar impulsurile de acest calibru nu m-au caracterizat niciodata.

Mi-am sters lacrimile care nu incetau si mi-am revarsat toata furia in sedinta foto. Parca nimic nu mai era la fel, iar prezenta Tyannei nu facea decat sa-mi reaminteasca de Anastasia.

Felul in care o vazusem plangand, tresarind in bratele mele era pura tortura. Stiam ca urma sa plece, dar nu atat de repede. Am privit de la fereastra apartamentului in care era shooting-ul cum s-a urcat intr-o masina cu tot cu bagaje. A privit o data in sus, nerealizand ca o priveam, dupa care si-a intors chipul trist.

-Dumnezeule! In sfarsti! A exclamat Lao.

-Hm?am intrebat din instinct inca privind pe fereastra.

-Dar tu ce cauti acolo?E pauza sau cum?

-Da este! Spune ce vrei!m-am rastit la el in timp ce ma privea suspicios.

-Ma bucuram pentru tine si scumpa de Tyanna si pentru faptul ca tupeista aia si-a luat zborul.

-Taci in momentul asta, Lao, daca nu cumva vrei sa ajungi inaintea ei in NY. Eram prea obosit sa ma mai alarmez.

-Unde e?

-Nu ti-am spus ca a plecat?

-Tyanna, incompetentule!

-Cam multe jigniri in ultima vreme, a concluzionat ea care statea in spatele unor cameramani.

M-am luminat putin la fata in momentul in care am zarit-o. Sa fiu singur nu-mi facea bine. S-a indreptat parca plutind catre mine si m-a pupat pe gat. Nu ma trecuse nici macar un fior. Odata acel obicei al ei imi placea…

M-am strambat la impresarul meu care dadea din cap in semn de sustinere pentru cuvintele aliatei lui.

-Niciodata nu sunt prea multe pentru persoanele care nu inteleg de vorba bune.

-Fara aluzii!a continuat Lao.

DUPA DOUA SAPTAMANI

Din perspectiva Anastasiei

Inca ma simteam de parca destinul, oamenii si chiar intreg universul complotau impotriva fericirii mele. Era deja a doua oara cand ma parasea si asta ma facea din ce in ce mai morocanoasa si neincrezatoare.

Natalia ma astepta sa mergem la cumparaturi, imediat dupa ce ieseam de la cursuri. Ii povestisem tot pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Ebony inca era cu Paul si isi continua cariera ca si asistent personal al sau. In calea lor statea un singur obstacol-incepusera filmarile pentru TVD si isi petreceau ceva mai putin timp impreuna.

Din cauza faptului ca simteam nevoia sa ma refugiez intr-un hobby incepusem sa organizez evenimente. Si din nou Ebony intrase in actiune, punandu-mi cateva pile pentru a fi oarecum cunoscuta printre persoane ceva mai importante cu care lucra tatal ei. Probabil trebuia sa-i fiu vesnic recunoscatoare.

Un motiv de fericire puteam spune ca era telefonul ce il primisem de dimineata. Prima mea propunere de event organizing era in curs. Ma asociasem intr-un fel cu Natalia pentru a-i da si ei o alta ocupatie decat cea a pierderii timpului pe la petreceri si cu persoane ciudate. Aveam de pus la punct un coktail party pentru iesirea la pensie a unui vechi regizor. Inca nu stiam despre ce era vorba, dar urma sa ma intalnesc in aceeasi zi cu persoana de contact.

-Hey, Anastasia! Aici!

Mi-a facut cu mana catre locul unde imi parcasem masina.

-Da, Natalia, crede-ma ca nu am uitat unde am lasat-o.

-Hai mai iarasi esti prost dispusa? Am zis sa nu pierzi timpul uitandu-te dupa mine.

-Scuze, dar sunt agitata. Vii cu mine la intalnirea cu tipul pentru event?

-Nu! Trebuie sa merg la shopping si apoi sa-mi fac o plansa pentru facultate. Vrei tu sa vin si eu?

-Nu. Te-am intrebat doar. Te las pe tine unde vrei si eu plec. Se apropie de ora la care trebuie sa fiu acolo si nu vreau sa intarzii.

-Ok.

In momentul in care am ajuns in acel restaurant elegant si scump, am intrebat de rezervarea pe numele Edgar(asa retinusem ca il cheama).

In momentul in care am ajuns la acea masa, am avut parte de un soc ce a dus la urmatoarea mea reactie. Mi-am trantit geanta pentru a-l speria in momentul in care se uita atent in meniu.

-Tu iti bati joc de mine?am intrebat ridicand din spranceana.

Chapter XIV-Where dreams come to an end

Din perspectiva Anastasiei

In ziua urmatoare ne-am trezit mult mai bine dispusi. Il interogasem destul in seara precedenta pentru a mai continua. Nu-mi placea sa fiu stresanta.

Ne-am pregatit pentru a merge la schi, dar nu inainte de a ne fi servit micul dejun in apartament. Am preferat sa beau doar o cafea impreuna cu niste biscuiti. Mi-am luat o capa mai groasa pe mine pentru a iesi pe balcon. Era o priveliste superba. Mi-am lasat iubitul sa manace linistit in timp ce am profitat de timp pentru a zari cateva repere din statiune. Auzisem de multa vreme ca Banff-ul era magnific, dar nu credeam ca totul se ridica la masura asteptarilor. Puteam observa patinoarul si partiile de schi. De altfel se realizau si drumetii cu sanii trase de cai. Abia asteptam sa incerc tot ce era posibil.

Am intrat in camera, iar Ian era deja echipat. Mi-am luat si eu costumul si am coborat. Aveam fix 5 ore pana la sedinta foto. Inca eram foarte stricta in ceea ce privea munca mea.

Cum era de asteptat in holul hotelului se aflau paparazzi, care bineinteles ca nu puteau sa lipseasca. S-au ingramadit in jurul nostru, dar bodyguarzii lui Ian incercau sa-si faca treaba.

-Face-ti loc!am strigat.

Ian ma privea cu uimire.M-am postat in fata unei camere de luat vederi si am inceput sa vorbesc.

-Va da interviuri dupa sedinta foto programata astazi. Daca aveti intrebari pastrati-le pana atunci. Ne vedem in sala de conferinte la ora 16:00. Acum va rugam sa ne scuzati, avem ceva lucruri de rezolvat.

Am dat sa plec cand am auzit o voce din multime.

-Dumneavoastra cine sunteti? Nu v-am mai vazut pana acum.

As fi vrut sa le strig in fata ca sunt iubita lui, dar m-am oprit la timp, iar Ian nu a scos un cuvant de teama sa nu ma supar din nou.

-Sunt asistentul personal al domnului Somerhalder. Atat va pot preciza. La revedere.

L-am tras de mana discret fara a-mi fi observat gestul, dar am fost opriti de impresarul lui Ian la iesirea din hotel.

-Domnisoara Ryan, nu cred ca v-am autorizat sa realizati comunicate de presa. Sunteti aici sa va asigurati ca Ian respecta programul creat intradevar de dumneata, dar aprobat de MINE.

A tinut mortis sa-mi strige ultimul cuvant. O luasem intradevar inainte cu hotararile, dar facusem asta doar pentru a nu mai fi urmariti de mass media. Am deschis gura sa ma apar, dar Ian mi-a luat-o inainte.

-Lao, ia-o mai moale cu treaba asta! Se vedea ca era incruntat.

-Ian nu ma contrazice! Eu am angajat-o, nu tu. Trebuie sa-si respecte atributiile si sa-si vada de lungul nasului.

Incepusem sa ma enervez asa ca am oftat inainte sa spun vreo prostie.

-Lao, am spus sa incetezi!

Vocea grava si tonul ridicat m-a facut si pe mine sa tresar, apoi pe acel grasut ingamfat.

-Avand in vedere ca esti impresarul meu de atatia ani o sa trec cu vederea foarte usor acest incident. Iar pentru cunostiinta ta generala, Anastasia este iubita mea si lucreaza pentru mine doar pentru ca isi doreste asta. Ceea ce decide ea o sa fie luat in considerare ca si cum ar fi fost propria mea idee. A facut foarte bine cu acele persoane pentru a nu ne mai deranja. Am nevoie de relaxare.

-Poftim???!!! Ian tu te auzi macar? Iubita ta-o studenta la jurnalism, care nu are nici cea mai mica legatura cu figurile publice! O fata de rand!

Vorbele lui ma faceau sa ma simt incomod, ca si cum nu l-as merita.

-Anastasia face cat toate vedetele la un loc, ai inteles? Si faptul ca te-am tratat pana acum ca un prieten nu ma va face sa nu-mi schimb atitudinea in cazul in care nu incetezi. Cere-ti scuze!

Il vedeam ca se eschiveazasi ca ii era greu sa faca un asemenea gest asa ca am interevenit. Nu-mi serveau cu nimic niste scuze false.

-Nu e nevoie. Lao(imi permiteam sa il tutuiesc pentru ceea ce facuse), nu face nimic. Stiu ca probabil iti doresti altceva pentru Ian, dar oricum nu mi-am propus ca toate acestea sa fie publice.

-Macar atat…a ingaimat, lucru ce l-a facut pe Ian sa se enerveze.

L-am strans de mana pentru a se calma si a intelege ca nu-mi doream sa continue.

Am plecat pentru a merge sa schiem. Habar nu aveam cum asa ca mi-a propus sa imi angajeze un monitor care sa ma invete. Dar mi-a suras mai mult ideea de a ma invata chiar el.

In acest fel l-am facut sa rada de stangaciile mele. Si-a dat drumul pe partie pentru a-mi arata cum se face, dar in urma lui a mai plecat o domnisoara care se afla probabil in aceeasi postura ca a mea pentru ca incepuse sa tipe „Da-te! Sau mai bine opreste-ma!”. Am zambit, caci se indrepta cu viteza catre Ian care nu stia daca sa se dea la o parte din calea ei sau sa o ajute. Biineinteles ca a ales cea de-a doua varianta si a prins-o, dar din cauza vitezei s-au rostogolit amandoi. Tipa cazuse peste el. Deodata mi s-a trezit la viata acel sentiment de gelozie asa ca am coborat cat de repede am putut pentru a o ridica de pe el. Stiam ca se descurca si singur, dar vroiam sa ma asigur ca ea va afla al cui este.

-Esti bine?a intrebat-o, dandu-si ochelarii jos.

Femeii nu i se vedea prea bine fata pentru ca aveam si fular pe langa ochelarii de schi, dar am sesizat un „da” din partea ei.

A ajutat-o sa se ridice in timp ce asteptam sa il scutur de zapada.

-Sunteti bine?am intrebat facandu-mi mai multe griji pentru Ian.

-Da, scumpo!mi-a confirmat.

Nu ezitase sa ma alinte de fata cu ea, lucru destul de imbucurator.

In cele din urma si-a desfacut tot ce avea de protectie pe fata si am observat ca era blonda.

Fata lui Ian se albise, lucru ce ma ingrijora. M-am uitat din nou la ea, ceva mai atent si am inghitit in sec.

-Tyanna?!a articulat Ian.

Din perspectiva lui Ian

Ramansesem ca o statuie de piatra, iar Anastasia se uita la mine neintelegand. Nu-mi venea sa cred ca o aveam din nou in fata mea pe prima femeie pe care o iubisem. Nu se schimbase mai deloc, iar asta ma ingrijora.

M-am uitat pret de cateva clipe la cele doua. Erau atat de diferite…

-Chiar daca nu o sa crezi, ma bucur sa te vad! A spus Tyanna zambind.

Am dat din cap crezand ca sunt intr-un cosmar sau poate vis. Nu stiam ce sa cred. Capul incepuse sa ma doara si privirile celor doua ma terminau. Nu vroiam sa fac nimic gresit asa ca m-am intors cu spatele si am dat sa plec. Oare ce credea Anastasia? Nu stiam nici macar daca sa o strig sa ma urmeze sau sa ramana acolo. Cert era ca in acel moment mi-as fi dorit sa fiu Damon si sa fug cat pot de repede.

Deodata am auzit vocea Anastasiei, realizand ca nu se miscase de acolo.

-Oh serios? Tyanna?

M-am oprit sesizand ironia din glasul ei. Dar am pornit din nou indreptandu-ma catre hotel.

-De ce dracului pleci?a mai strigat o data. Ian!

Am trantit usa in urma mea la camera. M-am eliberat de acel costum si m-am asezat pe un folotiu. Mi-am sprijinit capul in maini. Pentru prima oara nu stiam ce sa fac, cum sa ma comport.

Nu a durat mult pana cand am auzit usa deschizandu-se. Era Anastasia si ma privea dezamagita.

-Nu ai de gand sa spui nimic? Nici macar sa imi explici de ce m-ai lasat acolo? Te asteptai cumva sa o scot la o cafea pe ex-prietena ta, Tyanna sau care-i treaba? Spune ceva! A strigat trantindu-si ochelarii pe jos.

-Anastasia…-am inghitit in sec- nu stiu ce sa zic.

-Mi-ai promis, Ian, mi-ai promis! Incepuse sa planga.

Nu vroiam sa stiu ca asta cauzasem eu.

-La dracu!Ce ti-am promis?am strigat dand un picior fotoliului. M-am indreptat catre ea, incercand sa o iau in brate, sa o calmez. Nu vroiam sa o fac sa sufere.

-Nici macar asta nu-ti amintesti. Ia mana de pe mine! Mi-ai spus ca face parte din trecutul tau si ca nu o sa mai vina de acolo niciodata!

-Ti-am spus un adevar!am ripostat.

-Minti! E aici, iar pe tine te-a tulburat. Vad asta in ochii tai! Ti-am vazut reactia cand ti-ai dat seama ca era ea.

-Anastasia, nu aveam nici cea mai vaga idee ca o sa fie aici! Nu am vazut-o de atata timp si stii bine! Pur si simplu faptul ca a fost o persoana importanta in viata mea ma face sa fiu confuz.

-A fost, iar eu sunt! Sau cel putin asa obisnuiam sa cred.

-Nu spune prostii! Stii ca te iubesc!

-Nu sunt sigura de asta, a spus printre lacrimi.

Am strans-o fara voia ei in brate. S-a zbatut, dupa care i-am dat drumul alunecand amandoi pe covor. S-a calmat, stergandu-si lacrimile.

-Clarifica-ti sentimentele, mi-a spus serioasa. Intre timp eu voi fi ocupata sa-mi mut hainele in alta camera.

Ma durea sa stiu ca incerca sa ma indeparteze, dar probabil avea dreptate.

-A si inca ceva! Scumpa ta Tyanna a tinut sa-mi dea nr. ei de telefon. Poate te intereseaza…-a continuat, aruncandu-mi o carte de vizita pe covor.

In momentul in care a trantit usa, am tresarit dar nu din cauza zgomotului ci din cauza cuvintelor ei care imi rasunau in minte, ca un ecou.

Din perspectiva Anastasiei

Ma simteam groaznic, iar faptul ca acea tipa indraznise sa se uite ciudat la mine si apoi sa ma roage sa-i dau cartea ei de vizita lui Ian ma enervase la culme. De ce trebuia sa apara in acele momente atat de frumoase. Dar intr-un fel probabil era mai bine asa scapam de orice dubiu cu privire la sentimentele lui Ian pentru ea.

Am coborat sa iau inapoi acea camera care fusese rezervata pentru mine la inceput si l-am zarit pe Lao stand la cafenea cu Tyanna. Cu siguranta se cunoasteau, dar ceea ce mi se paruse ciudat era faptul ca radeau de mama focului. Se simpatizau.

Atunci mi-am adus aminte de vorbele impresarului, cum ca nu l-as merita pe Ian. Probabil avea dreptate si poate ca ea era mult mai potrivita pentru el.

Mi-am luat totusi inima in dinti si m-am indreptat catre ei. Eram tare curioasa ce discutau, dar s-au oprit la timp pentru ca Lao si-a schimbat mimica fetei in momentul in care m-a vazut. I-am putut citi pe buze un „oh perfect”, dupa care si-a dat ochii peste cap. Acel gest a facut-o pe Tyanna sa se intoarca pentru a vedea despre ce era vorba.

-Aaa buna!mi-a spus zambind. Tare as fi vrut ca eu sa fi avut starea ei de spirit de atunci.

-Buna!am raspuns sec.

-N-am avut inca placerea pentru ca ai plecat foarte grabita mai devreme.

-Anastasia, am raspuns scurt.

-Tya…

-Stiu cine esti!am continuat. Ian mi-a vorbit despre tine.

-Ia un loc!m-a indemnat. Ce ciudat! Mie nu mi-a pomenit niciodata de tine.

-As prefera sa vorbim intre patru ochi. Ne scuzi o clipa?am intrebat uitandu-ma catre Lao.

-O nu va faceti griji si asa am ceva treaba. Vorbim, scumpo! Si a pupat-o scurt pe obraz.

Aceasta i-a raspund aproband din cap.

-Revenind la discutie, nici nu aveam cum sa-ti povesteasca despre mine pentru ca nu ma cunostea atunci cand v-ati intalnit voi, acum mult mult timp in urma.

Am tinut sa accentuez indelunga vreme in care nu se vazusera.

-O dar nu a fost chiar atat de mult de cand nu l-am vazut. Ultima oara a fost la o Cosmopolitan Magazine’s Fun Fearless Males Party.

Am incremenit. De ce ma mintise? Picasem de proasta si asta ma facea din ce in ce mai dezamagita.

A vazut ca nu ziceam nimic asa ca a continuat.

-Imi pare rau pentru ca nu am stiut ca sunteti impreuna, altfel nu-ti mai dadeam nr. meu sa i-l dai. Si eu as fi geloasa in locul tau. A dar stai ca de fapt chiar am fost in locul tau.

A zambit incercand sa para inocenta, iar eu i-am zambit la fel de fals.

In urmatorul moment l-am zarit pe Ian indreptandu-se catre noi. Ne-a privit uimit, dupa care a dat sa spuna ceva, dar l-am oprit.

-De ce nu mi-ai spus ca te-ai intalnit cu Tyanna la petrecerea Cosmopolitan?

-Poftim?! A intrebat confuz.. Ori juca extraordinar de bine ori era nedumerit de-a dreptul.

Am ridicat din spranceana, dandu-i de inteles ca nu-l cred.

-Hey, Anastasia!ne-a intrerupt Tyanna. Stai putin ca ai inteles gresit. Eu am spus ca EU nu l-am mai vazut de atunci. Sunt aproape sigura ca nici nu stia ca am fost acolo. Nu m-a vazut si nici nu am discutat. Speram sa prind un moment nu chiar asa de public pentru a vorbi.

Am rasuflat usurata in sinea mea.

-Aha. Ok atunci, va las sa discutati.

M-am ridicat pentru a pleca, dar Ian m-am prins de mana.

-Anastasia?

Privirea lui sugera un „imi pare rau” asa ca am simtit nevoia sa-i soptesc „sunt bine”, desi clar nu eram.

Chapter XIII-Where dreams start

…in timp ce ma masa pe spate. Am gemut usor, cand limba lui incepuse sa-mi linga sfarcul excitat, alintandu-l pe celalalt cu degetele.Un val de emotii m-a cuprins.Mi-am prins degetele in parul lui, masandu-l usor, in timp ce isi cobora mainile catre bichinii mei din dantela.A inceput sa ma mangaie usor cu degetele, facandu-ma sa ma arcuiesc sub el.El a zambit langa sanul meu, dupa care si-a croit drum cu limba in jos catre stomac.Mi s-a taiat respiratia cand si-a adus limba peste lenjeria mea.Imi doream atat de mult sa nu o fi avut in acel moment, dar Ian parca imi citea gandurile, caci dintr-o miscare aceasta zacea pe podea.A continuat sa-mi sarute faldurile ude, facandu-ma sa delirez de placere.In acele momente mi-am dus mana catre fata lui, incercand sa-l ridic la acelasi nivel cu mine, dupa care l-am sarutat pasional si lung, masandu-mi buzele rosii si umflate.Mi-am dus mana catre abdomenul lui plat, trasand cerculete cu degetele, dupa care am coborat catre membrul lui tare, gata pentru mine.Am inceput sa-l prind in mana, desi imi era destul de greu, si sa-l fac sa se simta la fel ca mine.Am auzit un geamat destul de puternic din partea lui, asa ca am suras satisfacuta, sarutandu-l pe gat, iar mai apoi lingandu-i pieptul lucios.Mi-a prins fata in maini, privindu-ma timp de 2 secunde, dupa care si-a presat din nou buzele peste ale mele, introducandu-le intr-un joc fara scapare.Si-a coborat mana din nou catre locul meu intim, trasand miscari circulare peste clitorisul meu.Am tipat, strigandu-i numele in momentul in care am simtit fiorii ce se accentuau din ce in ce mai tare.

Mi-am ridicat, rezamandu-ma in coate pentru a-l privi mai bine. Vedeam in ochii lui o flacara aprinsa care ma ardea din ce in ce mai tare. Mi-a desfacut picioarele, tragndandu-ma si mai aproape de el, in timp ce ma freca din ce in ce mai repede.Nu mai suportam acea senzatie, vruiam totul, fara exceptie.Mi-am muscat buza, lucru ce l-a facut sa ma sarute imediat, sugand-o salbatic.

M-a privit din nou parca pregatidu-ma pentru ceea ce avea sa urmeze. Dintr-o miscare s-a impins in mine facandu-ma sa-l zgarii efectiv pe spate. Durere si placere in acelasi timp. Inca nu reusisem sa inteleg cum ma facea sa simt toate acele lucruri. A stat putin, lasandu-mi corpul sa se acomodeze cu marimea lui, dupa care a continuat cu miscari lente, iar mai apoi rapide, la cererea mea.Simteam sa sunt aproape si el al fel.Ne-am miscat pozitia intr-o ultima faza, lasandu-ma sa experimentez statul desupra.Acea caldura, insotita de fiori era din ce in ce mai deasa, asta pana cand am juisat.Cand secretiile mele au fost eliberate m-a lins, dupa care m-a sarutat, continuand mai apoi pentru a ajunge si el la aceeasi placere.
M-a prins in brate, strangandu-ma la pieptul lui si sarutandu-mi ochii, obrajii, buzele, gatul si sanii.Am simtit un nou fior.Chiar daca ma simtisem absolut perfect, ca in al noualea cer, trebuia sa rcunosc ca durea.

Am stat asa cateva minute, dupa care m-am aplecat dupa tava cu mancare, in timp ce l-am auzit chicotind.

-De ce razi?l-am intrebat uimita.

-Ma intrebam doar daca de acum incolo dupa ce facem dragoste o sa-ti vina foame.

-Posibil, am raspuns zambind.

Am apucat cateva capsuni mai mici, dupa care le-am dat prin ciocolata. Le-am muscat seducator in timp ce il lasam sa ma priveasca. A ridicat o spranceana.

-Anastasia, nu te doare?

In prima faza n-am inteles la ce se referea, dar in cele din urma am realizat.

-Ba da. Adica nu! M-am grabit sa ma corectez pentru ca nu vroiam sa se simta prost.

Mi-a mangaiat delicat obrazul.

-Nu e nevoie sa ma minti. Stiu si imi pare rau.

M-a sarutat scurt pe buze.

-Daca vrei ca totul sa fie ok si sa ma pot abtine intoarce-te cu spatele in timp ce mananci, te rog.

Am inceput sa radem amandoi. Dar nu aveam de gand sa fac ce imi sugerase.

Mi-am trasat conturul buzelor cu limba, privindu-l intr-un mod chiar sexy. Am luat cu degetul inca putina ciocolata si mi-am pus pe sfarcuri, parand a fi din greseala.

M-a privit putin trist, dupa care mi-a aratat penisul lui care era in erectie, din nou.

-Uite ce provoci! Tu sa-l faci sa-si revina acum.

Am inceput sa rad de figura lui , care parea serioasa si amuzanta in acelasi timp.

-Cookie, stai chill!

-O serios? Cookie?m-a intrebat ridicand din spranceana.

-A fost primul lucru care mi-a venit in minte.

-Nu pare deloc barbatesc!s-a plans Ian.

-Dar nici nu trebuie. E de ajuns sa stiu eu ce poate.

I-am facut cu ochiul, lucru ce l-a facut sa ma traga langa el.

Ne-am sarutat, dupa care m-a invelit la pieptul lui. Desi draperiile erau trase si nu putea patrunde briza, mi se facuse putin frig.

Dupa ce m-am incalzit am adormit fara sa realizez exact momentul.

In ziua urmatoare ne-am facut bagajele, refuzand insistentele lui Ian de a mai ramane o zi. Tineam foarte mult sa respecte programul pe care ma chinuisem sa-l pun cap la cap, iar faptul ca eram iubita lui nu ma facea sa nu fiu la fel de implacabila.

Inca nu apucasem sa discut cu Ebony si sa-i multumesc pentru faptul ca intrase in jocul lui Ian si ma adusese in acel loc pe care nu aveam de gand sa-l uit vreodata. Inca nu aflasem nici daca intre ea si Paul se intamplase ceva sau el inca se mai gandeam la iubita lui din NY.

In avion am stat langa Ian, gandindu-ma doar la faptul ca urma sa ajungem intr-o statiune muntoasa. A adormit cateva ore bune pe umarul meu, timp in care m-am jucat cu parul lui matasos. Spre deosebire de mine, el nu apucase sa doarma destul si in plus depusese si mult mai mult efort.

In momentul in care am ajuns era seara si am ramas placut surprinsa de faptul ca bagaje cu haine noi si potrivite acelui climat racorospentru mine se aflau deja in camera. Se ocupase chiar de absolut tot.

A observat uimirea mea.

-Un critic de moda ti-a ales hainele astea. Sper sa-ti placa.

-Glumesti?l-am intrebat surprinsa.

-Nu, e prietena cu mine. O sa ti-o prezint intr-o zi.

In acel moment am zarit si bagajele lui langa ale mele.

-O sa impartim acelasi suite?

-Da, m-am gandit….-a facut o pauza- oh firar scuza-ma!

M-am incruntat, neintelegand.

-Pentru?

-Trebuia sa te intreb inainte…

Am zambit pentru ca mi se parea a fi un gest chiar dulce.

-Nu fi prostut. Nu trebuie sa-mi ceri parerea in materie de orice.

L-am sarutat scurt pe buze.

Am facut dus separat pentru ca aveam nevoie sa ne odihnim dupa zbor, iar daca l-am fi facut impreuna cu siguranta nu ne puteam abtine.

L-am lasat pe el primul pentru ca imi planificasem sa aranjez atat hainele mele cat si pe ale lui. Am profitat de timp pentu a vorbi cu Ebony, care cu entuziasm imi povestea cum a decurs sarutul ei cu Paul. Erau impreuna, dar in secret. Ma bucuram pentru ea si speram sa dureze.Observasem alte inca 35 de apeluri de la Natalia, care probabil aflase pe unde umblam de la Tracie.

Gandurile mi-au fost spulberate de pieptul gol si ud al lui Ian care stralucea in lumina semineului. Am trecut pe langa el fara ca macar sa ma uit, dar m-a tras la pieptul lui dintr-o miscare. M-a lipit de el, udandu-mi maieul in dreptul sanilor. Ma trecuse din nou un fior placut. M-a mangaiat pe spate in timp ce ma saruta pe gat. Ma topisem! Norocul meu a fost ca s-a indepartat de mine la timp. Daca mai continua probabil urma sa am un orgasm.

Am intrat buimacita sub dus. Mi-am revenit in cele din urma si am iesit infasurata doar intr-un prosop. Iubitul meu statea pe burta si dezbracat in pat uitandu-se la televizor. Mi se facuse putin frig, desi focul in semineu inca ardea.

-Brrr! Am spus in timp ce ma indreptam catre el.

-Ti-e frig?m-a intrebat nemiscandu-si pozitia.

-Mi-e numai cand ma uit la tine. Acopera-te cu ceva. O sa racesti.Afara e zapada.

-Oh asta era. Vino langa mine!

Si-a tras boxerii pe el, a stins televizorul, dupa care m-am ghemuit in bratele lui. M-a sters ca pe un copil delicat cu prosopul. Mi-am luat niste pijamale ceva mai provocatoare si m-am bagat din nou sub plapumioara, langa el. Stateam in fund, rezemata de pieptul lui. A apucat feonul si a ineput sa-mi usuce parul. Devenise totul din ce in ce mai bine. Era caldut, liniste si ma simteam protejata, simtindu-l acolo langa mine.

-Ian?

-Da, scumpo.

-Ce iti place la mine?

-Hmm sa ma gandesc.In primul rand faptul ca esti o leoaica in pat!

-Minti!am sustinut. Nu stiai cum sunt in pat cand m-ai cunoscut.

A inceput sa rada.

-Normal ca nu stiam. Cum poti sa ma intrebi ce-mi place la tine? Imi placi tu cu nebuniile, atitudinea ta si faptul ca stii tot timpul ce vrei. Si chiar daca am fost primul barbat in viata ta ai stiut sa ma seduci asa cum nu a mai facut-o nimeni niciodata.

Chicoteam, dar mi-am schimbat starea imediat.

-Dar ea, Tyanna, cum era?

-De ce ma intrebi asta? Nu-mi face placere sa vorbesc despre ea.

-O mai iubesti?

-Nu, normal ca nu. Apartine unei alte epoci din viata mea. Face parte din trecut si crede-ma ca nu va mai veni de acolo vreodata.

Ma simteam in regula sa aud asta, dar am continuat cu intrebarile.

-De ce ai plecat? Si mai ales de ce m-ai catalogat drept un vis?

-Pentru ca asta erai pentru mine atunci. Nu am crezut ca tot ce s-a intamplat a fost real. La inceput am luat totul drept o joaca si mi-am promis ca vei fi a mea doar pentru orgoliul propriu. Vroiam sa o ingenunchez pe fata care a indraznit sa ma faca sa tac de atatea ori. Dar pe parcurs m-am indragostit de tine si cand am realizat asta am simtit ca nu are rost sa raman pentru ca avem vieti total diferite. Am crezut ca meriti o altfel de viata pentru ca am observat ca nu pui mare pret pe vedete.

-Iar acum nu mai crezi asta?

-Nu! Acum sunt egoist. Te vreau numai pentru mine. Te opui?

-Hmm…acum imi ceri parerea?

Am inceput sa radem pentru ca ne-am adus aminte de cearta noastra din Caraibe.

-Da, chiar asta fac!

-Atata timp cat sunt fericita nu ma opun. Asta ca sa fiu si eu egoista!

Mi-a plantat un pupic pe obraz.

-Iubitule?

-Anastasia, draga mea, fie-ti mila de mine in seara asta si hai mai bine sa dormim. Promit sa vorbim maine si sa-ti raspund la orice intrebare iti trece prin cap.

-Una ultima si gata! Promit.

Si-a dat ochii peste cap.

-Daca te uiti asa la mine imi aduc aminte noaptea trecuta si nu pot spune decat „ok facem cum zici tu”.

Am chicotit.

-Ma iubesti?

-Normal, prostuto, normal ca te iubesc!

-Si eu…

Am rostit aproape adormita. Eram nespus de incantata.

---------------------------------------------

Va rog frumos daca se poate sa-mi lasati si parerea voastra.

Mare prostie...

Vreau sa imi cer scuze pentru un lucru care chiar mi-a scapat:|. Pe tipa cu care se anagajeaza Anastasia si pleaca in Caraibe o cheama Ebony pentru ca asa am precizat in primele capitole, dar pe parcurs nu am nici cea mai vaga idee de ce am tot scris Cassie...
Am schimbat cred ca peste tot numele ei si am trecut-o Ebony, asa cum am creat-o la inceput. Daca mai gasiti pe undeva Cassie scris probabil am omis sa corectez. In principiu sa stitit ca e vorba de Ebony-tipa care are tatal regizor, cu care e Anastasia la facultate si care tot umbla cu Paul.

Imi cer scuze inca o data! :|

Pupici

Chapter XII-No need to ask, desire is the word

Din perspectiva Anastasiei

M-am imbracat asa cum imi sugerase, fiind destul de curioasa unde vom merge.

Am coborat si l-am zarit pe un fotoliu, aproape de receptie, dar nu era singur. Paul si Ebony il insoteau.

-Sunt gata. Ce faceti aici?am intrebat cu un zambet pe buze uitandu-ma doar la cei doi.

-O stati linistiti porumbeilor noi nu va insotim la sedinta foto, a spus Paul vizibil amuzat.

Mi-am indreptat privirea catre Ian care ma privea zambind. Le spusese ca suntem impreuna?

-Doar nu credeai ca o sa fie ceva secret, nu iubito?

-Mai conteaza ce credeam? am raspuns sec.

-Hai sa mergem!

M-a prins de mana tragandu-ma dupa el.

-Paa!am spus din zbor, Ebony raspunzandu-mi cu un zambet.

L-am urmat fara sa scot un cuvant. Speram sa observe el nemultumirea mea, dar din pacate nici nu si-a intors privirea catre mine pana ce nu am ajuns in fata unui iaht.

-Hai sa te ajut sa urci.

M-a tras aproape de el sarutandu-ma scurt pe buze dupa care m-a tinut cat timp am pasit pe punte. Pe iaht mai erau cativa oameni pe care nu-i mai vazusem in viata mea. Totul era amenajat pentru o sedinta foto. Numai asta nu-mi doream in acel moment. Ma intrebam oare cat mai dura pana sa realizeze ca erau anumite lucruri care ma deranjau?

-Iubito, acum sa-ti spun partea interesanta…dar inainte de asta vreau sa aud ce e cu starea asta?

-Spune-mi mai intai partea interesanta, i-am sugerat.

-O sa apari in sedinta foto cu mine!

Eram socata.

-Ok. Ian, trebuie sa vorbim.

-Nu te bucuri? Spune.

-Nu in fata tuturor acestor oameni.

-Dar deja ne indreptam spre larg si in plus va trebui sa te obisnuiesti cu asta.

-Dar nu vreau sa ma obisnuiesc cu asta! Stii sunt momente in viata in care ar trebui sa ceri si parerea celui de langa tine. M-ai intrebat daca vreau ca Paul si Ebony sa afle ca suntem impreuna? Bineinteles ca acceptam, dar nu te-a interesat parerea mea. Iar acum, spune-mi cand am precizat eu ca ceea ce imi place la tine e faptul ca esti faimos? Poate nu vreau sa apar in poze, prin reviste. Poate ca tot ceea ce imi doream acum era sa fim undeva SINGURI!

Am strigat ultimul cuvant, mai tare decat restul discursului meu. Imi parea rau ca trebuia sa fac asta, dar preferam sa ii spun ce simt si ce cred cu adevarat asa cum incercasem sa fac mereu.

Tipa care se ocupa cu machiajul incepuse sa se uite ciudat la mine, iar restul pareau speriati. Ian era mai mult decat socat si incruntat, ba chiar nervos. A oftat, intorcandu-si privirea intr-o parte. Prefera sa nu ma priveasca. M-a durut acel gest.

-Puteai sa-mi spui de cand am plecat de la hotel, macar…

-Macar ti-ai fi putut da seama singur. Am crezut ca ma cunosti.

-Da si eu am crezut asta…

Mi-am muscat buza, abtinandu-ma sa nu-mi curga vreo lacrima.

-Vreau sa ma intorc!

-Imi pare rau, dar dupa cum vezi nu se poate. Ne-am indepartat deja destul de mult. Va trebui sa astepti pana termin sedinta foto. Apoi o sa ne intoarcem. O si in cazul in care nu vrei sa asisti la asa ceva poti sa cobori pe punte. Stai la soare, departe de lucrul ingrozitor pe care eu o sa-l desfasor aici sus.

-Nu e cazul sa fii ironic.

-Nu sunt ironic. Pur si simplu reproduc cu alte cuvinte ce ai afirmat tu.

-Eu nu am zis asa ceva.

-Doar ai sustinut sa mentionezi cat de groaznic ti se pare faptul ca am vrut ca toata lumea sa stie ca esti iubita mea.

-Nu la asta ma refeream! Am strigat pentru a-i acoperi vocea.

-Anastasia, gata! a spus intr-un final.

Am vrut sa zic ceva, dar era destul de dureros si asa. Nu era nevoie sa continui. Am coborat in graba. Imi venea sa plang, mai mult de nervi. Nu eram de nici macar o ora impreuna si deja ne certam. Asa ceva nu era posibil.

Mi-am asezat ochelarii de soare in ochi, dupa care mi-am scos notebook-ul din geanta. I-am sunat impresarul pentru a ma pune la curent cu toate activitatile lui. Din moment ce din punct de vedere personal nu ne mergea prea grozav, am decis ca macar profesional sa fie totul ok.

I-am aranjat tot programul pentru acea saptamana. Am ramas putin uimita ca plecam din Caraibe in ziua urmatoare pentru a ne indrepta catre o statiune montana-Banff, Canada. Ce Dumnezeului era cu acea schimbare brusca de clima? Am mai dat cateva telefoane, printre care si pentru a ma interesa ce mai era pe la facultatea mea pe care o lasasem cam de izbeliste in ultima vreme. Tracie ne ducea dorul la cursuri pentru ca de fiecare data cand era ceva plictisitor radeam toate 3, vorbind prin mesaje. Si mie imi era la fel de dor de ea, dar ea alesese sa ramana la cursuri in loc sa isi ia ceva de lucru la fel ca si noi.

Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un ospatar care mi-a adus un coktail. Am lasat notebook-ul putin deoparte si m-am intins putin sa ma relaxez.

Din perspectiva lui Ian

-Relaxeaza-te! Inspira si detaseaza-te de tot.

Ce dracu baliverna tipul ala cu aparatul? Chiar nu intelegea ca nu-mi statea gandul la asta atunci?

-Stop!am strigat. Pauza ca deja ma enervez.

-Ian, dragule, tin sa te anunt ca nu am decat 2 poze cat de cat calumea. Restul sunt cu tine ba bosumflat, ba indispus. Revino-ti daca vrei sa facem treaba treaba.

-Milow, ce nu intelegi din faptul ca e pauza? Ma bati la cap in timp ce ma pozezi. Acum lasa-ma!

-Ok ok, prost dispusule!

I-am aruncat o privire din care speram sa inteleaga sa taca asta daca nu cumva vroia sa innoate pana la mal.

M-am rezemat de balustrada, privind in jos catre Anastasia. O zarisem mai devreme lucrand, iar acum parea sa fie ceva mai linistita. Era atat de frumoasa si…perfecta! Da, asta era cuvantul care o definea in viziunea mea.

Uram faptul ca ma certasem cu ea. Vroiam doar sa o introuc in lumea mea cat mai repede cu putinta, numai ca pentru ea ma miscam cu prea mare viteza. Nu vedeam de ce nu intelegea ca o iubeam si ca imi doream ca si altii sa stie asta? Orice fata isi doreste ca iubitul ei sa se mandreasca cu ea. Ea de ce nu vroia asta?

Am privit catre larg, apoi din nou catre ea. Formele ei, pielea fina si acel miros inconfundabil-toate astea pentru ca ea… nu era orice fata. Atunci am realizat unde gresisem.

Am decis sa inchei pauza, strigand din nou dupa Milow, care se innecase cu un bob de strugure. Eu il injurasem pentru mai devreme, cu siguranta. Am zambit pentru ca ma distra si pentru ca dupa acea sedinta foto plictisitoare urma sa ma impac cu Anastasia.

Din perspectiva Anastasiei

Ziua era aproape trecuta, iar Ian inca nu vorbise cu mine. Era inca acolo sus cu toate persoanele care se ocupau ca pozele sa iasa perfect. Apusul se vedea foarte frumos si mi-as fi dorit sa il privim impreuna, pacat ca era atat de incapatanat.

In momentul in care am ajuns in port, am coborat singura de pe iaht, fara sa-l astept. Ma enervase prea tare.

M-a vazut ca plec hotarata si nici macar nu a facut vreun efort sa ma intrebe unde ma duc sau de ce plec fara el.

Am sunat-o pe Ebony, care probabil era la fel de singura ca si mine.

-Unde esti?am intrebat-o sec.

-Aoleo, ce s-a intamplat de vorbesti asa?

-Nimic. Esti singura?

Se auzeau valurile marii.

-Aaa nu. Sunt cu Paul, ne plimbam.

-A ok. Lasa ca vorbim mai tarziu.

-Zii daca s-a intamplat ceva.

-Nu s-a intamplat nimic. Asta e ca nu s-a intamplat NIMIC!

Si am inchis telefonul. Stiam ca o sa-mi para rau mai tarziu, dar in acel moment nu mai conta.

Am urcat in camera pentru a-mi face un dus si a ma schimba. M-am aranjat foarte frumos pentru ca aveam de gand sa cobor la masa singura si vroiam ca Ian sa ma vada asa, sa-i observ reactia. Speram sa-si revina si sa vorbeasca cu mine. Sa faca el primul pas pentru ca gresise si din acea cauza ziua pe care trebuia sa ne-o petrecem impreuna, o petrecusem separat.

In momentul in care mi-am verificat telefonul aveam un mesaj de la Ebony.

„Anastasia, te astept pe plaja inchiriata pentru Paul si Ian. Sunt singura si vreau sa vorbim.”

Avand in vedere ca ii inchisesem telefonul in nas fara nici un motiv, macar sa merg si sa vorbesc cu ea ar fi fost frumos sa fac. Asa ca m-am indreptat catre acel loc.

In momentul in care am ajuns, sub palmieri era amenajat un cort destul de mare in stil arabesc. In interior se afla o masuta cu mancare si un pat asemanator cu un baldachin, plin cu perne de diferite forme. Peste tot se aflau lumanari si faclii.

Am incremenit. Nu stiam daca sa merg in continuare sau sa ma opresc. In acel moment am simtit telefonul vibrand in mana. Era din nou un mesaj.

„Mergi in continuare, etalandu-ti formele. Inchide ochii cand esti pe aproape si incearca sa simti un parfum cunoscut. Ghideaza-te dupa el!”

Dumnezeule mi se facusem pielea de gaina si tocmai eram pe cale de a-mi retrage tot ce spusesem despre Ian. Nu-mi venea sa cred ca facuse acel lucru. Era genial! Mirific! Mirobolant!

Am facut exact asa cum scria in mesaj. In momentul in care am pus piciorul pe covorasul din cort am inchis ochii.

Am auzit ca si cum cineva ar fi tras niste draperii, iar un aer caldut mi-a mangaiat fata. Am avut impulsul de a deschide ochii, dar m-am oprit la timp caci nu vroiam sa stric nimic din ceea ce pregatise.

In urmatorul moment am simtit o esarfa peste ochii mei. Cu siguranta vroia sa se asigure ca nu trag cu ochiul. Se afla in spatele meu. Cu fiecare miscare ii simteam asa cum precizase-parfumul. Mi-a dat cu miscare rapida parul de pe spate pe o parte si a inceput sa ma sarute usor, suav pe gat.

Incepusem sa respir intretaiat. M-a prins de talie strangandu-ma la pieptul lui. Mi-a prins buzele intr-ale sale in timp ce mi-am desfacut esarfa de la ochi. L-am prins de gat, mangaidu-l usor. Sarutul de atunci nu semana cu nici un alt sarut de-al nostru. Era mult mai romantic si grijuliu. Fiorii erau din nou prezenti in tot corpul meu.

-Ma ierti?m-a intrebat dulce, prinvindu-ma adanc in ochi.

Mi-am muscat buza pentru ca aveam de gand sa ma joc putin cu el pentru ca ma lasase atata timp in dubiu.

M-am ridicat pe varfuri pana am ajuns in dreptul urechii lui. L-am muscat delicat, dupa care i-am soptit seducator:

-Bineinteles, iubitule…

Incepuse sa se excite, lucru ce ma multumea peste masura. Cel putin nu eram singura. M-am ridicat in brate, punandu-mi picioarele in jurul taliei sale. M-a asezat pe pat, sarutandu-ma pe gat.

-Mi-e foame!am soptit.

S-a oprit brusc, probabil dezamagit de faptul ca stricasem momentul. Nici macar nu-si imagina ce aveam de gand sa fac.

-Serios?m-a intrebat ca un copil.

-Ihi…am spus inca privindu-l provocator.

-Hai sa mancam atunci, a spus resemnat.

M-am ridicat sa iau tava cu fructe si am asezat-o pe pat impreuna cu bolul de ciocolata.

A vrut sa se ridice sa-mi faca loc, dar l-am impins inapoi pe pat.

Inca un lucru placut era ca pe fundal se auzea o melodie relaxanta cu tema orientala, dar foarte sexy. Asta mi-a dat alta idee.

M-am intors cu spatele la el si am inceput sa ma misc ca intr-un dans lasciv, dar suav. Mi-am ridicat rochia aratandu-i coapsele. Am dansat, lasandu-ma in jos si ridicandu-mi parul in acelasi timp pentru a-mi vedea linia gatului. Mi-am dat o bretea de la rochie jos, dupa care m-am apropiat de el pentru a-i dansa in poala.

M-a apucat strans de talie, intorcandu-ma cu fata la el. Era atat de fascinat incat imi doream din ce in ce mai mult sa continui. Mi-a lins umarul, facandu-mi pielea de gaina, dupa care mi-a dat jos si cea de-a doua bretea. Am lasat rochia sa-mi cada gramada la picioare. Imi alesesem o lenjerie intima neagra.

M-am asezat din nou in poala lui, apucand o boaba de strugure. Am supt-o, dupa care mi-am infipt dintii in ea, innebunindu-l. M-a sarutat ceva mai salbatic, dupa care mi-a pus ciocolata pe buze. A inceput sa linga usor, muscandu-ma in cele din urma de buza inferioara.

Mi-a desfacut sutienul….

---------------------------------------------------

To be continued...