The Black Eyed Peas - Just Can't Get Enough

I'm Addicted and I just can't get enough...!

Paste fericit!

In primul rand va multumesc tuturor pentru urari. Sper ca ati avut parte chiar de un Paste fericit.
Multi pupici!

Chapter XXII-She and us at dinner

Din perspectiva Anastasiei

Am coborat scarile in graba, fara ca macar sa o observ pe Maggie ce discuta cu Natalia in salon.

-Anastasia!m-a strigat, aducandu-ma inapoi cu picioarele pe pamant.

-Hmm..da?

-Bine ca ai coborat tu. Tocmai ma gandeam sa va chem la o gustare in gradina. Ati despachetat?

-L-am lasat pe Ian sa se ocupe de asta.

-Te vad cam ganditoare. S-a intamplat ceva?m-a intrebat femeia ingrijorata.

-Tot timpul te ocupai de ordine. De ce l-ai lasat pe el?m-a intrebat Natalia, dandu-si seama care era problema.

-Ne-am ciondanit putin, dar fara importanta.

-Aaa stai linistita, draga mea!m-a calmat Maggie cu zambetul ei elegant. Eu il mustram pe Edgar si doar din simplul motiv ca nu-mi placea cum imi pregatea martini-ul. Dar asta nu l-a facut sa renunte nici in ziua de astazi din a mai incerca sa-mi faca pe plac. Si apropo de scumpul meu sot, e chiar dornic sa-i impuna lui Ian din obiceiurile sale proaste-whiskey cu gheata dupa-amiaza.

A facut un gest cu mana in semn de dezaprobare legata de rutina domnului Allen, dar i-a revenit in scurt timp zambetul cald. M-a facut in schimb sa rad. Oricine ar fi stat in preajma ei, i-ar fi fost imposibil sa nu se molipseasca cu o buna dispozitie.

-Asa ca du-te si anunta-ti iubitul ca il asteapta Edgar in birou. Vezi, ti-am dat chiar si un motiv pentru care sa intri in vorba cu el. Nu e bine sa taci mult timp pentru ca se invata cu indiferenta.

Mi-a facut cu ochiul, iar Natalia a aprobat spusele ei.

-Buna idee…am completat. Multumesc pentru sfat!

Am urcat inapoi catre camera, rugandu-ma sa nu dau peste Justin. N-as mai fi suportat inca o criza de copil. In schimb am dat peste Andrew, care-si cara chitara.

-Ai vazut-o pe Natalia?m-a intrebat euforic.

-Buna, Andrew. Da sunt bine. Tu ce mai faci?

A ras scurt, dupa care a balbait o explicatie. L-am scutit insa de a se scuza asa ca l-am lamurit in legatura cu problema sa.

-E in salon, cu mama ta.

-Thanks!

M-a imbratisat fericit, dupa care a plecat. Era atat de diferit de fratele sau…

In momentul in care am deschis usa de la camera, Ian isi aranja lucrurile in dulap. M-a privit, dar nu a scos nici un sunet.

-Edgar…te asteapta in birou.

Am dat sa plec, dar m-a oprit vocea lui.

-Anastasia, vrei sa vorbim sau preferi sa fugi din nou?

-Poti incepe, am spus sfidator asezandu-ma pe canapea.

-Nu te trateaza nimeni ca pe un obiect. Justin te iubeste, iar tu trebuie sa accepti asta.

-Dar tu, Ian?

-Eu ce?

-Ma iubesti?l-am intrebat in timp ce m-am ridicat, indreptandu-ma catre el.

Pentru un moment am crezut ca il intimidasem oarecum, dar se pricea prea bine la raspunsuri evazive.

Mi-a zambit ca si cum ceva neasteptat avea sa ma surprinda. Mi-a prins barbia intre degete si a ridicat-o pentru a ajunge cat mai aproape de buzele lui. Ma privea adanc in ochi.

-Nu incerca sa folosesti miscarea asta. Si eu ma pot baza pe aceleasi mijloace sa te fac sa-mi spui ce vreau.

Tot timpul ma lasa sa-mi aleg ce poftesc din raspunsurile lui. Probabil asa se cucerea lumea.

-Si ce te retine?l-am intrebat indiferenta.

-As risca sa intru in razboi cu tine si crede-ma ca momentan imi ajunge unul.

-La ce te referi?l-am intrebat confuza.

-SuperJustin m-a avertizat ca va face orice ii sta in putinta sa te indragostesti de el, mi-a relatat Ian calm, ridicand din umeri.

Cum putea sa fie asa relaxat? M-am enervat pe atitudinea lui. Asa de putin ii pasa de mine?

-Si tu esti asa de indiferent pentru ca? L-am mustrat, incrucisandu-mi bratele la piept. Dar, stai! Nu raspunde. Sa reformulez. De ce esti asa sigur ca vei castiga?

-Pentru ca voi castiga! Sau nu-i asa, Anastasia?

In acel moment m-a privit, zambindu-mi intr-un mod diabolic. Incerca sa ma seduca si firar sa fie, chiar ii reusea! Mi-a mangaiat obrazul fin.

Am dat din cap pentru a-mi alunga acele ganduri si atingeri perfecte.

Am fost insa salvata de intrarea brusca a lui Justin pe usa.

Ian si-a dat ochii peste cap.

-Vrei sa iesi si sa intri din nou, dar numai ca de aceasta data sa si bati la usa inainte?i-a sugerat Ian plictisit.

Cei doi erau extraordinar de diferiti. Justin era mereu impulsiv, agitat si nu cantarea lucrurile prea bine inainte sa le faca. In schimb Ian era calm si sfidator, mereu pregatit cu cate o replica ironica.

-Hmm…sa ma gandesc…NU! Mama a zis sa coborati la cina. Gustarea fetelor e anulata din cauza unui invitat surpriza. Nu ma intrebati de cine e vorba pentru ca nici eu nu am vazut inca.

-Imi poti pregati un whiskey cu gheata daca tot esti pe aici pe post de valet?l-a intrebat Ian jignitor.

-Desigur, dar in loc de gheata prefer sa pun otrava. E ok si asa?

-Hm, nu. Limiteaza-te doar la anuntarea celorlati in legatura cu cina.

-Vreti sa incetati?i-am intrebat deja epuizata de argumentele lor tampite.

Justin doar si-a aplecat privirea, pe cand Ian a exagerat in continuare, lansand o alta provocare adversarului.

-Sa mergem, iubito!

-Stii…prefer sa merg singura. Se pare ca voi doi nu sunteti chiar asa de diferiti. Ati face un cuplu minunat!

M-am strecurat pe langa ei, lasandu-i sa mearga in urma mea. Nu m-am intors catre ei, dar le simteam prezenta.

In momentul in care am ajuns in salon am facut cunostinta cu noul invitat. O tipa inalta, cu un corp de fotomodel si bruneta radea cu Maggie.

-Bine ca ati venit. Ma gandeam ca nu mai coborati, a spus ea zambind.

La vederea acelei fete, reactia lui Ian era aproape insesizabila, caci daca ar fi avut in acel moment un telefon in mana probabil si-ar fi facut de lucru jucandu-se Snake. Pe cand Justin privea cu o spranceana ridicata. Probabil nu o mai vazuse inainte.

-Justin, dragule, nu ti-o amintesti pe aceasta frumoasa domnisoara?a intrebat doamna Allen.

Andrew zambea, iar eu eram surprinsa. Edgar deja se asezase la masa, privind infometat catre friptura.

-Din cate stiu nu am Alzheimer si fii sigura ca daca as fi vazut-o vreodata nu m-as fi rusinat acum sa recunosc.

-Tipic Justin, a murmurat Maggie. Ea e Anais, prietena ta din copilarie. Se muta langa noi. Parintii ei pleaca in Franta, dar ea ramane sa-si continuie studiile. M-am gandit sa o chem aici in weekendul asta pentru a nu se simti atat de singura.

-Buna tuturor, a spus ea zambind, dar mai ales buna Justin! Numele lui suna extrem de senzual din vocea ei. Parea a detine un caracter dual, caci starea ei oscila de la naivitate la siguranta asupra situatiei.

In acel moment l-am zarit insa pe Justin zambind, dupa mult timp.Parea chiar real.

-Anais, chiar tu esti?a intrebat-o in timp ce s-a repezit sa o imbratiseze.

Inca o tipa de care sa-mi fac griji mai lipsea. Din instinct l-am privit pe Ian intrebator.

-Nu-ti face griji, maine o va iubi pe tipa asta. Mi-a soptit, facandu-mi cu ochiul.

-Dar nu ziceai ca…

-Te iubeste? Da asa am spus. Dar asta a fost inainte sa o reintalneasca pe scumpa lui Anais.

-Ti se pare mai grozava?l-am intrebat nervoasa.

-Mie nu, dar lui probabil ca da. E ceva nou pentru el, o alta provocare.

De ce toata lumea credea acelasi lucru despre Justin? Oare chiar ma iubea sau Tyanna si Ian aveau dreptate?

Din perspectiva Anaisei

Cine ar fi crezut ca in acea casa voi da peste insusi Ian Somerhalder?

Justin…fara indoiala arata incredibil si m-as fi multumit doar cu o noapte alaturi de el. Dar trebuia sa iau lucrurile incetisor. Nu avea rost sa ma comport asa cum invatasem la liceu, alaturi de prietenele mele, ca o curva. Acolo eram in casa sotilor Allen si trebuia sa pozez drept o fata cuminte, perfecta pentru fiul lor cel mare.

Iubeam sa joc oamenii pe degetele, dar mai ales barbatii. Din acest motiv, acea tipa pe nume Anastasia, ma incurca teribil caci Ian mi se parea mult mai atragator. Incepeam sa-l vad ca pe o provocare destul de interesanta si nimeni nu putea sa-mi stea in cale cand imi doream ceva.

Ne-am asezat in cele din urma la masa. Am avut grija sa fiu pusa in dreapta lui Justin si in fata lui Ian. Era locul perfect.

-Si Anais ce ai facut in tot acest timp?m-a intrebat patetica de Maggie, incercand sa destinda atmosfera.

As fi putut sa-i raspund ce am facut cu adevarat: cum am distrus o casnicie, culcandu-ma cu tatal copiilor de care aveam grija sau cum aproape devenisem prostituata de lux, dar nu ma avantaja asa ca am preferat sa recurg la veche mea metoda-minciuna.

-Mi-am continuat studiile. Sper sa devin un medic de succes. Dar probabil o sa-mi ceva mai greu avand in vedere sa sunt cam neindemanatica.

Oh Dumnezeule! Nu-mi placea nici macar sa ma culc cu vreun doctor. Aveam impresia ca miroseau a spital. Iar cat despre indemanare, as fi fost extrem de incantata sa verific asta pe Ian sau Justin.

-O draga mea, nu-ti face probleme. Sunt sigura ca o sa reusesti.

-Ian, am spus parca trezindu-l din visare, cum merg filmarile?

M-a privit scurt, fara urma de sclipire in ochi asa cum trebuia sa se intample cand vorbeam in felul acela cu majoritatea barbatilor. Ma intrigau gesturile sale.

-Mhh…bine!mi-a zambit fortat, dupa care a luat o gura din pahar.

Mi-ar fi placut sa fiu acea inghititura de whiskey. Sa-l las sa ma guste, sa-i inund simturile cu aroma mea tare si sa ma preling incetisor catre destinatie, accentuandu-i placerea infinita.

Simturile mele se trezisera la viata caci acel barbat ma incita de-a dreptul.

Din perspectiva lui Ian

Aveam o proasta senzatie atunci cand bruneta ma privea. Mi se parea ca ochii ei ascund ceva intunecat, desi nu emanau decat dulceata. Acel gen de femeie mi se parea complicata, dar intr-un sens malefic.

Mi-am alungat gandurile in momentul in care i-am zarit privirea lui Justin poposind pe chipul Anastasiei. Putea sa inceteze din a se mai holba la iubita mea?

-Justin, nu ne-ai povestit cum te jucai in nisip cu Anais. Crezi ca poti incepe?l-am intrebat ironic, dar greu sesizabil pentru unii. Probabil doar cele doua fete erau pe faza.

-Nu e nimic de povestit, a raspuns prompt bruneta. Din multitudinea de copii care se aflau de obicei pe terenul de joaca, Justin si-a ales o fetita cu codite ce strangea in brate un ursulet de plus.

-Aveam gusturi bune inca de pe atunci, s-a laudat nesuferitul.

-Asa se pare, a completat Anastasia.

-Si Ann’ …cum l-ai cunoscut pe faimosul Ian?a intrebat-o Anais.

Oh serios? Ann’? De unde atata amabilitate incat sa foloseasca apelative?

Dupa reactia iubitei mele, clar nu-i placea si nici mie.

-Nu e nimic de povestit, i-am intors-o. Din multitudinea vedetelor carora putea sa le ia interviu, ea a ales un brunet fara codite ce strangea in brate scenariul de la TVD.

Cu totii au inceput sa rada. Intentia mea era ca ea sa sesizeze intepatura, dar parea sa se distreze.

Oare chiar era asa de naiva sau doar se prefacea?

Katie Noonan - Crazy

Veste

Desi nu am planificat nimic de genul asta, aseara mi-a venit o idee pe care nu vreau sa o uit. Tocmai din acest motiv am inceput un nou proiect, care nu are nicio legatura cu "Seduction, games and love...". Nu pentru ca m-am plictisit sau nu mai am idei la aceasta poveste ci pur si simplu pentru ca nu am vrut sa uit de gandul ce m-a trasnit acum recent. Asta cu Anastasia, Justin si Ian ramane preferata mea si principala, dar daca voi avea ceva timp in plus voi mai scrie si la cealalta, care apropo se numeste "Destination Las Vegas". Momentan nu am facut decat un rezumat si un prolog, pe care le gasiti AICI . Ma intereseaza parerea voastra, asa ca treceti si pe acolo daca aveti timp.

Multumesc anticipat si multi pupici!

Chapter XXI-One of us cannot be wrong!But who?

-Uite-i!a strigat Andrew.

Tocmai ii zarisem pe Maggie si Edgar. In ultimele 24 de ore le petrecusem ciondanindu-ma cu Ian in legatura cu bagajul, iar mai apoi infernul de a calatori cu avionul impreuna cu el, Justin, Andrew si spre surprinderea mea Natalia. Cei doi devenisera chiar iubiti si ma mira tare mult faptul ca prietena mea se simtea atrasa de un baiat timid, romantic si boem. Desi se completau reciproc inca aveam rezerve in legatura cu relatia lor.

Pe tot parcursul zborului, Ian nu-si luase ochii de la mine, mai ales ca Justin se afla pe scaunul din spatele meu. Desi ma asteptasem ca totul sa fie altfel in sensul triunghiului format, din fericire Allenul diabolic al familiei nu facuse nimic care sa-mi strice starea de spirit destul de acceptabila.

-O Anastasia, Natalia bine ati venit!ne-a urat Maggie in timp ce Edgar isi imbratisa baietii.

Ian ramansese oarecum pe dinafara, dar nu facea altceva decat sa zambeasca. In fond si la urma umei el isi dorise sa mearga cu mine.Insa m-am bucurat de victorie mult mai devreme, caci Edgar s-a grabit sa-i ureze bun venit prietenului sau.

-Probabil nu mai e necesar sa precizam ce cuplu minunat faceti impreuna! a soptit Maggie codas. Nu mai ramane decat Justin, care se pare ca nu si-a gasit inca fata potrivita capriciilor lui.

-Oh serios! Chiar crezi ca e nevoie sa discutam pe baza statutului meu?a intrebat acesta plictisit.

Se vedea ca nu agrea comentariile intepatoare ale mamei sale. Dar aveam un dubiu cu privire la supararea acestuia. Subconstientul meu se intreba care din cele doua remarci il deranjasera cu adevarat? In acel moment clar nu aveam cum sa aflu, desi imi placea sa astept in unele situatii.

Nu a primit raspuns la intrebare, caci parea a fi retorica. In schimb ne-am indreptat catre casa familiei Allen, care mai degraba semana cu un conac destul de impozant.

Am ramas uimita, gandindu-ma cat de frumos trebuia sa fie sa locuiesti intr-o asemenea vila.

De cum am ajuns, Maggie a fost atat de draguta incat si-a sacrificat timpul ce trebuia petrecut cu supervizarea delicioaselor mancaruri pentru a-mi face un tur al imensei gradini, ce inconjura casa. Nu am apucat sa-mi las decat bagajele in camera pe care trebuia sa o impart cu Ian. Doar eram iubiti, iar Allenii au respectat asta. Din acel punct de vedere chiar ma bucura initiativa lui Ian de a ma insoti.

Ne-am plimbat putin, inca uimita de peisaj, ajunse insa din urma de Natalia.

-Hei, scumpo! Unde i-ai lasat pe baieti?a intrebat Maggie.

-Hmm…ziceau ceva de un whiskey la lac? Sau nu am auzit bine?

-Aa ba da. E locul preferat al sotului meu de pe intreaga proprietate. Sa mergem! O sa va arat.

Desi termenul „lac” mi se paruse a fi folosit metaforic, am ramas placut uimita in momentul in care am observat ca intradevar baietii stateau la soare, savurand un pahar de whiskey cu gheata pe docul unui lac. Cel mai mult mi-au atras atentia insa nuferii albi care il decorau si micile barcute ce zaceau ancorate langa doc.

-Se pot folosi?am intrebat curioasa.

-Desigur, draga mea!m-a lamurit Maggie. Doar ca eu si scumpul meu sot nu mai suntem la varsta la care sa ne plimbam, ca doi tineri.

-Nu sunt de acord, a contrazis-o Natalia. Eu si la 80 de ani o sa fiu capabila sa plec intr-o croaziera pe Atlantic cu Andrew.

Maggie a ras, iar eu eram contrariata caci niciodata nu o auzisem facandu-si planuri, mai ales cu un baiat.

Am mers langa ei, dupa care am regretat acel gest.

-Nu poti sta departe de Ian, Anastasia?m-a intrebat Justin zambind sarcastic. Simteam vorbele lui ca o intepatura directa.

-Lasa oamenii sa fie fericiti! A sustinut Andrew, care tocmai isi imbratisase iubita. Asa e cand iubesti! O, dar stai! Tu nu ai de unde sa stii asta pentru ca nu ai fost niciodata indragostit, a ras in continuare Andrew.

-Si presupun ca faptul ca tii o tipa, care a fost un cel putin 50 inaintea ta, iti da dreptul sa spui ce e aia iubire?a intrebat vizibil nervos.

-Retrage ce ai spus!a strigat incruntat Andrew.

-Baieti, incetati!s-a impus Edgar.

Maggie isi pusese mana la cap, stajenita de situatie.

-Justin, te rog frumos sa incetezi cu comentariile tale rautacioase. Nu i-am invitat la noi ca sa-ti suporte tie toanele proaste. Astept sa-ti ceri scuze Nataliei.

-Oh perfect! Mama in cazul in care ai uitat eu sunt baiatul rau al familiei. Ce te asteptai? Sa zambesc aici ca si cum nimic nu se intampla?

-Dar ce se intampla?am intrebat dezamagita de comportamentul lui, dar totodata interesata de parerea sa.

S-a uitat la mine timp de cateva secunde. Parea extrem de suparat si nu intelegeam de ce. Ce facusem?

A oftat.

-Nimic, Anastasia, nimic. A spus cu vocea din ce in ce mai joasa, parand sa se calmeze. Ne vedem mai tarziu…poate. O si inca ceva! Natalia…scuze! Chiar n-am nimic cu tine.

Am ramas cu totii uimiti de schimbarea lui Justin de atitudine, dar ne-am revenit rapid. Am urcat cu Ian pentru a desface bagajele.

-De ce esti asa tacuta?m-a intrebat serios.

-Cu ce crezi ca l-am suparat?

I-am cerut parerea lui Ian ca si cum mi-ar fi putut da un raspuns impartial, insa abia apoi am realizat ce prostie facusem.

-Asa de tare iti pasa de toanele lui?

-Nu e vorba de asta. Pur si simplu nu l-am vazut niciodata asa.

-Te pricepi foarte prost sa minti. Sper ca nu te astepti sa te cred!

Am inghitit in sec. Nu minteam…sau cel putin asta ma incapatanam sa cred.

-Stai linistita. Probabil e deranjat de prezenta mea, a continuat fara sa astepte un raspuns.

-Dar de ce?

Stiam raspunsul, dar vroiam sa-l aud si din glasul altei persoane.

-Pentru ca e indragostit de tine! Chiar nu vezi asta?

-Banuiam, dar refuz sa cred.

M-a privit timp de cateva secunde, dupa care si-a lasat privirea.

-Faci asta pentru ca te temi sa nu ajungi sa simti acelasi lucru pentru el?m-a intrebat cu o oarecare greutate in voce.

In acel moment mi-am simtit corpul intepenit. Stiam ca trebuia sa dau un raspuns rapid, fara ezitare, dar nu mi-a iesit. Pur si simplu imi simteam cuvintele impietrite in gand. Sa vorbesc in acel moment mi se parea cel mai greu gest si nu intelegeam de ce. Care era motivul pentru care nu eram capabila sa rostesc acel „nu” convingator, pe care il simteam?

Nu am avut timp sa ma balbai incercand sa formulez o explicatie logica, caci Ian a trantit usa in urma lui.

-Firar! Am strigat aruncandu-mi telefonul pe pat. De ce trebuia Justin sa-mi strice tot timpul legatura ce cu greu incercam sa o cladesc intre mine si Ian?

Nu am apucat sa ies din camera, caci Justin a dat buzna agitat.

-Ce faci aici?l-am intrebat incruntata.

-Poti sa nu ma mai privesti de parca as fi nebun?m-a intrebat nervos in timp ce se indrepta care mine.

-Nu, nu pot! Spune-mi ce cauti aici?am strigat la el.

In acel moment m-a lipit de perete cu forta, privindu-ma direct in ochi. Ajunsesem sa ma tem oarecum de reactiile lui.

-Ce ai?Da-mi drumul!

-Anastasia, te rog, spune-i ingamfatului de Ian sa plece de aici!

-De ce?

-Pentru ca nu-l suport si stii asta! Ce cauta aici prefacandu-se iubitul tau?

-Nu se preface nimeni, chiar suntem impreuna. Si in plus nu mi-ai zis niciodata de ce il urasti asa de tare. Spune-mi! Care e tampitul ala de motiv care ma face tot timpul sa ma simt ca un obiect ce incearca sa elimine tensiunea asta dintre voi?

-Nu conteaza. Nu-l vreau aici! Nu in casa mea! A strigat teribil de ofuscat.

-Inceteaza sa mai tipi la mine si inceteaza sa te mai comporti ca si cum as fi un copil care nu-ti intelege explicatiile!

-Chiar nu le-ai intelege!

-Ce te face sa crezi asta? Daca am 19 ani inseamna ca sunt redusa mintal sau cum?

-Nu! Nici macar eu nu ma inteleg. Chiar nu-ti dai seama? Nu stiu de ce ma comport asa! Pur si simplu simt ca nu-l suport.

Mi-a luat fata in maini, inca privindu-ma indurerat.

-Calmeaza-te!i-am spus linistitor.

-Nu pot! Simt ca explodez! In momentul asta nu-mi doresc decat…

-Sa nu indraznesti!a spus Ian calm, rezemat de tocul usii.

De cat timp era acolo? Si mai important, ce sa nu indrazneasca?

In acel moment Justin mi-a dat drumul, intorcandu-se catre el.

-Extraordinar! Nu mai lipsea decat sa primesc ordine de la tine si in casa mea!Vrei sa iesi? Discutam ceva aici, intelegi?a sutinut Justin nervos.

-De fapt, nu aveai de gand sa discuti. Vroiai sa o saruti. Stiu ca e perfecta si ca ti-ai dori sa ai langa tine o asemenea femeie, dar din pacate am gasit-o inaintea ta. A spus Ian relaxat.

Pe chipul lui Justin se citea uimire. Probabil ii atinsese unul din punctele sale sensibile.

-Eh nu, serios? De cand ai inceput sa ma cunosti asa de bine?a intrebat sarcastic Justin.

-Nu e nevoie sa te cunosc ca sa-mi dau seama ce aveai de gand sa faci. Astea sunt gesturi tipice de barbat gelos.

-Stiti, sunt si eu aici!am spus deranjata de situatie.

-Stiu! Au strigat amandoi in acelasi timp. Probabil intr-o alta scena mi s-ar fi parut chiar amuzant si as fi glumit pe seama lor, dar in acel moment nu au facut decat sa ma enerveze si mai tare.

-Atunci incetati sa ma tratati ca pe un obiect!am strigat, iesind val vartej din camera. Aveam nevoie de aer si mai ales de sfaturile cuiva.

Din perspectiva lui Ian

In momentul in care a iesit, am avut impulsul sa plec dupa ea, dar ceva inca ma retinea acolo.

-Multumit?m-a intrebat Justin.

-Tu esti cel nehotarat si incapabil sa ii spui ca o iubesti, i-am spus franc adevarul.

-Dar nu o…

-Nu te obosi sa negi. Cel putin nu in fata mea.

M-a privit incruntat timp de cateva secunde, dupa care s-a relaxat, marturisindu-mi adevarul.

-Bine, fie! O iubesc. Sunt indragostit de ea! Ok?

-Nu-mi spune asta ca si cum as fi incantat de sentimentele tale. Stii foarte bine ca in acest moment te-as face bucatele daca te-ai atinge de ea.

-Crede-ma ca nici tu nu ai mai trai mult timp, daca as sti ca nu te iubeste.

-Ti-a spus ea asta?am intrebat curios si incantat in acelasi timp.

-Nu era nevoie pentru ca i se citeste pe fata. Dar nu te flata! Iti promit ca voi face tot posibilul ca aceasta situatie sa se schimbe.

-Imi declari razboi cumva?

-De fapt te declar invins. Nu sunt sigur ca imi poti face fata, mi-a raspuns Justin mandru.

Am ras sfidator. Avea incredere in el si asta ma facea sa cred ca intradevar putea fi un adversar destul de puternic.

-Priveste-ma doar!i-am spus inca zambindu-i pentru a-l intimida.

Din perspectiva lui Justin

Am plecat, caci in acel moment nu-mi venea decat sa-i sparg fata in mii de bucatele si nu stiam cat de tare ma puteam abtine. Cel mai tare ma scotea din sarite faptul ca Anastasia intradevar il iubea. Dar nu puteam sa nu observ totusi emotiile ei in preajma mea. Poate ca nu era asa de greu sa o cuceresc pe cat crezusem.

Aveam un razboi de castigat, iar premiul nu era deloc de neglijat. Tot timpul fusesem bun la provocari, iar acum nu avea de ce sa fie o exceptie.

Hedley - Perfect (Album Version)

Chapter XX-You’re my freedom, you're my jail

Am pasit pe langa el, fara ca macar sa-l privesc. Eram destul de obosita, iar faptul ca se instalase din nou in casa mea cu siguranta urma sa-mi provoace insomnii. De parca nu erau indeajuns gandurile care conduceau tot timpul catre el, mai nou trebuia sa il si vad fara ca macar sa-l pot atinge. Nici nu am realizat cand a revenit la stadiul de dorinta ce se manifestase in momentul in care ne-am cunoscut. Si cel mai rau era faptul ca m-as fi complacut si in acea situatie. Poate chiar il puteam face sa ma iubeasca din nou, desi inca nu eram sigura ca incetase-asa cum sustinea.

Mi-am aruncat accesoriile si m-am asezat pe marginea patului. Aveam usa camerei intredeschisa. Mi-am imaginat in acel moment cum mi-as fi desfacut rochia lent, lasand-o sa-mi cada pe langa corp. Parul ondulat si lung sa-mi cada pe spate in perfecta armonie cu miscarile corpului. Iar Ian sa ma priveasca ademenit de acea priveliste demonica. L-as fi innebunit chiar si cu o privire nebuneasca care sa-l imbie la placere.

Am incercat sa inchid ochii pentru a-mi continua visul. Eram pe cale sa ajung la scene mult mai interesante in momentul in care l-am auzit strigand.

-Anastasia!?

Atunci a fost pentru prima oara de cand realizasem ca il iubesc cand i-am plasat numele alaturi de o injuratura.

-Ce mai e?l-am intrebat din pragul usii.

-De ce nu ai televizor in camera in care voi sta eu?

-Aaaa…lasa-ma sa ma gandesc. O gata, am gasit! Mi-am consultat globul de cristal inainte sa te cunosc si stiam ca o sa vii sa stai aici asa ca m-am hotarat sa nu pun nimic acolo care sa te faca sa te simti bine.

-Hmm…dar cu siguranta ai pus ceva care sa te faca pe tine sa te simti bine!

In acel moment l-am auzit razand cu pofta. Eram contrariata.

-Despre ce vorbesti?am intrebat in timp ce ma indreptam catre acea camera.

-Chiar atat de mult mi-ai simtit lipsa?m-a intrebat inca razand.

Probabil in acel moment m-am rosit toata. Nu stiam cum sa reactionez, caci Ian tinea in mana un vibrator. Blestemata sa fie Natalia cu ideile si cadourile ei stupide! In ziua in care implinisem 18 ani mi l-a daruit, spunandu-mi ca macar el sa ma ajute. De atunci il pusesem in acea camera, fara ca macar sa-l scot din cutie.

-Nu e ceea ce pare!m-am grabit sa raspund.

-Da, desigur.Ai dreptate. Daca ma uit mai bine seamana cu bata de basseball. E extra-size?

Nu-si putea stapani rasul, iar asta ma facea sa ma simt luata peste picior si grav chiar.

-E un cadou! Nu l-am cumparat eu. Dupa cum deja ai observat nici macar nu era desigilat. Iar acum inceteaza sa mai umbli prin lucrurile mele!am tipat la el.

-Woow calmeaza-te! Oricum nu mai aveam de gand. Nu se stie ce mai gasesc.

-Da exact! Nu stiu pe unde am lasat filmele porno. Poate dai de ele pe aici, am spus sarcastic.

M-a inganat ca un copil, dupa care am iesit trantind usa. Urmatoarea oprire a fost baia. Simteam nevoia unui dus, desi era trei noaptea.

Dupa ce am terminat, mi-am luat halatul meu din matase alba pana la coapse. Nu strica sa defilez putin asa in fata lui. Din nefericire planul meu nu functiona. Era in camera, iar eu nu aveam nici macar un motiv pentru care ar fi trebuit sa intru acolo.

M-am intins pe pat timp de cateva secunde pana cand l-am auzit strigandu-ma din nou. Incepusem sa ma enervez pentru ca eram foarte obosita.

-Dumnezeule! Am eu fata de catel ca de fiecare data cand strigi „aport” sa fiu prezenta?l-am intrebat intrigata, cu o durere de cap care tocmai se instalase.

Din fericire nu a mai fost nevoie sa ma ridic, caci a intrat val vartej in camera cu acelasi zambet satisfacut.

-Nu pot sa dorm!mi-a marturisit cu o energie iesita din comun.

-Ce rau imi pare! Acum poti sa iesi. Mi-am exprimat regretele profunde.

-Ntz ntz ntz! Nu e indeajuns.

-Nu stiu sa cant asa ca nu te pot ajuta. Noapte buna!am spus in timp ce m-am intors pe partea cealalta.

In camera era intuneric, iar usa deschisa. Doar lumina de pe hol ii batea pe chip. Nu am putut sa nu-i observ acea privire plina de subintelesuri.

-Iti amintesti cand mi-ai dansat?

Am inghitit in sec. Aceea fusese o noapte minunata. Dansul parea a fi una din fanteziile lui.

-Din nefericire…am soptit mai mult pentru mine, dar indeajuns de tare incat sa fiu sigura ca ma aude.

-Vreau sa o faci din nou!

Asta suna mai mult a porunca asa ca mi-am adunat toate fortele ramase pentru a ma indrepta catre marginea patului pe care era asezat.

-In cazul in care am uitat sa mentionez si eu VREAU sa dispari!

-Ma tem ca nu se poate. Mi-a soptit apropiindu-si buzele catre ale mele. Ne priveam in ochi si se vedea clar pura pasiune. In schimb as putea sa-ti aduc aminte ca si tu iti doresti asta.

N-am mai avut timp sa intreb la ce se referea, caci si-a lipit buzele instant de ale mele. Si-a strecurat degetele din par, masandu-mi zona cefei, iar cu cealalta mana m-a tras la pieptul lui. Acea presiune imbinata perfect cu miscarile buzelor m-au facut sa-mi inconjor bratele in jurul gatului sau. A coborat limba catre gat, muscandu-l cu salbaticie, dar nedureros.Am gemut lucru ce l-a facut sa isi doreasca si mai mult sa continue. I-am tras tricoul pe cap, dupa care am inceput sa-i sarut pieptul. Il simteam ca ii place. M-a tras deasupra lui in timp ce-mi desfacea cordonul halatului.L-a lasat sa-mi cada pe umeri pentru a-i facilita gestul de a-mi mangaia sanii cu delicatete.

Lantul argintiu de la gatul lui mi-a mangaiat pielea cand s-a aplecat sa ma sarute. Se simtea dorinta de a ma poseda. Si-a lipit palmele de coapsele mele, trangandu-ma mai aproape de el. Si-a ridicat privirea si a zambit. Dar era un zambet dulce, din dragoste mai mult, nu triumfator si arogant. Asta m-a facut sa ma relaxez si mai mult.

Gura lui a coborat tot mai mult catre portiunea dintre picioare. Mi-am tinut rasuflarea cand limba lui a inceput sa ma chinuie dulce, muscandu-ma, lingandu-ma, starnindu-ma.

Am gemut, dupa care mainile lui puternice mi-au inconjurat talia, lipindu-ma strans de el. Mi-am incolacit picioarele in jurul spatelui sau. In urmatorul moment a patruns in mine , facandu-l sa-mi strige numele. Iubeam acest lucru.

Am adormit asa in bratele lui, din nou in camera mea.

In dimineata urmatoare, m-am trezit fara sa-l simt langa mine. M-am ridiat speriata. Clar nu visasem, caci se vedea dezordinea din camera. Nu stiam cum sa reactionez. Nu stiam nici macar cum urma sa se comporte cu mine si nici daca imi va spune din nou „te iubesc”. M-am imbracat rapid pentru a iesi sa vad pe unde umbla.

Din fericire, pentru ca imi dadea mai mult timp sa ma gandesc, nu era acasa. M-am indreptat catre bucatarie pentru a-mi face o cafea. Inca eram somnoroasa si ma durea capul.

Am ramas placut surprinsa in momentul in care am zarit micul dejun pregatit alaturi de un biletel si o cutiuta.

Am desfacut hartia sa vad despre ce era vorba.

„Am filmari. Ajung dupa-amiaza. Daca vrei sa iesi ti-am lasat cheia si telefonul pe masa. Asta ca sa nu zici ca sunt un rapitor fara scrupule.

P.S. Desi aveau valoare sentimentala sper sa fie ok si asa. Unul de la bunica ta si unul de la mine.”

Am deschis cu rapiditate cutiuta in care am descoperit perechea de cercei pe care mi-i lasase bunica. Era un gest atat de incredibil! Pastrase cercelul ramas pentru a mai face unul identic. In placea ca in acel fel aveam intr-o singura pereche doua sentimente diferite pentru doua persoane importante din viata mea.

I-am strans la piept cu drag dupa care am fugit in camera pentru a-i pune intr-un loc sigur.

Nu a durat mult pana sa aud soneria de la usa. Fara a ma mai surprinde ceva am deschis nonsalant. Era Justin.

-Neata! Vorbeste cu mama.

In acel moment mi-a intins telefonul zambind cu gura pana la urechi. Ce il facea asa fericit?

-Nu am chef de glume la ora asta, l-am avertizat.

-Nici eu. Chiar e mama.

-Da?am raspuns neincrezator.

-Buna dimineata, Anastasia! Stiu ca fiul meu este un glumet, dar de data asta vorbea serios.

-Buna dimineata, doamna Allen. Am spus surprinsa, neimaginandu-mi ce subiect vom aborda.

-Spune-mi Maggie! Sa fiu directa, fara ocolisuri, vreau sa te invit la o cina in familie acest weekend. In felul asta consider ca iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi.

-Dar doam…Maggie -m-am corectat- nu este necesar. Va multumesc pentru invitatie, dar nu trebuie sa va deranjati.

-Imi face placere, draga mea. Si nu accept un refuz. Trebuie sa te las. Au venit baietii care-mi ingrijesc florile si trebuie sa le dau niste indicatii. Te pup si te astept.

N-am apucat nici macar sa-mi iau la revedere, caci a inchis. Era chiar prompta.

-Justin, de unde i-a venit mamei tale ideea asta?

-Habar nu am, a dat din umeri.

-Sper ca ai lamurit treaba cu presupusa noastra casatorie.

-I-am spus ca nu esti insarcinata, dar ca pregatirile pentru nunta raman in picioare.

-Da-mi telefonul!am strigat.

-Pentru?

-Acum o sun pe Maggie si clarific toata treaba, daca tu nu esti in stare.

Si-a dat ochii peste cap.

-Am glumit. Zau ca ne-am iesit din mana. Pana acum ma luai la bataie.

-M-am decis sa fiu mai ingaduitoare cu persoanele cu o inteligenta mai redusa.

-Uuu in sfarsit! O replica demna.

-Hmm…incepi sa ma plictisesti. Mai ai ceva de spus sau pot sa inchid usa?

-Tine-o deschisa. Se pare ca nu sunt singurul matinal.

In acel moment mi-a facut cu ochiul aratandu-mi catre lift. Ian tocmai se indrepta catre mine. Oh perfect! Nu zicea ca ajunge dupa-amiaza? Lucrurile decurgeau destul de bine intre noi pentru ca aparitia lui Justin sa-i trezeasca gelozia.

Tensiunea dintre cei doi se simtea chiar si de catre mine. Si-au aruncat niste priviri sfidatoare care ma faceau sa ma simt putin cam invizibila.

Am inchis usa in urma lui Ian.Nu a scos nici un cuvant pana a ajuns in mijlocul salonului.

-Ce cauta el aici?

Nu ma decideam daca sa ii spun adevarul sau sa continui o minciuna care oricum nu era prea ingenioasa. Cum nu-mi placea sa fac eu primul pas, l-am mintit.

-Parca ti-am mai zis o data ca eu si …

-Cred ca ai nu ai de gand sa spui prostia aia inventata la petrecere. Nu te astepti sa cred ca sunteti impreuna dupa tot ce s-a intamplat aseara si in plus ca ma lasa sa locuiesc aici cu tine fara nicio problema.

-Ce ar putea sa-ti faca? Stai aici pentru ca asa ai vrut tu, nu eu.

-Daca as fi fost in locul lui pana acum l-as fi aruncat de 10 ori pe geam. Nu incerca sa ma inveti cum gandesc barbatii.

Am zambit. Asta si urmaream mai exact. Sa vad daca e capabil sa continue ceea ce incepuse, nu sa bata in retragere asa cum facea Justin.

-Macar am incercat…am soptit dand din umeri.

Mi-a managaiat parul delicat.

-Si pana la urma ce facea aici?

-Am vorbit cu mama lui la telefon. M-a invitat la o cina de familie in weekend si nu pot sa lipsesc.

I-am vazut privirea intunecandu-se, dar si-a revenit mai repede decat mi-as fi putut imagina.

-Perfect! Merg si eu.

-Poftim? Dar nu se poate. Maggie nu mi-a zis nimic care sa ma faca sa inteleg ca mai pot aduce pe cineva. Si in plus tu in calitate de ce ai merge?

-O suni si o intrebi. Daca nu merg eu, nu mergi nici tu. Mi-a spus destul de incruntat. Nu uita ca esti prizoniera mea.

-Nu-mi poti interzice nimic!Nici eu nu ti-am ordonat sa ramai alaturi de mine. Ai avut de ales. I-am reprosat asta doar pentru simplul fapt ca ma enervase.

-Nu schimba subiectul. Oricum ma inteleg foarte bine cu Eric. Ar fi foarte multumit sa afle ca suntem impreuna.

-Doar nu vorbesti serios. De ce insisti sa sustii ideea asta stupida?

-Pentru ca…nu conteaza!

De ce nu-mi spunea adevarul?

In acel moment l-am zarit apeland pe cineva. Am stat calma timp de cateva secunde pana a inceput sa vorbeasca cu persoana de la celalalt fir.

-Eric, scuza-ma de deranj! Am auzit de la iubita mea, Anastasia, de cina din weekend la care e invitata. Ea tine foarte mult cont de codul bunelor maniere asa ca nu s-a incumetat sa o intrebe pe doamna Allen daca pot sa vin si eu. Crezi ca se poate rezolva ceva in priviinta asta?

Am inceput sa bat din picior cu nervozitate. A asteptat cateva secunde pentru a primii raspuns, dupa care a continuat.

-Ok, perfect. Multumesc mult si inca o data scuza-ma daca te-am deranjat.

L-am lasat sa inchida.

-Ce dracului a fost asta?l-am intrebat incruntata.

-A spus ca nu e nicio problema si ca se bucura pentru noi. Vezi cat de simplu a fost?

ADELE "Someone Like You"

Nevermind, I'll find someone like you,
I wish nothing but the best for you, too,
Don't forget me, I beg,
I remember you said,
"Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead"...

Chapter XIX-I wish nothing but the best for you...or maybe not!

Am incercat sa ma tin dupa el, dar am fost oprita de Tyanna care arata destul de ingrijorata.

-Anastasia, stai putin!m-a rugat.

-Spune.

-Crezi ca ai putea sa-mi explici de ce Ian tocmai m-a dat dracului?

-Aa asta era. A aflat adevarul.

-Ce adevar?

Am oftat.

-Ca l-ai mintit si ca ai vrut sa-l parasesti pentru Justin.

-La dracu! A injurat ea printre dinti. De ce a trebuit sa-i spui? Justin te-a ales pe tine. Chiar nu te poti multumi doar cu unul?

Am ras sarcastic.

-In primul rand intre mine si Justin nu e chiar nimic. La inceput nu ne-am suportat reciproc si abia acum am inceput sa ne comportam normal unul cu altul. Cat despre Ian nici nu e nevoie sa mai precizez ca il iubesc si ca in momentul in care totul mergea perfect te-ai gandit tu sa intervii si sa strici tot. Eu de ce nu as incerca acum sa il despart de tine?am intrebat ridicand din spranceana.

-Poate pentru ca nu esti ca mine. Se presupune ca tu esti cea buna din toata povestea asta si in plus nu-mi spune ca Justin nu simte nimic pentru tine. Am vazut cum te priveste. Eu n-am avut parte de acea sclipire nici din partea lui si nici din partea lui Ian. Daca te pune in situatii comice si se amuza discutand in contradictoriu cu tine nu inseamna ca nu te suporta. Pur si simplu esti aparte pentru ei. Mereu agila, frumoasa si inteligenta ii fascinezi. Nici nu ai idee cat de mult m-am straduit sa incerc sa par ca tine, dar nu pot. L-am acceptat pe Ian chiar daca stiam ca te iubeste pentru simplul fapt ca eram sigura ca iti vei gasi usor pe altcineva. Oricine te-ar dori!

Simteam durere si multa tristete in vocea ei, dar mai ales frustrare. Sa o aud spunandu-mi ca isi doreste sa fie ca mine era ceva incredibil. Niciodata nu as fi crezut asa ceva. Atunci am realizat cat de greu trebuia sa ii fie. Sa vezi cum ambii barbati importanti din viata ta nu vor sa mai auda de tine era dureros. Vorbele ei erau de o incarcatura emotionala extraordinar de mare. Tocmai imi daduse o lectie de viata. Am regretat instant gestul meu de copila.

-Tyanna…stiu cum te simti. Am incercat sa ma revansez intr-un fel.

-Nu, nu ai de unde sa stii! M-a contrazis.

-Am stat in umbra prietenei mele cele mai bune ani de zile. Ea era mereu cea frumoasa si indrazneata in jurul careia roiau barbatii, desi era dezordonata si aiurita. Incepusem sa cred ca daca incerc sa ma comport ca ea probabil voi fi si eu bagata in seama, dar fara nici macar un rezultat. Cand incercam sa fac glume imi ieseau prost, cand taceam paream a fi genul de persoana care se inchide in ea, deloc sociabila. Daca incercam sa fiu mai nebuna faceam prostii cand nu trebuia. Nimic nu-mi iesea ca ei asa ca m-am resemnat incercand sa fiu doar eu. Cu toanele si fixurile mele. Si uite in cele din urma unde am ajuns! Ca o vedeta sa-si doreasca sa fie ca mine. Tyanna, crede-ma ca nu trebuie sa imiti pe nimeni. Nu se stie cand cineva se indragosti de zambetul, vocea, lacrimile, irascibilitatea ta. Trebuie doar sa astepti.

-Imi pare rau Anastasia, dar nu cred ca pot. Am ajuns deja in perioada in care am impresia ca nimic bun nu mi se mai poate intampla.

-Uite daca vrei, iti promit ca vorbesc cu Ian si ii spun ca a fost o inventie de-a mea pentru ca eram geloasa si promit ca apoi sa fac in asa fel incat sa nu ma mai intalnesc cu el niciodata.

Desi aveam un nod in gat cand rosteam acele cuvinte, nu am putut sa nu fac acel gest. Il merita.

-Anstasia…nu are rost. In primul rand pentru ca i-am recunoscut ca e adevarat ceea ce stia, iar in al doilea rand pentru ca te iubeste. Nu cred ca mai pot suporta sa-l vad ca se uita la mine, dar de fapt sa priveasca in gol. E mai mereu absent si trist. Chiar daca nu arata.

-Imi pare rau…am soptit cu regret.

-Nu are de ce. Il meriti mult mai mult decat mine.

Ochii ei aproape ca se umplusera de lacrimi, dar se stapanea lucru ce m-a facut sa o admir.

-Eu o sa plec acum, mi-a marturisit.

-Ok, am spus. O intelegeam.

S-a intors cu spatele sa-si indrepte pasii catre iesire, dar s-a oprit spunandu-mi:

-Aproape ca uitasem. Ian a plecat mai devreme. M-a rugat, daca vreau, sa-ti transmit sa fii fericita, chiar daca el nu va mai fi vreodata. Ultima parte nu mi-a zis-o, dar mi-am dat seama de asta dupa vocea lui. Daca accepti un sfat de la mine…nu-l lasa sa plece!

-Tyanna! Am strigat, apropiindu-ma de ea. Dar Justin?am intrebat fara sa realizez cat de multa importanta ii dadusem in acea discutie.

-Justin e fermecat probabil de tine, dar nu-l vad in stare de ceva decisiv. O sa ajunga sa te iubeasca si o sa fie incantator, dar e atat de imprevizibil incat in urmatorul moment e posibil sa se razgandeasca, chiar daca nu-si va schimba sentimentele.

-Dar m-a sustinut foarte mult in ultimul timp.

-Da si asta te-a facut sa-l vezi putin diferit. Te deruteaza. Stiu cum e. Sa fii in stare sa infrunti o intreaga lume doar pentru a te mandri cu iubita ta, necunoscuta de acestia, nu se compara cu o minciuna scornita in fata a 2 persoane. Doar gandeste-te bine si ai grija ce alegi. Vezi exemplul meu si o sa-ti dai seama ca apoi nu ai cum sa mai recuperezi pe cineva deja pierdut.

M-am pierdut in ganduri. Tyanna era mult mai desteapta decat crezusem, iar sfaturile ei erau pline de multe intelesuri. Memorasem acele cuvinte incercand sa gasesc o solutie. Desi se vedea clar in favoarea cui inclina balanta in opinia Tyannei, am ezitat in a incerca sa-i dau dreptate. Chiar ea spusese ca Justin nu o privise niciodata asa cum o facea cu mine asa ca nu avea de unde sa stie cum reactiona acesta in cazul meu.

Il vroiam sa pe Ian acolo, langa mine din nou. Dar imediat dadeam cu ochii de Justin care ma privea din cand in cand zambindu-mi.

Dupa ce s-a terminat petrecerea am plecat cu Justin acasa. Chiar daca mi-as fi dorit nu stiam unde sa-l caut pe Ian.

Am bagat cheia in broasca usii, dupa care m-am intors catre Justin care ma privea absolut normal.

-Pai cam asta a fost, am spus pentru a destinde putin atmosfera.

-Da. Parintii mei sunt incantati de munca ta. Ba chiar mi-au sugerat sa devin asociatul tau.

-Hmm nu cred ca e o idee buna. Acum ne-am inteles doar pentru ca timpul a fost foarte scurt si trebuia sa ma asculti.

-Da, am fost cam obligat sa fac asta. In orice caz de maine vei fi din nou nebuna care ma streseaza sa-mi mut masina.

-Si tu idiotul care mi-a ocupat locul de parcare.

Fiecare o spusese pe un ton grav si enervat. Fara ca macar sa ma gandesc si-a apropiat buzele de ale mele, sarutandu-ma scurt pe buze. Totul constase doar intr-un pupic. Nu a vrut sa continue si nici eu. Totul fusese la fel de imprevizibil, cum il catalogase Tyanna.

Nu am schitat nici macar un gest. S-a indepartat usor.

-Noapte buna, Anastasia!

-Noapte buna, Justin!

Totul era atat de ciudat. Probabil mi-as fi dorit sa ma sarute, dar nu am facut nimic pentru a face acest lucru sa se intample. Oare chiar mi-ar fi placut cu adevarat?

Mi-am adus aminte brusc de faptul ca urma sa reluam situatia dinaintea zilei in care Justin imi ceruse ajutorul. Ce vroia sa insemne acel gest?

-Hei!am strigat in timp ce astepta ca liftul sa vina.

-Am spus ca de maine vom incepe sa ne uram din nou.

Parca imi citise gandurile. Chiar asta aveam de gand sa-l intreb. Cum putea sa fie asa detasat? Eu simteam sa fierb, iar el nu a facut altceva decat sa-si scoata o tigara si sa o aprinda. Statea rezemat de peretele de langa lift.

Am vrut sa deschid gura pentru a spune ceva, dar am inchis-o la loc in momentul in care am vazut cele doua usi culisante dezchizandu-se.

A stins tigarea sub talpa, dupa care a intrat inca privindu-ma insistent. Acel zambet ingamfat i-a aparut din nou pe chip, lucru ce m-a facut sa ma incrunt.

-Tot tu ai ramas!am strigat pentru a ma auzii.

A bagat mana pentru a impiedica usile sa se inchida, dupa care mi-a raspuns.

-Te indoiai de asta?

-Parca ziceai ca de maine o sa reintram in vechile obiceiuri.

-M-am razgandit! Mi-a replicat nonsalant.

-Mda…dupa cum spuneam. Justin Allen e echivalentul idiotismului.

Nu i-am mai auzit decat rasul, care nu putea fi stapanit. Ma enerva ca se juca cu mine, dar si mai mult ma enerva ca acea discutie fusese clar dominata de el in intregime. Replicile lui erau mult mai inspirate.

M-am impiedicat putin in pantofii care ii lasasem insirati langa usa. In micul hol de la intrare aveam un bec cu senzori care se aprindea singur in momentul in care era miscare in jur. Din nefericire probabil se arsese, caci nu arata nici o intentie de a-mi face lumina.

Am trantit cheile pe masuta de langa canapea. O nimerisem, caci era intuneric bezna.

M-am indreptat catre intrerupator pentru a aprinde un bec, dar dintr-o data m-am trezit imobilizata. Acea persoana imi pusese inclusiv mana la gura pentru a nu tipa.

M-am speriat destul de tare, dar am simtit dintr-o data parfumul pe care il cunosteam prea bine. M-am relaxat, simtindu-ma in siguranta. Desi nu aveam de gand sa-l iert pentru palpitatiile create.

I-am simtit respiratia calda pe gat in timp ce respiram intretaiat.

M-a intors cu fata la el. Intradevar era Ian cu ochii lui superbi si albastrii care se vedeau in intuneric la fel de bine ca in lumina. Inca imi tinea mana la gura.

-Shht!

Am dat din cap aprobator, dupa care si-a lasat-o usor sa cada peste corpul meu. Inca ma tinea strans langa el.

-Cum ai intrat aici?l-am intrebat instinctiv. Partea logica din toata povestea asta ma ghida in acel moment.

-Cand am plecat de aici, mi-am pastrat o copie a yalei.

-Ai vrut sa incerci sa vezi daca fac sau nu infarct?

-De fapt am vrut sa te fac sa te simti cum m-am simtit eu in dimineata in care m-am trezit in apartamentul tau.

-Bun…si doar pentru asta ai venit sau cauti ceva?am intrebat incercand sa par ca nu ma intereseaza.

-De fapt pe tine te cautam.

-M-ai gasit.Cat de greu imi era sa ma comport asa rece cu el, mai ales ca se afla la o distanta asa mica de mine.

M-a privit timp de cateva secunde, dupa care am continuat tot eu pentru a iesi din hipnoza ochilor lui.

-Mi-a transmis Tyanna mesajul tau. Ma gandesc ca pentru asta ai venit…

-Nu. Am venit de fapt sa ma contrazic.

-Poftim?

-Da. De fapt vreau sa-ti spun cat de mult NU-mi doresc sa fii fericita!

Am inghitit in sec. Ce era cu acea schimbare brusca de atitudine?

-A da? Multumesc! Acum poti pleca.

-Normal ca nu plec.

-Doar nu vorbesti serios. E casa mea. Pleci cand iti zic eu nu cand vrei tu!

-Imi pare rau sa te anunt, dar din pacate esti prizoniera aici.

-Sper ca glumesti! I-am spus amuzandu-ma sarcastic.

-Ti se pare ca am chef de glume?

-Nu poti face asa ceva!am tipat la el.

-O sa vezi ca pot!m-a contrazis. Puteam incepe prin faptul ca mi-am adus haine destule cat sa stau aici o saptamana si sa nu trebuiasca sa ies. O si in cazul in care am uitat sa precizez, am luat si mancare.

-Ai innebunit???am strigat nervoasa.

-Hmm…nu. Trebuie in schimb sa precizez ca iti multumesc pentru faptul ca m-ai scutit de munca de a-ti fura cheile. Le-am luat mult mai usor de pe masa. A si inca ceva. Bine ca ai incuiat usa! Sa te tin aici e mult mai simplu decat mi-as fi putut imagina.

-Dumnezeule! Nici macar in filmele horror nu am vazut asa ceva. Da-mi drumul!

In acel moment a inceput sa-si plimbe mana pe bratul meu, facandu-mi pielea de gaina. Iar mai apoi pe corp catre coapsa. M-am abtinut sa nu ma cutremur. Nu vroiam sa vada ce putere avea asupra mea. A trasat cerculete cu degetele sub rochia cea scurta, dupa care mi-a prins mana in care tineam plicul. Dintr-o miscare rapida mi l-a tras de acolo.

-De asta aveam nevoie!

-Ce faci cu geanta mea?am intrebat incet pentru ca nu stiam cum avea sa sune glasul meu dupa senzatiile ce mi le provoca.

A scos iphone-ul de acolo si mi l-a aratat.

-Ramane la mine. Acum ia-ti plicul inapoi. Si mi l-a pus inapoi in mana.

-Tu chiar vorbesti serios?am ridicat din sparnceana.

-Serios chiar nu e nevoie sa ma intrebi de mai multe ori acelasi lucru pentru ca ma plictisesc sa-ti raspund la fel de fiecare data.

-Care e scopul acestei idei tampite?

S-a apropiat din nou de mine facandu-ma sa respir neregulat. Aproape ca-si apropiase buzele de ale mele, dar nu a facut-o. Ii placea sa ma chinuie.

-Sa te fac sa-ti aduci aminte unele lucruri, pe care se pare ca le-ai cam uitat.

-Cum ar fi?am intrebat ironic pentru a ma mentine pe pozitie.

-O sa vezi!mi-a zambit in modul lui unic, diabolic.

-Asta daca nu cumva te fac sa pleci inainte sa-ti atingi scopul.

-Daca o sa tremuri ca acum in momentul in care o sa te mai ating, probabil voi castiga fara indoiala aceasta lupta.

Firar! Iti daduse seama, iar eu nu mai puteam face nimic sa rectific acel gest imprudent.

-Mai vedem, Ian, mai vedem…

Chapter XVIII-Who's my devil?!

Mi-am inaltat privirea catre el. Nu-mi venea sa cred ca Justin cel glumet si ingamfat era acelasi cu barbatul care ma privea intr-un mod simplu, dar dulce. Mi se confesase fara ca macar sa-l oblig sau sa-l santajez, lucru ce ma deruta complet. Ma obisnuisem sa discut cu el intr-un mod acid, nu intr-o ipostaza de sfatuitor si persoana de incredere.

-Ai putea macar sa nu ma mai privesti de parca in locul meu tocmai ar fi aparut un extraterestru, te rog?

Am dat din cap pentru a-mi reveni din monologul meu interior.

-Justin, fii serios! Tot timpul te-am privit ca pe un extraterestru. Inca nu m-am convins ca esti de pe aceasta planeta.

A zambit, deci era de bine. Probabil nu sesizase balbaiala mea. Nu intelegeam de ce ma comportam asa cu el. Pana atunci il vedeam mereu insuportabil si contrar mie.

-Mergem inapoi?m-a intrebat calm.

-Nu!am raspuns simplu. Trebuie sa-mi explici de ce le-ai zis ca suntem impreuna si ca urmeaza sa ne casatorim. Sa fim seriosi, ne-am putea cunoaste de maxim 2 saptamani. Nimeni nu face un pas asa important intr-un timp atat de scurt. Sper ca realizezi ca nu te-au crezut?

-De fapt a fost doar pentru propriul meu amuzament. Eram interesat de reactia Tyannei si speram ca tu sa o tii la distanta fata de mine.

-M-ai folosit…am concluzionat batand din picior.

-Hai nu te enerva! Ti-a convenit si tie. Ian mai avea putin si ma lua la bataie asa ca mai bine mi-ai multumi.

-Multumesc…pentru nimic! Hai sa mergem mai bine! Si i-am intins mana. Chiar nu am realizat ce fac, iar faptul ca ma prinsese demonstra ca si el voia asta. Am avut o ezitare ca si cum as fi fost mica si ma tineam pentru prima oara cu un baiat de mana. Dar mi-am revenit repede.

In momentul in care am ajuns inauntrul salii, fiecare am mers pe cont propriu, dar catre aceeasi directie. Andrew si Natalia radeau intr-un colt mai retras. N-am putut sa nu observ flirtul evident al prietenei mele, desi imi parea rau de Andrew daca il facea sa sufere. In partea opusa se aflau parintii lui Justin cu o doamna asa ca ne-am indreptat catre ei.

-Va simtiti bine?am intrebat politicos, fara sa bag de seama atentia acordata din partea acelei femei vorbelor mele.

-Intrebarea e daca tu, scumpo, te simti bine?a continuat ea, facandu-ma sa ma intreb daca ma cunostea.

-O cunosti?a intrebat Maggie la fel de uimita ca si mine.

-Desigur. Eu sunt Seth Portman, verisoara mai indepartata a lui Edgar, a spus uitandu-se catre mine.

-Imi pare sincer rau, dar probabil ma confundati.

-Nu te confund draga. Nu-ti stiu numele, dar de chipul tau imi aduc aminte perfect. Imi pare sincer rau ca nu l-am recunoscut pe Justin atunci.

-Anastasia, imi pare bine. Dar ne-am mai intalnit pana acum?

-La magazinul de invitatii. Sunt tare bucuroasa ca nepotul meu si-a ales o asemenea sotie, dar si mai bucuroasa ca asteptati un copil.

Am facut ochii dublii. Probabil imi scazuse tensiunea si nu numai mie. Maggie si Edgar se tineau unul de altul, privindu-ne speriati. Prostiile lui Justin ma aduceau in pragul colapsului, iar el nu facuse altceva decat sa se innece cu whiskey, iar mai apoi sa inceapa sa rada.

M-am uitat urat la el pentru a-l face sa inteleaga ca nu era o situatie comica.

-Am spus ceva gresit?ne-a intrebat Seth.

-Nu, de fapt Justin a spus ceva gresit, am completat.

-Ne poate explica si noua cineva ce se intampla?a intrebat Edgar incruntat.

-Tata, cand am fost dupa invitatii, in acel magazin ma ciondaneam cu Anastasia si m-am plictisit. A trebuit sa inventez ceva pe loc care sa ma amuze, iar fata ei in momentul in care i-am povestit vanzatoarei „viata noastra” a meritat.

-Doamna Portman, a fost doar o gluma pe care Justin a incercat sa mi-o pregateasca, dar se pare ca i-a scapat putin din mana. Nu suntem impreuna, nu o sa ne casatorim in curand si nici nu o sa avem un copil.

-Ah si eu care chiar credeam ca formati un cuplu extraordinar.

M-am fastacit putin la auzul acelor cuvinte, mai ales ca parintii lui Justin ne priveau increzatori.

-Tocmai am vazut-o pe Natalia, ma scuzati o clipa. Am spus eu, dorind sa scap din acea conversatie.

-Da si eu il vad pe Andrew. Revenim, a completat Justin.

Am plecat amandoi in directii diferite, desi nu vazusem nici urma de cei doi. In cele din urma ne-am plictisit sa ne plimbam fara vreun scop anume asa ca am ajuns tot impreuna, la iesirea din sala.

-Ai fi vrut sa scapi doar tu singura, nu?

-Tu ai creat problema, tu trebuia sa o rezolvi.

In acel moment l-am observat privind atent peste umarul meu.

-Ian…se indreapta catre noi. Vrei sa te las singura cu el sau plec?

-Fa-mi o favoare si tine-o de vorba pe Tyanna in timp ce discut cu el.

-Ok, dar imi ramai datoare si sa stii ca nu uit.

-De acord.

M-am intors, scutindu-l de a mi se adresa pentru a ma face atenta.

-Nu ii e frica sa te piarda daca te lasa singura?m-a intrebat referindu-se la Justin.

-Nu pentru ca stie ca nimeni din incaperea asta nu ar putea concura cu el.

-Serios? Nici macar eu?

S-a indreptat usor catre mine, privindu-ma atent, aproape hipnotizant.

Am facut si eu un pas catre el, la fel de hotarat cu un surplus de eleganta.

-Nici macar tu…

In acel moment mi-a prins fata in mainile sale reci, lucru ce mi-a facut inima sa bata mai tare.Si-a presat buzele cu salbaticie, dorinta si nevoie de ale mele, facandu-le sa urmeze un joc nebunesc. Milioane de fori mi-au strabatut corpul din cap pana in picioare. Incepuse sa se joace cu limba mea, facand-o sa se incolaceasca dupa a lui. Mi-a muscat buza inferioara, lucru ce ma incita de fiecare data.

Ma luase prin surprindere, iar pe mine nu ma deranja. Am incercat intr-un final sa ma zbat, dar cu fiecare miscare ma aducea mai aproape de el. Imi placea sa stau asa, dar faptul ca imi aduceam aminte tot ce-mi facuse ma facea sa devin nervoasa. I-am tras o palma din furie, pe care am regretat-o apoi.

S-a intors pentru a ma privi in ochi, dupa care mi-a luat mana intr-a sa cu forta.

-Bate-ma! Fa-mi ce vrei!

-Cheful nu-mi dispare, dar nu rezolv nimic cu asta.

-Te descarci…

-Ahhh…dar nu sunt furioasa pe tine!Pur si simplu ma intriga faptul ca ai facut ceva fara ca eu sa-mi dau acordul.I-am strigat pentru a-l enerva si eu pe el. Mi se parea a fi prea calm si asta ma deranja.

-Nu ma suporti?

-Nu!

-Sentimentele sunt reciproce!mi-a strigat incruntat.

-Oh serios?am intrebat frustrata si ironica. Te pomenesti ca te-am parasit pentru fostul meu iubit!?

-Nu la asta ma refeream. Am crezut ca pot trai fara tine, dar sa te vad aici defiland cu tipul ala care pare a fi o problema pentru mine, e deja prea mult.

-Pare a fi o problema?am intrebat neintelegand. Era vizibil gelos, iar asta ma facea fericita.

-Da. Pe mine inca nu m-a convins ca merita, dar se pare ca pe tine doar prezenta lui te fascineaza.

Am inceput sa rad ironic, desi incepusem sa cred ca Ian nu se prinsese de acest lucru.

-Nu vad care ar fi problema. Sunt libera sa fac ce vreau!

-Oare exista vreun lucru pe care l-am facut pana acum care sa nu se intoarca impotriva mea?m-a intrebat incruntat.

Existau multe, doar ca el nu avea de ce sa stie asta.

-Probabil ca nu, dar stai linistit. Si eu sunt geloasa pe Tyanna.

Chipul i se luminase in acel moment, crezand ca era vorba de el. Subconstientul meu ii dadea dreptate, dar orgoliul nu.

-Nu te flata, m-am grabit sa adaug. Iubita ta a revenit la vechile pasiuni.

-Ce vrei sa spui cu asta?m-a intrebat curios.

-O dar stai, presupun ca nu stiai adevarul din moment ce reactionezi asa.

-Anastasia, despre ce dracului de adevar vorbesti?

-Justin, Tyanna…pana aici te-ai prins?l-am intrebat zambind. Chiar nu intelegeam de ce, dar ma bucura nespus dezamagirea lui.

-Continua!a exclamat.

-Pai in ziua in care se presupune ca ai gresit tu, Tyanna chiar avea de gand sa te paraseasca-pentru Justin. De asta spun ca sunt geloasa. Nu ii mai pot permite sa se mai atinga de ceva al meu.

Vorbeam cu atata indarjire, incat chiar si eu as fi crezut ca spuneam adevarul.

A oftat.

-Tu chiar il iubesti?m-a intrebat privindu-mi atent gesturile.

Am vrut sa trag de timp, sa evit raspunsul. Asa ca am oftat privind timp de cateva secunde catre alta directie. In momentul in care am deschis gura sa incep sa inventez ceva, Justin a si aparut langa noi.

S-a apropiat de mine, facandu-mi cu ochiul fara ca Ian sa observe. Am zambit, caci era simpatic. M-a sarutat scurt pe obraz, iar eu l-am strans de mana pentru a fi si mai aproape de el. Ma simteam chiar bine.

-Imi cer scuze ca va intrerup, a spus Justin, dar iubito trebuie sa te prezint cuiva.

Am dat din cap in semn de aprobare.

-Poate mai revenim, Ian.

-Nu mi-ai raspuns la intrebare, Anastasia. A tinut sa-mi precizeze.

Stiam sigur ca o va face asa ca mi-a venit o replica pe moment.

-Crezi ca mai e nevoie?l-am intrebat in timp ce ma indreptam cu Justin catre intrare.

-Sincer, nu! A strigat dezgustat.

Ma simteam trista, nu bine asa cum speram.

-Esti ok?m-a intrebat J. in timp ce urcam scarile la etaj.

-Nu prea. Dar merci oricum ca m-ai salvat. De unde ai stiut cand sa apari?

-Hmm…avand in vedere ca nu aveam ce sa fac, iar sa vorbesc cu Tyanna chiar nu-mi face placere, m-am proptit de un zid, ascultand tot ce ati vorbit.

Am ridicat din spranceana. Nu ma deranja faptul ca auzise tot, ci obiceiul lui de gradinita de a asculta conversatiile altora.

-Nu e cazul sa te enervezi. Oricum imi esti datoare.

Tonul lui comic m-a facut sa zambesc. Am stat cateva secunde asa, dupa care mi s-a adresat.

-Anastasia, daca nu interveneam, ce i-ai fi raspuns?

-Poftim?l-am intrebat prefacandu-ma ca nu inteleg.

-Era curios sa vada daca ma iubesti. De ce nu i-ai zis nimic?

-Si eu as putea acum sa te intreb pe tine de ce nu ai intervenit mai repede si m-ai lasat sa ma fastacesc?

-Raspunde-mi tu prima si apoi iti zic si eu motivul.

-Nu puteam sa-i zic „nu” pentru ca asta ar fi insemnat sa-l fac sa mai spere la o sansa.

-Iar „da” nu i-ai zis pentru ca…?

Am incercat sa contruiesc o explicatie logica, dar adevarul era ca nici macar nu ma gandisem la asta.

-Aaa...nu m-ar fi crezut, normal!

-Aha, desigur. A spus pe un ton foarte neincrezator.

-Randul tau!am spus eu repede pentru a schimba putin rolurile.

-Randul meu la ce?

-Sa-mi raspunzi…doh!l-am ironizat.

-A da! Pai erai foarte simpatica in situatia aia. Ca si asta de acum de altfel.

-Discutia noastra nu are nici macar o asemanare cu aceea.

-Desi sunt sigur ca nu o sa recunosti, chiar are.

Ciudat. Desi auzisem tot ce a zis, am pus accent doar pe ultima parte. Mai tarziu am realizat ca ma complimentase. Atunci a venit partea si mai stranie. Un fior caldut mi-a strabatut tot corpul. Ceva nu era in regula.

Am marit din nou ochii, incercand sa il contrazic, dar mi-a luat-o inainte.

-Nu te obosi sa negi. Si acum esti la fel de draguta.

-Justin, adu-mi aminte! S-a mai intamplat sa imi mai zici ca sunt draguta pana acum si nu am bagat de seama? Nu de alta dar pare a fi o anomalie. Noi doi nu ne-am scos din „nebuna” si „idiot” sau chestii de genul asta.

-De fapt chiar ti-am mai zis asta acum un minut. Dar te inteleg ca nu bagi totul in seama. Doar esti geloasa pe Tyanna.

-Hey, aia a fost o minciuna!

-In orice minciuna e un strop de adevar.

-Doar nu crezi ca-mi place de tine, nu?l-am intrebat ca si cand acest lucru ar fi un dezastru daca s-ar intampla.

De fapt chiar ar fi…

Inca asteptam raspuns, dar s-a multumit doar sa-mi zambeasca banuitor, dupa care a incercat sa plece de langa mine.

-Nu nu nu, domnule! Nu poti pleca asa fara sa-mi raspunzi!am strigat in urma lui.