miercuri, 24 august 2011

Chapter XXVI-These fucking eyes that I'm staring at

Din perspectiva Anastasiei

In momentul in care m-am trezit pe acel pat de spital cu perfuzii in maini si singura, am inceput sa ma zbat incercand sa-mi smulg toate acele fire incomode. Ma durea tot corpul si eram ametita, dar nu incetam din a incerca sa ma eliberez. Nu stiam ce patisem si nu-mi aduceam aminte decat partea in care conduceam pentru a ajunge din urma taxiul in care se afla Ian. Trebuia sa-i explic, sa-i spun ce simt, sa-l impiedic sa ma paraseasca.

Am auzit un „bip” ciudat ce ma deranja la auz, de la acele aparate insirate langa pat. Nu a durat mult pana ce o asistenta a intrat ca un fulger pe usa. Am clipit de cateva ori, caci vedeam in ceata. Se agita strigand dupa medic.

-Domnisoara Mittman, va rog sa va linistiti si sa va intindeti la loc cum ati fost. Nu aveti voie sa va miscati.

-Tu…nu intelegi, i-am spus. Trebuie sa stiu unde e Ian.

-Nu inteleg la cine va referiti, dar parintii dumneavoastra sunt in sala de asteptare.O sa ii chem imediat ce va consultam. Acum relaxati-va!

Parintii mei?Aflasera de accident?

-Cum au ajuns aici asa repede?

-Repede? M-a intrebat medicul, care tocmai intrase in salon. Domnisoara Anastasia, sunteti aici de o luna.

A inceput sa ma consulte cu aparatele lui speciale, inca nerevenindu-mi din soc.

O luna…

Am inghitit in sec, dupa carea am rabufnit indepartandu-mi doctorul.

-Ce s-a intamplat cu mine? Unde e Ian?

-Aici nu se afla niciun Ian. Inca sunteti confuza. Numai ce v-ati revenit din coma.

Fusesem in coma?

Am incercat sa-mi reglez respiratia insa imi era din ce in ce mai greu.

-Nu se poate ca in tot New York-ul sa nu ma gaseasca!am strigat catre asistenta care incerca sa ma tina cat mai imobilizata.

-Suntem in Paris! Mi-a explicat doctorul. Acum vreau sa-mi spuneti cum va simtiti.

Probabil ma albisem la fata, caci era inca un soc in plus adaugat starii mele de slabeala.

-Perfect ma simt! Acum lasati-ma in pace! Vreau sa vina Ian!

-Care Ian? M-a intrebat incercand sa ma linisteasca.

-Somerhalder!

In acel moment am realizat ca nimeni nu trebuia nici macar sa banuiasca ca as putea avea vreo legatura cu el.

-Nu nu…gresesc! M-am corectat. Oricine ar fi crezut ca sunt nebuna.

-Sunteti inca in stare de soc. Va rog sa va calmati. Nu va pot injecta niciun calmant din cauza starii in care va aflati asa ca incercati sa nu va mai faceti rau singura.

-Ce stare? Nu ma doare nimic.

-Sunteti insarcinata si aveti un foarte mare noroc ca nu ati pierdut copilul in noaptea accidentului.

A mai continuat sa-mi explice, dar incepusem sa nu-l mai aud. Capul imi bubuia de durere, iar acea veste ma terminase din toate punctele de vedere.

End of flashback

Mainile lui ce ma tineau intr-un mod atat de protector ma faceau sa-mi aduc aminte clipe extraordinare petrecute impreuna, insa imi era imposibil sa nu simt si acea durere pe care incercam de luni de zile sa o maschez.

In momentul in care am ajuns langa o masina, m-a lasat jos facandu-mi semn sa intru. Am ridicat din spranceana sugestiv.

-Oh serios? Chiar trebuie sa fac eu totul?m-a intrebat sarcastic.

-Nu nu nu. Sa nu indraznesti sa ma mai atingi!am strigat nerealizand ceea ce tocmai spusesem.

I-am observat dezamagirea din privire in timp ce-si lasa mana sa-i cada grea pe langa corp.

-N-am vrut sa…m-am grabit sa-i explic, dar m-a intrerupt cand inca nu terminasem.

-Ce dracului ai facut cu ea?m-a intrebat serios.

Mi se parea destul de incoerent asa ca am incercat sa inteleg.

-Despre cine vorbesti?

-Anastasia…despre ea vorbesc. Nu vad nici macar o asemanare intre ce ai fost si ce esti acum.

Nu stiam de ce, dar simteam un nod in gat, care ma impiedica sa respir. Efectiv, ma durea.

-Poate pentru ca au trecut 5 luni?

-Te-am cautat! Nu o spune ca si cum mi-ai reprosa ca nu am incercat sa-ti fiu alaturi.

-Se pare ca nu ai facut-o atat de bine!

-A da? Cat entuziasm crezi ca am mai avut dupa ce Natalia mi-a spus ca nu vrei sa auzi nimic de mine?

In acel moment mi-am plecat ochii. Imi aduceam aminte acea perioada in care am actionat dintr-un impuls, rugandu-mi prietena sa-l minta. Stiam ca sunt insarcinata si ca acest lucru poate mai mult l-ar fi incurcat. De aceea nu vroiam sa afle.

Insa in acel moment m-am decis sa-i spun adevarul. In fond si la urma urmei hazardul mi-l adusese din nou in fata.

-Dupa tot ce s-a intamplat intre noi, chiar credeai ca intradevar nu vroiam sa te vad?

-Stiam eu! A spus oarecum entuziasmat. Ce te-a determinat sa ma indepartezi?

Am ridicat din spranceana, dupa care mi-am mangaiat burtica.

-Tu ce crezi?

A avut impulsul sa o mangaie si el, insa si-a tras mana. Am luat acel gest ca o respingere. Incepusem sa am dubii cu privire la decizia mea de a-i spune adevarul.

-De ce asta este un motiv pentru tine?m-a intrebat neintelegand.

-In primul rand „asta” este un copil. Intradevar nu am vrut sa aflii de el.Esti o figura publica, cu o viata deja planificata. Nu avea rost sa te incurc cu asa ceva.

Avea o figura destul de socata. Mi-as fi dorit sa stiu ce gandeste, dar parca intrase in transa. Era ceva mai grav ca atunci cand imi vazuse sarcina in urma cu cateva minute in magazin.

-E al meu…a spus ca si cand asta nu era deja evident.

Mi-a venit sa zambesc in momentul in care l-am vazut atat de dezorientat, insa am realizat instant ca el luase in calcul si posibilitatea ca ar putea fi al altcuiva.

M-am incruntat, simtindu-mi sangele fierband in vene. Am respirat de cateva ori, dar nevoia de a-l face sa-si revina era din ce in ce mai mare.

-O, Ian?

-Ddaa…a raspuns inca derutat.

-Da-te dracu! Am strigat in timp ce palma mea ii lovea cat de tare putea fata.

Deodata l-am auzit cum inspira aerul, de parca tocmai incheiase o cursa de alergat.

M-am intors, destul de usurata in urma gestului meu. Cum putea sa-si imagineze ca as fi putut fi a altcuiva?

Din perspectiva lui Ian

Ok. Probabil ca aveam nevoie de acea palma sa-mi revin, dar cuvintele prin care ma trimitea la plimbare ce rost aveau?

Am apucat-o de mana inainte sa plece.

-Ce-a fost asta?am intrebat derutat.

-O te referi la asta? Si in acel moment m-am trezit cu inca o palma , ceva mai incet.

Cand devenise asa periculoasa?

-DA! Am strigat. Exact la asta ma refer! Acum inceteaza din a…

-Din a ce?s-a grabit sa ma intrebe, fara sa astepte intregul raspuns.Daca nu-ti spuneam EU ca acest copil e al tau, probabil ai fi continuat sa crezi ca m-am culcat cu primul asistent in spital, acum 5 luni.

Am deschis gura sa o contrazic, dar in acel moment am realizat de ce era de fapt nervoasa. Oare mai existau si alte lucruri spuse de mine care sa nu-mi faca rau?

-Scuza-ma, ca nu mi-am consultat globul de cristal inainte, Anastasia.

-Poftim? De parca nu ma cunosteai atat de bine si nu stiai cat de mult te iubeam.

-Vorbesti la trecut, rectifica te rog.

-Vorbesc cum vreau si nu am nimic de corectat. M-a asigurat la fel de nervoasa.

-Vrei sa spui ca nu ma mai iubesti?

-Da, exact asta vreau sa spun!

-Dumnezeule!am strigat. Toate femeile insarcinate sunt asa irascibile?am intrebat mai mult pentru mine.

-Ma asezi cumva in aceeasi categorie cu restul femeilor?

Mi-am dat ochii peste cap. Daca pana atunci ma contrazicea in anumite privinte, clar din acel moment ma astepta o tigaie in cap de fiecare data cand ziceam ca cerul e albastru. Imi si imaginam explicatiile ei : „e bleu, cu o tenta de tucoaz”….

-Daca as face asta, tie de ce ti-ar pasa?

In acel moment m-a privit fix, dupa care a ridicat mana din nou. Dar macar atunci eram atent asa ca i-am prins-o intr-a mea.

-A treia oara pentru tine nu mai e cu noroc, i-am soptit in timp ce am tras-o delicat, dar ferm langa mine.

Aveam strania senzatie ca tineam in brate doua inimi. Probabil chiar asa si era.

Mi-am lipit buzele de ale ei, sarutandu-le cu o dorinta nebuna. I-am mangaiat parul, la fel de lung ca intotdeauna. Inca nu-mi venea sa cred ca o am din nou asa aproape. Era atat de rascolitor pentru mine sa-mi aduc aminte gustul micii mele vrajitoare dulce.

Loick Essien feat. Tanya Lacey - How We Roll