luni, 28 februarie 2011

Chapter V-A break from phrensy

A doua zi dimineata a fost ca un deja vu, desi era impropriu spus pentru ca acea faza chiar se mai intamplase o data. Ian ma privea cu ochii lui mari si albastrii, iar eu ma simteam oarecum ciudat pentru ca nu stiam cum o sa reactioneze. M-am intos cu spatele la el si am tras cearsaful pe cap. Nu vroiam sa ma trezesc! Ma simteam de parca nu mai dormisem de mult si chiar simteam nevoia sa fiu putin rasfatata. Desi Ian nu era iubitul meu pana acum facusem cu el tot ceea ce imi doream sa fac cu viitorul "perfect guy".
-Somnoroaso, ar fi cazul sa te trezesti!
Mhhh…ma alinta. Am zambit involuntar mai ales pentru faptul ca ziua incepuse perfect. Aproape perfect pentru ca mi-as fi dorit sa ma trezesc cu el in pat langa mine, nu pe fotoliu, deja imbracat si deloc ciufulit.
-Nuuuuu vreauuuu…m-am plans ca un copil dimineata.
-In cazul in care nu vrei sa chemam pompierii cat de curand ar fi cazul sa stai drepti.
-Poftim? Am intrebat inca cu capul sub cearsaf.
Ce facuse?
-Pai e o tigaie in flacari pe aragaz si ma gandeam ca nu vrei sa ardem ca sobolanii.
-Ceeeeeeeeeee???????am intrebat sarind speriata in picioare.
Ian era un dezastru. Cum putea sa stea atat de calm?
-Unde, unde? Inca eram socata.
M-am invartit speriata prin camera, iar in momentul in care am vrut sa ies pe usa dormitorului, realizand ce tocmai spusese, s-a pus in fata mea. Eram atat de nervoasa incat as fi fost in stare sa-l iau la bataie.
-Dispari! Am strigat mustrandu-l pentru prostia facuta.
Radea, iar asta ma scotea din sarite. Si asa furioasa cum eram si tot ii vedeam partea sexy in tot ceea ce facea.
-Stai putin.
-Tii mortis sa pleci de aici? Ai ajuns sa dai foc la casa? Da-te acum pana nu te plesnesc!
-Stai Anastasia…glumeam!
In momentul in care am auzit acel „glumeam” spus in modul lui caracteristic, vizibil amuzat, am inceput sa ma rog in gand pentru a ma calma.
-Ian…am facut o pauza pentru a mari dramatismul, o sa ma internez la nebuni dupa ce pleci de aici.
Vorbisem destul de serios, lucru ce l-a facut sa imi zambeasca pentru a se abtine din ras.
-M-am gandit ca ar fi o buna modalitate pentru a te face sa reactionezi. Chiar ma plictiseam…
-Te plictiseai? Imi pare rau ca nu pot sa stau la 7 dimineata sa jonglez pentru propriul tau amuzament.
-Hei, calmeaza-te. Trebuie sa recunosti ca a fost distractiv sa te invarti pe aici fara sa stii ce sa faci.
Nu stiam ce il facea sa creada ca inca eram nervoasa pentru ca vorbeam destul de degajat. Dar trebuia sa recunosc ca inca mai bateam din picior.
-Poate pentru tine. Iar acum da-te pentru ca sunt treaza de-a binelea si ma doare capul. Am nevoie de o cafea.
-Si eu!
-Dar desigur domnul meu. Altceva mai poftiti?
Acum eram ironica si speram sa il fac sa taca pentru cateva minute.
Probabil pentru prima oara intuisem corect.Tacuse, dar doar cat am pus cafeaua in filtru.
Ma privea gandindu-se la ceva ce il facea sa mustaceasca.
Am ridicat din spranceana neintelegandu-i mimica.
-Stii cum ai arata tu bine?
-Hm?
-Intr-un costum sexy de menajera. Iti dai seama atunci…
Scapasem lingurita de zahar pe jos. Era un soc pentru mine.
-Eu ti-am zis ca incepi sa ai fantezii cu mine, dar nu ai vrut sa ma crezi.
-Hahaa! In curand o sa le pun in aplicare.
Zambea malefic, inca gandindu-se la acele lucruri necurate.
Cat imi placea ca se comporta asa, mai ales ca ma dorea. Nu am zis nimic pentru ca amandoi stiam ca daca ziceam ceva era pentru a protesta. Intelesese ca nu aveam de gand sa cred ca ma va avea intr-o zi.
-Imagineaza-ti doar…Noi doi. Afara frigul unei nopti de vara, intr-o casa pe malul marii. Un weekend al rasfatului.
STOP! As si facut o mica pauza din monologul lui pentru a preciza ca limita totul la un simplu weekend. Asa ca am fost cam dezamagita, dar asta nu m-a impiedicat sa imi imaginez si eu alaturi de el.
Iar acum revenind…
-Un foc incins intr-un semineu aproape de baldachinul imens si alb din mijlocul camerei. Tu stai pe marginea lui, privind adanc flacarile ce ard ca pasiunea din noi, imbracata doar intr-un halat din matase alba cu un umar gol. Eu…ma dezbrac si ajung in spatele tau pentru a-ti starni simturile cu atingerile mele fine. Te cutremuri…
Din nou PAUZA! Si pauza asta chiar se intamplase de adevaratelea pentru ca in incercarea de a turna cafea ca tot omul in doua cesti am varsat cel putin un sfert pe mana mea. Desi nu parea a fi nimic fericit in a te arde cu apa fiarta pentru mine era si ceva imbucurator-Ian statea cu spatele la mine, pe canapea. In concluzie nu vazuse neindemanarea mea, desi el era de vina cu scenariile lui picante. Bineinteles ca er imposibil sa nu tresara in momentul in care am tipat pentru ca ma arsesem.
-Anastasia! Ce ai patit?
Parea chiar ingrijorat pentru ca mi se inrosise mana.
-Usturaaaaa!m-am matait din nou ca un copil.
-Dumnezeule, tu ai mai facut asta vreodata?
-La dracu Ian, ce sa fac?am intrebat suparata pentru ca ma durea inrgozitor.
-Cafea, Anastasia, cafea. Gheata, unde ai?
-O tin in sutien, ia vezi acolo. Unde dracu crezi ca e?
-Corect, in congelator.
S-a grabit sa ia gheata. Imi placea ca isi facea griji pentru mine.
-Pansament?
-In baie, in dulapiorul de langa chiuveta.
Fusesem nevoita sa strig pentru ca dupa ce rostisem cuvantul „baie” deja nu mai era langa mine. Se misca repede si asta pentru mine. Ma simteam atat de protejata.
Intr-o clipa fusese din nou langa mine, pansandu-mi mana grijuliu. Era asa de dragut cand se incrunta incat imi venea sa-l umplu de pupici. Normal ca m-am abtinut pentru ca parea un gest de iubiti si probabil ar fi crezut ca am innebunit.
-Poate data viitoare ma lasi pe mine daca nu esti in stare sa…
-Poti sa nu ma mai certi? Serios acum. Am facut un botic de bosumflata pentru a-i arata cat sufar pentru mana mea. Dar in acelasi timp l-am facut sa zambeasca din nou, chiar daca era mai putin degajat.
In schimb a facut in gest pe care l-am adorat apoi pana in ziua de astazi. M-a luat in brate, punandu-mi capul pe pieptul lui. Si cat de bine era…sa stau acolo la caldurica, cu mana lui mangaidu-ma pe crestet.
-Mai ustura?m-a intrebat ceva mai serios.
-Mhhh cam da. Fac alta cafea.
-Nuuu lasa! Fac eu. Mai bine ai sta locului.
-Ok ok, am spus cu mainile ridicate in semn de pace.
Am dat sa ma asez pe canapea cand am auzit soneria la usa. Cine era oare? De obicei ma anunta John daca aveam persoane care ma cautau. Ian se uita la mine si eu la el.
-Poti deschide. Nu am de gand sa fug, crede-ma.
-Nu e vorba de asta, doar ca nu asteptam pe nimeni.
M-am ridicat sa iau cheile din camera mea dupa care m-am dus catre usa.
Speram din tot sufletul sa nu fie Natalia. Desi la cat de importuna era, nu m-ar fi mirat sa pice chiar la tanc.
Am deschis usa, dupa care am ramas putin cu gura cascata.
In fata mea se afla un tip cam cat Ian de inalt, dar parea mai tanar. Bine facut, blond, cu ochii albastrii. Sa-mi pice fata nu alta. Iar pe langa faptul ca arata incredibil de bine, purta si o chitara cu el. Daca nu ma tineam de cleanta probabil m-ar fi adunat de pe jos. Iar zambetul…zambetul era la fel de fascinant.
-Hei, buna!
-B..buna!am spus intr-un final.
-Eu sunt Andrew, Andrew Allen.
-Anastasia, imi pare bine.
-De asemenea. Uite eu m-am mutat ieri in aici, in bloc. Si am o rugaminte la tine.
-Spune! L-am indemnat sa continuie, zambind.
-Nu merge liftul. Stii cumva pe cine sa sun sa vina sa-l repare? Nu de alta dar am de carat niste mobila si ceva instalatii. In acel moment mi-a aratat chitara pentru a-mi demonstra despre ce era vorba.
-Aaa, am spus inca hipnotizata de el. E un numar pe placuta de la butonul liftului. Mai mic indradevar, dar il gasesti inscriptionat acolo.
-Ohh, merci mult!
In momentul in care ma pregateam sa-i spun un politicos „n-ai pentru ce”, inteligentul de care ma indragostisem s-a hotarat sa intervina cu o replica noua.
-Iubito, cine e baiatul?
Ok, de la partea cu „iubito” ma pierduse.
-Iub…ce?? Am intrebat confuza.
-Oh Doamne…Ian, imi pare bine. In acel moment a intins mana catre blond si si-a pus o mana in jurul taliei mele.
-Andrew, la fel. Dar eu te stiu pe tine. Esti actor, nu?
-Mda…iar tu esti?
Prin acea replica nu vroia decat sa sublinieze cat de inferior ii era Andrew. M-am incruntat, incercand sa sugerez un „vorbim noi dupa, Ian”, dar nu eram inca sigura ca se prinsese.
-Aa, eu cant solo. Nu am succes sau albumuri scoase, dar ma straduiesc.
Am zambit pentru ca era optimist si mi se parea chiar dragut. Ian cu siguranta sesizase atitudinea mea pentru ca ma strangea si mai tare de talie.
-Poate te aud intr-o zi cantand, am spus incurajator.
-Desigur. O sa-ti las o invitatie la barul la care cant acum pentru o seara.
-Sa fie pentru doua persoane, a continuat Ian.
-Oook, a spus Andrew nu tocmai stapan pe cuvintele lui.
A urmat o puaza in care toata lumea nu facea decat sa zambeasca: eu lui Andrew pentru ca era simpatic si pentru a-i observa reactia lui Ian, Andrew mie pentru amabilitate, iar Ian fals lui Andrew pentru a-i arata fericirea noastra de cuplu.
-Pai atunci, va las – a continuat blondul pentru a pune capat acelei situatii oarecum stanjenitoare.
-Ok, am spus incantata.
-Cel mai bine, a adaugat marele meu gelos.
-Imi cer scuze de deranj.
-Nu face nimic!m-am grabit sa precizez.
Ian incepuse sa-si dea ochii peste cap, in total dezacord cu mine, dar am inchis usa la timp pentru a nu-l lasa pe Andrew sa vada si acel gest.
-Ce a fost asta? Am intrebat incruntata.
-Ce a fost ce?
Ian se prefacea ca nu se intamplase nimic si asta ma scotea din sarite.
-Inceteaza pentru ca stii la ce ma refer. Toata faza cu „iubito” si acele gesturi care nu-si aveau rostul. Poate chiar imi placea tipul, iar tu nu ai fi facut decat sa-mi distrugi orice sansa cu el.
-Bine zis „poate ti-ar fi placut”. Normal ca nu-ti place. Ai vazut cum arata? Parca acum l-ai fi luat de la un concert. Fii serioasa. Stiu ca ai gusturi mai bune.
-Si dupa tine cum crezi ca ar trebui sa fie baiatul cu care sa ma potrivesc eu?
Vroiam sa vad doar ce avea sa raspunda pentru ca in fond si la urma urmei tot ceea ce decideam eu ramanea varianta finala.
-Cineva care sa tina la tine, stabil, care sa te poata proteja. Nu unul care daca ma uit putin urat la el sa o ia la fuga.
-Dar de unde stii ca Andrew ar fi luat-o la fuga?
-Nu stiu daca ti-ai dat seama dar chiar ii placeai tipului.
-Nu ma ajuti si nici nu spui nimic in favoarea ta.
-Lasa-ma sa continui. In momentul in care am aparut eu in peisaj cu treaba cu „iubito” deja a lasat-o mai moale cu zambetul ala de tampit si s-a resemnat. Ei bine asta demonstreaza ca nu e in stare sa lupte pentru ceea ce vrea. Deci nu era potrivit pentru tine.
-Ce filozofie…deci asa ganditi voi barbatii.
-Hei eu ma asteptam mai mult la un „multumesc”decat la o concluzie.
-Vrei sa-ti multumesc pentru ca tocmai ai indepartat un tip super tare de mine?
-Vrei sa incep din nou cu explicatiile?
-Nu, am auzit destul. Cred ca tu esti cel care nu intelege. E ca si cum Andrew s-ar fi prefacut iubitul lui Monkey, iar tu ai fi avut ceva aspiratii la ea…
Atunci m-am oprit, caci realizasem ca deja ma luase gura pe dinainte. O pomenisem pe blonda si nu era deloc bine.
In acel moment l-am vazut cum devine serios si am realizat ca facusem o mare prostie.
-Ce dracului stii tu despre monkey?

duminică, 27 februarie 2011

Propunere!

Am observat ca e cel putin o persoana care bifeaza la reactii "groaznic":)).
N-am nimic impotriva, doar ca mi-ar placea sa-si spuna si parerea. Orice critica e constructiva asa ca as vrea sa stiu ce i se pare atat de oribil la fic.
Poate e cazul sa schimb ceva...
Multumesc de intelegere! >:D<

sâmbătă, 26 februarie 2011

Chapter IV- Mixture of pain and pleasure

Eram parca hipnotizata de mangaierea lui atat de incitanta si dulce in acelasi timp. Pentru un moment am avut impulsul sa-l sarut din nou, dar mi-am amintit partea in care se jucase cu mine, facandu-ma sa il doresc din ce in ce mai mult. Atunci am hotarat ca era randul meu asa ca l-am privit indiferenta, zambind pervers.
-Chiar asa, Ian? Chiar asa?
Realizaze ca nu il credeam asa ca a ridicat din spranceana sugestiv.
-Da, a raspuns scurt dar ferm.
Am zambit si m-am ridicat de langa el, ca si cum nimic nu se intamplase.
-Anastasia?
-Da?
-Ai gust de tigari. Unde ai fost?
Ar fi fost un sot speculant si foarte perceptiv. Mi-ar fi suras ideea, dar in niciun caz nu s-ar fi intamplat asa ceva.
-Pe aici, am raspuns vag.
-Fumezi? Cati ani ai?
Am luat o gura de bere, dupa care m-am asezat la barul din bucatarie. Ii analizam gesturile.
-19.
-Nu esti prea mica pentru a fuma si a bea alcool?
WTF? Chiar nu era corect.
-Hei, nu mi-a cerut nimeni buletinul la supermarket si sunt romanca. In tara mea pot face de toate la varsta asta.
In acel moment s-a ridicat din fata televizorului si s-a indreptat catre mine. S-a aplecat usor, privindu-ma in ochi in timp ce si-a plimbat putin mana pe piciorul meu. Buzele sale stateau aproape lipite de urechea mea facandu-ma sa tremur.
-Chiar de toate?
Inima imi batea neobisnuit de accelerat, iar respiratia mi se ingreunase. Dupa ce imi soptise acele cuvinte nu-mi statea gandul decat la ceea ce nu facusem niciodata-sex.
Am inghitit in sec, intorcandu-mi privirea catre el. Daca s-ar fi apropiat cel putin 2 cm de mine, clar ne-am fi sarutat si cine stie ce ar mai fi urmat dupa.
-Da. Ce zici de asta? Ceea ce rostisem parea a fi mai mult o provocare si parea sa ii placa.
-Minunat, a spus indepartandu-se de mine.
Cand urma sa imi treaca prin cap un gand prin care il injuram pentru faptul ca ma tortura si-a pus mainile pe soldurile mele, urcandu-ma cu fundul pe bar. Eram ceva mai inalta ca el si il priveam provocator. S-a apropiat de mine, mangaindu-mi coapsa, urcand din ce in ce mai mult. As fi vrut sa continuie, dar si sa se opreasca. Ma luptam cu dorinta si ratiunea in acel moment. Nu vroiam sa-l las sa se mai joace cu mine, asa ca am coborat, tragandu-l spre mine cu forta. I-am soptit la fel de suav, dar diabolic la ureche.
-Sa nu mai faci asta! Oricum nu pleci pana nu obtin ce vreau.
Citeam uimire, dezamagire, nervozitate si dorinta pe chipul lui. Si-ar fi dorit sa ma tranteasca de un perete si sa mi-o traga acolo, dar in acelasi timp sa obtina si cheia de la usa. Eram constienta ca ma folosea intr-un fel. Nimanui nu-i placea sa stea undeva inchis unde nu vrea, dar nu-mi daduse de ales si in plus nici el nu facea prea mari eforturi pentru a pleca. Incepeam sa cred ca ma vrea si pe mine ca un bonus pentru ca fusese rapit.
Am plecat catre camera mea, iar faptul ca era oarecum nervos l-a facut sa-mi confirme ceea ce deja banuiam.
-Fii sigura ca inainte sa-mi dai drumul o sa obtin si eu ce-mi doresc.
M-am oprit, curpinsa de un sentiment de frustrare pentru ca era destul de plin de sine.
-Ce vrei? L-am intrebat serioasa.Nu ca ar conta…am continuat adaugand o completare.
-Sa fii a mea!
Avea din nou acel zambet ironic si pervers ce il caracteriza. M-au trecut ceva fiori pentru ca nu eram deloc indiferenta acelei propuneri. Si eu imi doream asta, dar nu sub o forma de dorinta. Vroiam sa tina la mine, sa ii fie dor de mine atunci cand eram plecata si mai ales sa ma protejeze. Atunci am realizat ca de fapt eu imi doream sa ma iubeasca, pacat ca lucrurile se intamplau doar in imaginatia mea.
-Daca tu ai impresia ca o sa ma las fermecata de gesturile si zambetul pe care mereu il afisezi cand te crezi superior, te inseli. Astea sunt scenarii de filme. Nimeni nu e in stare sa ti se daruiasca pe tava cu tot cu fundita doar din atata lucru.
Vorbeam prostii si lucruri in care nu credeam. Eu eram deja aproape indragostita de farmecul lui.
-Cine a spus ca vreau totul venit de-a gata? Imi place sa lupt pentru ceea ce imi doresc si asta voi face.
-O sa fie in zadar. Mai bine ti-ai folosi timpul petrecut aici catre alta directie.
Radea pentru ca nu era de acord cu nici macar un cuvant din ce ziceam. Nici macar eu nu eram de acord, dar trebuia sa ripostez,
-Cum ar fi? A intrebat inca amuzat.
-Sa-mi acorzi interviul despre care, by the way, te-ai prefacut ca nu stii nimic.
-A fost un fel de incercare. Vroiam sa vad pana unde esti dispusa sa mergi si se pare ca te-am subestimat. Niciodata nu as fi crezut ca ai fi in stare sa ma droghezi si apoi sa ma trezesc in apartamentul tau, prizonier.
-Sper ca a fost un fel de lectie care te va face sa gandesti de doua ori testele la care ma supui.
-Mda…esti destul de imprevizibila. Cat despre interviul ala mi-ar placea sa stiu cate intrebari are si ce curpind?
-Mhh cam 15 sa am de unde sa aleg. Iar ce cuprind nu-ti zic. Trebuie sa-ti observ reactia cand le auzi pentru prima data si raspunsul trebuie sa fie prompt. In niciun caz gandit dinainte.
-Cate lucruri inutile…
-Desi din cate am discutat pana acum cu tine, as avea destul despre ce sa scriu.
In acel moment l-am vazut incruntandu-se. As fi spus ca prea furios. S-a apropiat in momentul imediat urmator de mine, strangandu-mi bratul destul de tare.
-Hei ce te-a apucat? Am intrebat speriata.
-Sa NU indraznesti sa scrii ceva legat de ceea ce ti-am povestit de bunicul meu. Ai inteles?
Se citea furie si…ura in privirea lui. Imi venea sa tip pentru ca gandise acele lucrurile despre mine. Atunci am realizat cat ma dureau anumite gesturi de-ale sale. Nu vroiam sa ma indragostesc de el, dar din pacate era prea tarziu.
-Nici macar nu ma refeream la acea discutie! Stiu sa respect persoanele si suferinta lor. Ma crezi atat de insensibila? In stare de orice? Tipam cuvintele pentru ca eram nespus de suparata. Iar acum da-mi drumul! Ma doare…
Am simtit stransoarea eliberandu-se, iar chipul lui era inca incruntat. A plecat de langa mine val vartej.
-Ai putea macar sa-ti ceri scuze…am strigat in cele din urma.
-Lasa-ma!
Cuvintele lui erau atat de dure, incat am tresarit la auzul lor.
Am plecat in camera mea, trantind usa dupa mine. I-am luat din nou telefonul studiind in detaliu fiecare indiciu care m-ar fi orientat catre orice altceva din viata lui. Mi-ar fi placut sa stiu toata povestea cu bunicul lui, dar la fel de curioasa eram si in legatura cu blonda din acea poza.
Desi nu era frumos ce faceam, am inceput sa caut prin mesaje. Nu avea altele, decat cel de la Nina. Mi-a venit minunata idee de a intra si in outbox. Acolo avea un singur mesaj catre un numar necunoscut.
„Monkey, chiar imi pare rau. Iesi cu mine la o cafea, chiar daca va fi sa fie ultima?”
Din nou acel cuvant. Am dedus ca blondei ii zicea maimutica, lucru ce mi se parea extrem de dulce . Dar in acelasi timp ma scotea din sarite ca exista o alta fata in viata lui. Am ascuns din nou telefonul si mi-am luat un prosop si pijamalele.
Am plecat la dus, nefacand zgomot. Vroiam sa vad ce facea mai mult. L-am zarit aranjandu-si canapeaua pentru a fi cat mai comfortabila. Era intr-o pereche de pantaloni de trening din care adusese Natalia, dar fara tricou. Imaginea lui asa aproape ca ma facuse sa uit de usa de la baie si sa intru cu capul direct in ea, dar m-am trezit imediat ce si-a intors privirea catre mine. Avea parul ud si ciufulit ceea ce ma facuse sa cred ca tocmai ce iesise de la dus.
Nu a scos nici un sunet, lucru ce m-a facut sa intru si mai repede pentru a scurta acel moment in care amandoi ne-am fi dorit sa vorbim dar niciunul nu zicea nimic. Si in plus eu inca eram suparata pentru excesul de furie de ceva mai devreme.
Dupa ce am facut acel dus relaxant, am iesit fara sa fac zgomot. Nu vroiam sa ma vada asa imbracata pentru ca aratam destul de provocator si nu as fi vrut sa gandeasca ca o faceam intentionat.
Am observat ca nu mai era acolo unde il vazusem si speram sa nu fi gasit cheile si sa fi plecat asa ca am dat fuga in camera mea, zarindu-mi laptopul pornit, asa cum il uitasem. M-am grabit sa-l inchid, cand am simtit doua brate puternice invaluindu-ma de la spate. Era Ian care nu aveam habar ce incerca sa faca. Incepea sa ma innebuneasca felul lui de a fi. O data ma certam cu el si devenea furios, iar mai apoi ma imbratisa asa cum nu o mai facuse pana atunci. Parea un moment dulce.
M-am intors brusc, vizibil iritata. Desi imi placea acel gest.
-Ce faci? L-am intrebat surprinsa.
-Uite, ca sa vezi ca am venit pe picior de pace, sa stii ca am vazut ca aveai laptopul aprins si nu m-am atins de el. Nu am incercat sa plec de aici.
-Ok si? Incercam inca sa fac pe dura.
-Si…mai tii minte cand mi-am cerut scuze, nu?
-Aaa nu ti-ai cerut, am continuat deloc amuzata de proasta lui incercare de a ma face sa rad.
-Ok ok. Chiar imi pare rau, sincer. A fost ceva deplasat.
Am dat din cap aprobator, desi inca nu stiam daca sa-l iert sau nu. Inima mea cu fiecare bataie imi striga „da da da da da”, iar faptul ca mai si gandeam din cand in cand auzeam acolo in fundal „nu nu nu nu nu”. M-am decis sa-l iert, dar fara a mai ceda altor tentatii.
-Chiar nu aveai dreptul sa te comporti asa. Cel mai rau imi pare ca nu ai incredere in mine, am continuat dezamagita.
-Nu e vorba ca nu am incredere, dar…
-Povesteste-mi ce s-a intamplat atunci. Stiu ca nu-ti face placere sa vorbesti despre asta, dar macar te descarci.
A urmat o pauza. Eu asteptam sa inceapa sau cel putin sa refuze, iar el nu stia ce sa zica.
-O sa-ti povestesc, mi-a confirmat. Intr-o zi…
M-am resemnat, caci in acea privinta nu aveam cum sa insist.
-E tarziu, am spus in cele din urma. Vreau sa dorm.
-Inteleg…
-Stai putin! Am spus inainte sa iasa pe usa.
M-am indreptat catre oglinda unde imi tineam toate cosmeticele si am luat feonul dintr-un sertar. Inca avea parul ud.
-Nu vreau sa te am pe constiinta.
A zambit.
-Multumesc, dar daca nu te deranjeaza, ma usuci tu?
-Poftim? Am intrebat uimita.
-Vreau sa adorm asa…te rog. Tot timpul mi-am dorit asta. Ador zgomotul ala si aerul cald.
Atunci mi-am adus aminte ca si eu aveam aceeasi placere. Macar aveam un lucru in comun.
-Ok, dar cu o conditie.
-Care?
-De fapt doua: maine seara sa imi faci si tu acelasi lucru si a doua sa iti iei lucrurile din salon si sa le duci in cealalta camera. Nu pare prea comfortabil sa dormi pe canapea. Acolo e un dormitor, ceva mai mic decat al meu, dar merge.
-Sunt intru totul de acord, a spus evident fericit. Chiar ma durea gatul de la canapea.
Si-a mutat hainele, dupa care s-a intors in camera mea, intinzandu-se in pat cu capul pe picioarele mele. Vazusem pentru prima data acea pozitie in filmul „Legendele Toamnei” si de atunci o iubeam. Visam de mult sa pot face si eu acelasi lucru, iar vantul sa adie in timp ce imi incurcam degetele in parul iubitului, fiind insarcinata. Mi s-a parut o idee geniala pe atunci, iar acum mi se parea la fel mai putin partea cu insarcainata. Mai aveam de asteptat pentru asta.
Am zambit in momentul in care a inchis ochii si am pornit feonul. Avea un par matasos si parea atat de dragut cu el in toate directiile. Am inceput sa-l masez in timp ce aerul cald se raspandea. Mi se facuse pielea de gaina pentru ca si pentru mine era la fel de placut. Vedeam in coltul buzelor un zambet mic, dar satisfacut.
Aproape adormise. Am observat asta dupa respiratia regulata si faptul ca nu mai schita nimic. Chiar nu glumise cand spusese ca avea de gand sa adoarma.
In clipa imediat urmatoare am realizat ca se afla in camera mea. Sub nicio forma nu l-as fi trezit pentru ca parea atat de incantat, inconstient fiind. Dar nici eu nu as fi plecat in camera cealalta. Asa ca, neavand alta solutie, m-am intins langa el in pat. L-am acoperit si am incercat sa stau cat mai pe margine pentru a nu fi tentata sa-l iau in brate.
Cam tarziu pentru ideea mea, caci asa cum se foise, ajunsese ca un copil cu capul pe pieptul meu. Nu avea rost sa incerc sa-l dau la o parte pentru ca isi incolacise mana in jurul meu.
Si adormit si tot imi provoca fiori, iar inima mea nu tinea cont de asta. Incepuse sa bata foarte acelerat. Probabil s-a regalat in momentul in care am adormit si eu, la putin timp dupa el. Eram obosita si chiar imi placea sa-l tin in brate.

luni, 21 februarie 2011

Chapter III-Lips like hell

Am simtit pana si eu fiorul ce il trecuse. Cel putin stiam ca nu ii eram indiferenta. Am ajuns cu mana in dreptul inimii, care batea parca in sincron cu a mea. Am simtit din nou un fior de caldura. Am vrut sa continui, dar mi-a prins-o intr-a sa, poposind-o acolo ceva vreme. Nici nu mai stiam cat timp trecuse de cand incepusem acea dulce tachinare. Dupa cum ma asteptasem a rupt tacerea, surpinzandu-ma din nou.
-In locul tau nu as continua asta!
Tonul vocii sale era oarecum poruncitor si dur. Dar iubeam sunetele alea asa ca am mers pana la capat, fara sa realizez daca urmam vreun plan sau pur si simplu actionam din instinct.
Mi-am tras mana din palma lui si am pasit pe langa el, lansandu-l sa admire ce chiar el contribuise la realizare- eu intr-un simplu prosop, lasand picurii ce le prelingeau pe par sa-mi cada pe spate.
-Ok, am spus inocent si bineinteles indiferent.
Dar spre surprinderea mea, m-a tras inapoi cu brutalitate. O brutalitate ce te excita oricat de dureros ar fi. Stateam lipita de pieptul lui, despartiti doar de acele bucati de material. L-am privit in ochi jucaus, cu un zambet in coltul gurii.
-Dar nu sunt in locul tau asa ca poti continua.
Am inceput sa rad, lasandu-mi capul pe spate. Acelasi ton impunator, aceeasi privire inghetata. Daca as fi facut ceva care sa atenteze la viata lui cu siguranta le-as fi meritat, dar pentru el a-l seduce insemna mult mai mult.
Atunci am realizat ca pentru mine nu mai era doar o joaca din interes ci din placere proprie. Nu-mi mai pasa de interviu, pur si simplu il foloseam drept scuza. Dar inca nu realizam pentru ce era acea scuza? Il vroiam mai mult timp pentru mine sau pur si simplu ma facea sa mi-l doresc pentru toata viata?
M-am oprit din ras in momentul in care si-a strecurat degetele calde in parul meu rece si ud. A inceput sa ma maseze usor, dorindu-mi sa inchid ochii si sa ma las purtata intr-un abandon etern in bratele lui.
Dar mi-am revenit repede caci el inca nu schita placerea aceea pe care mi-as fi dorit sa o vad, emanand-o prin toata fiinta. I-am prins mana cu duritate, atat cat imi permiteam, si i-am indepartat-o. Curiozitatea in legatura cu urmatoarea mea miscare l-a facut sa-mi dea drumul. Dar eram sigura ca o sa aiba parte de o dezamagire.
-Mhh…nu. Nu cred ca pot continua.
Daca am fi fost intr-un desen animat in acel moment ochii lui ar fi semanat cu sticla, facuta mii de bucatele la picioarele lui. Nu-mi ramanea decat sa le matur cu grja. Se vedea uimirea clar pe fata lui. Dar si-a revenit repede, spre surprinderea mea.
-Merg sa ma schimb, am continuat zambind.
-Poti sta si asa. Nu ma deranjeaza.
-Nu vreau sa risc sa ai fantezii cu mine. Tonul meu era ironic.
-Nu ar fi nevoie sa am. Le-as aplica fara sa le gandesc inainte.
-Cine ti-a dat impresia ca ti-as permite? L-am intrebat intrigata. Nu-mi doream sa fie misogin.
-Ti-ai acorda permisiunea in culmile extazului, a spus vizibil amuzat. Nici nu vruiam sa ma gandesc ce ar fi insemnat asta pentru ca riscam sa inchid ochii si sa-mi musc buza in semn de dorinta.
Am bufnit.
-Desigur, am spus imitandu-l ca in seara petrecerii.
Am inchis usa in urma mea in camera. M-am imbracat intr-un tricou mai larg si niste colanti negrii pe care adesea ii purtam in casa. Mi-am lasat parul sa se usuce natural.
Am iesit, pregatita de inca un sir de propozitii contradictorii sau si mai bine inca o runda de tachinari. Dar spre dezamagirea mea se afla la dus. Mi-a trecut prin minte sa-i iau si eu lui hainele, dar norocul lui a fost ca John a sunat la usa sa-mi aduca lucrurile cumparate de Natalia.
I-am ales o combinatie draguta intre un tricou si o pereche de blugi si i le-am pus la intrare in baie. Intre timp m-am apucat sa fac cafea, paine prajita si omleta. Cel putin la gatit ma pricepeam destul de bine. Planuiam ca pentru mai tarziu sa fac o crema de zahar ars, asa cum ma invatase mama.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de Ian care efectiv urla in baie.
-Firar-al dracului sa fie! In baie se tin cerceii?
Speram sa nu fi facut ceea ce credeam eu pentru ca eram in stare sa-l omor.
Am intrat val vartej peste el, dar am iesit instantaneu. Era gol golut, iar eu rosie la fata ca racul.
-Scuzeeee! Am strigat pentru a ma auzi.
-Nu conteaza. Acum poti intra.
In acel moment l-am zarit incercand sa desfaca gura de scurgere a apei de la chiuveta si doar unul din cerceii mei pe etajera, unde ii lasasem.
-IAN!!! Am strigat nervoasa. Spune-mi ca nu ai facut ceea ce cred eu ca ai facut???
Se uita speriat si totodata incruntat.
-Te-am pus eu sa ii pui aici? Nu ai si tu prostii din alea in care isi tin fetele bijuteriile?
-Te omor!
Am exclamat pentru a intelege cat de rau ma scosese din sarite.
-E casa MEA! Pot sa ii pun si pe aragaz daca am chef.
-Ok, a spus calm. Dar calmeaza-te. Era doar un cercel.
-Nu, tampitule! Erau mostenire la bunica. Esti atat de neatent, insensibil si plin de sine. Ma enervezi din ce in ce mai tare! Am continuat jignindu-l.
-Anastasia, lasa-ma sa plec daca nu ma suporti.
Atunci mi-a picat fisa, desi nu eram sigura daca asa se intamplase cu adevarat.
-Nu pot sa cred!am spus uimita. Ai facut asta intentionat? Numai ca sa pleci?
-Nu, bineinteles ca nu.
-Ei bine afla ca NU te las sa pleci! Ia-ti hainele alea pe tine si misca-te la masa. Iar daca mai scoti un cuvant nelalocul lui te plesnesc.
Imi parea rau sa-l amenint, dar chiar iubeam cerceii aia. Ziua mea care trebuia sa fie fericita, se transformase intr-un tristuta si asta numai din cauza neatentiei lui. Am oftat, savurand inca o gura de cafea.
Abia se atinsese de mancare si observam cu coltul ochiului cum ma priveste, nestiind ce sa creada. Parea a fi un copil care facuse o prostie si nu stia unde sa se mai ascunda.
-As putea…
-Taci! Am spus ceva mai calm.
-Ma lasi sa continui?
-Zii! Pana nu ma razgandesc. Ma calmasem dar nu vroiam sa ii arat inca.
-Daca m-ai fi lasat sa plec ti-as fi putut comanda unii la fel. Asa probabil…
-Daca stiam ca spui o asemenea prostie mai bine ma ridicam de la masa. Au valoare sentimentala! Stii ce e aia?
Nu l-am lasat sa raspunda, continuand tot eu.
-Bineinteles ca nu stii. Ma indoiesc sa fi tinut la ceva sau cineva cu adevarat vreodata.
Fusesem dura, dar si el ma lovise cu indiferenta lui.
-De fapt, Anastasia, tu nu stii nimic despre mine. Ok? Doar tampeniile scrise in presa. Nu poti judeca asa un om.
Atunci fusese probabil pentru prima oara cand chiar simtisem ca vorbeste serios.
-Poate ca nu am simtit ceva de genul asta la care te referi tu, dar si eu sunt tot om.
-Atunci spune-mi, ai pierdut vreodata ceva sau pe cineva drag?
-Bunicul meu a murit in timp ce eu il priveam neputincios, dar nu conteaza. Oricum a trecut mult timp de atunci si nici nu vad de ce iti povestesc tie asta.
Se vedea suferinta pe fata lui, iar eu mi-as fi dorit in acel moment sa ma bat singura pentru tampenia pe care o facusem. Ma durea sa-l vad asa, dar si mai mult ma durea sa-l aud spunand „ nu vad de ce iti povestesc tie asta”. Normal. Pentru el nu eram decat o alta nebuna care mai nou il tinea prizonier pentru a obtine ceva in schimb.
Mi-am lasat privirea in jos pentru ca nu il putea privi in ochi.
-Iarta-ma…am murmurat atat cat doar sa ma auda.
-N-are rost …a continuat inca uitandu-se in gol.
In acel moment s-a ridicat de la masa.
-Presupun ca la televizor am voie sa ma uit, nu? Devenise ironic ceea ce ma calma, dar tot imi venea sa-mi trag palme pentru ceea ce facusem.
Am incuviintat din cap pentru ca nu eram in stare sa mai articulez ceva.
Am strans masa, uitandu-ma din cand in cand la el. Parea absorbit de un meci de basseball. Imi era dor sa-l aud spunand ceva, iar linistea care pusese stapanire pe incapere devenea sufocanta.
M-am inchis in dormitor cu laptopul, incercand sa mai fac ceva teme pentru facultate, dar numai la ele nu-mi statea gandul.
Mi-am strecurat privirea catre Ian, dar statea parca nemiscat pe canapea, schimbandu-si doar pozitia. Atunci mi-am adus aminte de telefonul lui pe care il ascunsesem sub perna.
Am fugit sa vad daca avea vreun apel nepreluat. Doar unul, de la Nina si un mesaj tot de la ea cu textul „unde ai disparut aseara? Iesim la o cafea mai tarziu sau ai facut o mica escapada din alea de ale tale?LoL” . Am iesit din el , dar din greseala am dat peste folderul cu imagini. In prima poza se afla el impreuna cu o blondina tinandu-se de mana. Dar ceea ce m-a derutat era faptul ca titlul pozei era „ex&future monkey”. Fosta si viitoarea? Am inteles doar ca nu mai era cu ea, dar de ce si viitoarea? Dupa mi-am dat seama ca din moment ce inca mai pastrase poza cu ea probabil inca mai tinea la ea.
M-am intristat si mai mult. Simteam nevoia sa ies la aer liber pentru ca trebuia sa ma gandesc foarte bine la ceea ce urma sa fac.
Mi-am luat niste UGG-uri in picioare, geaca de piele, am iesit cu gentuta pe o parte si ochelarii aviator.
-Vrei ceva? L-am intrebat pasnic. Nu stau mult, am continuat vazand ca nu-mi raspunde.
-Bere si chipsuri. A spus la fel de calm ca si mine.
-Hei chipsurile ingrasa, am continuat incercand sa destind atmosfera.
-M-ai intrebat ce VREAU…a spus accentuand ultimul cuvant. Intelesesem aluzia.
-Ok, am zis resemnata.

M-am plimbat putin reflectand asupra a tot. Mi-am cumparat un pachet de tigari desi nu fumam si o cafea. M-am asezat pe scarile de la stadion, unde imi placea sa merg adesea cand nu era meci. Doar pentru liniste adoram sa stau acolo.
Am fumat o tigare pentru a ma calma, ametindu-ma nefiind obisnuita. Mi-am terminat a doua cafea pe acea zi si am plecat spre casa.
Ajunsesem la concluzia ca cel mai bine era sa-mi urmez planul de la inceput. O data ajunsa acasa urma sa-i explic situatia. Imi acorda interviul, ii redam libertatea. Suna ciudat spus cu voce tare, dar in mintea mea totul era ok.
Am trecut pe la un supermarket pentru a cumpara un bax de bere si 2 pungi de nachos. Speram sa ii fie indeajuns.
In momentul in care am ajuns in apartament, Ian se uita plictisit la un film care mi se parea cunoscut. Imediat am realizat ca era vorba de Casanova. Unul dintre filmele mele preferate.
-Nu ai stat deloc mult. Mai aveai putin si te intorceai dimineata.
Mi se parea a fi mult mai ok, dar nu riscam sa il intreb.
Avea dreptate in legatura cu timpul. Petrecusem mult afara pentru ca se si intunecase.
-Ti-am adus ce ai vrut.
-A…ai stat sa imbutelieze berea. Inteleg.
-Nu de fapt am stat sa feliez chipsurile.
Acum paream ca doi iubiti, certati pentru niste prostii. Numai ca noi nu eram nici macar pe aproape. Am zambit la acel gand.
M-am facut comoda, asezandu-ma langa el, rezemata de canapea.
Am pus baxul de bere langa noi si la fel si pungile.
-Dar nu te incurci, a continuat inca atent la film.
Spre fericirea mea numai ce incepuse.
-Mai bine sa ramana decat sa nu ajunga.
-Pe principiul asta merg si eu.
Am zambit amandoi.
Intre timp am desfacut o puna de nachos si am inceput sa mananc.
-Nu ziceai ca ingrasa?
-Nu in fiecare zi am vedete ca si oaspeti.
Am inceput amandoi sa chicotim.
-Ai mai vazut filmul pana acum?
-Da, de mai multe ori. Am raspuns sincer. E unul dintre filmele mele preferate.
-Si care e partea care iti place cel mai mult?
-Mhh…cu porcul*, am spus zambind.
-Hei, dar e o ofensa impotriva barbatilor.
-Da pentru ca sunteti misogini si aveti impresia ca puteti avea tot ce va pofteste inima fara pic de efort.
-Dar chiar putem avea tot ce ne dorim si cand ne dorim.
-Nu-i adevarat!am sustinut revoltata.
-Vrei sa-ti demonstrez?
-Da, am spus fara sa gandesc.
In acel moment s-a aplecat peste mine, presandu-si buzele peste ale mele. Am crezut ca ma topesc, inainte sa savurez acea placere. Acea senzatie de brutalitate combinata cu pasiune si delicatete ma facea sa vreau din ce in ce mai mult. Si-a facut loc cu limba, intalnind-o pe a mea. Incepusera un joc fara indoiala insetat de dorinta. Mi-as fi dorit sa nu se opreasca niciodata, caci senzatiile ce ma strafulgerau pareau a fi divine.
M-a tras si mai aproape de el, jucandu-se cu parul meu. Se descurca atat de bine, iar eu ma simteam atat de inferioara. Mi-am dus mana catre ceafa lui, masand usor acea zona erogena. A gemut, lucru ce ma facea sa continui.
Dintr-o simpla miscare m-a pus peste el, incolacindu-l. A inceput sa ma miste in sus si in jos, in timp ce ne sarutam, iar eu sa ma frec efectiv de el. Am simtit cum se intareste sub mine, satisfacuta fiind de ceea ce ii creasem. Mi-a vazut zambetul de pe fata, lucru ce l-a facut sa ma muste de buza. Am schitat cu „au” ce semana mai mult cu un „ah” fiind prea excitata. I-am dat tricoul jos, admirandu-i pieptul bine lucrat. L-am managaiat simtindu-i din nou bataile inimii atat de dese. L-am sarutat pe gat, facandu-l sa geama din nou. Iubeam atat de mult acea senzatie, mai ales ca imi alesesem o zi perfecta in care sa port colanti. Placerea era mult mai mare decat a lui, desi as fi crezut ca nasturii blugilor mai aveau putin si sareau de la locul lor. Imi placea acea imagine, desi nu mai vazusem nimic asemanator vreodata.
A vrut sa ii bag mana in pantaloni, dar m-a oprit la timp. Dupa care m-a pus dintr-o miscare exact cum fusesem initial de parca nimic nu se intamplase, cu exceptia faptului ca el nu mai avea tricou, iar eu aveam buzele rosii ca iadul.
Am ramas socata si oarecum rusinata. Vroiam sa-mi cer scuze, dar a inceput el primul sa vorbeasca.
-Ai vazut?
-Ce sa vad? Am intrebat parca abia trezita din transa. Nu-mi mai simteam buzele.
In acel moment a inceput sa rada.
-Ca aveam dreptate.
Am vrut sa-l contrazic din instinct, dar m-am oprit uimita din nou de un gest de-al lui.
Si-a pus degetele pe buzele mele, mangaidu-le usor.
-Ador sa-ti simt pulsul in felul asta…

-----------------------------
Nota: *Este o scena din film in care chiar Casanova se duce la o casa sa duca un porc drept cadou, iar servitoarea ii transmite din partea stapanei ca "animalul poate sa intre, dar porcul ramane afara". Si baga porcul in casa.

duminică, 20 februarie 2011

212 VIP by Carolina Herrera

Chapter II-Madness and ecstasy

Am ramas contrariata, dar am tresarit cand mi-a sunat telefonul.
-Da, Ebony?
-Anastasia, ne intoarcem in NY.
-Poftim? Dar nu am apucat…
-Nici eu. Dar am aflat ca maine sunt invitati la o petrecere mai multi actori si regizori, iar tata ne poate face rost de permis de intrare. Acolo vom gasi cu siguranta pe cineva.
-Mi se pare grozav, dar eu ma gandeam la Paul Wesley sau pe undeva pe acolo.
-Nu-ti face grji si echipa TVD va fi acolo.
Ooo, TVD insemna The Vampire Diaries. Atunci am inteles acea prescurtare de pe cabine.
-Ah perfect.

Am luat primul avion catre New York si cum am ajuns am si plecat la cumparaturi cu Ebony. Trebuia sa arat cat mai bine la acel eveniment. Mi-a trecut prin cap ba chiar sa o sun pe Natalia, dar m-am razgandit caci eram curioasa sa vad cum se descurca fara mine.

In ziua urmatoare nu m-am gandit decat la cum aveam eu de gand sa-l conving pe Ian( pentru ca la el imi statea mintea) sa-mi acorde acel interviu. Intr-un final am decis sa apelez la o metoda nu tocmai corecta- sa il seduc. Nici macar nu stiam daca ma pricepeam la asta, dar merita sa incerc. Mai aveam 2 ore la dispozitie sa fiu gata si m-am decis in ultimul moment sa merg cu masina mea. Am mers pe principiul „little black dress” asa ca am ales una ca atare, lasandu-mi parul gen „ wild curls”.
Speram sa functioneze planul meu. Am trecut sa o iau si pe Ebony care a preferat sa mearga cu masina mea, admirandu-i stilul ca intotdeauna-o rochie ceva mai cuminte si light.
In momentul in care am ajuns, am putut observa pana si un mini covor rosu si o multitudine de paparazzi. Ma simteam ca in spotul Carolinei Herrera in care isi promova noul parfum 212 VIP. Era o senzatie chiar foarte placuta, dar comportamentul chiar trebuia sa fie adecvat. Natalia in acel loc ar fi fost un contrast prea vizibil.
Am pasit ferm impreuna cu Ebony, zambind. Am intrat in acea sala ce semana cu un casino de lux. Era o tema chiar interesanta, sa te servesti cu o cupa de sampanie dintr-o ruleta uriasa. Am inceput sa-l caut cu privirea pe Ian, desi stiam sigur ca nu puteam sa-l gasesc decat daca ma plimbam printre acele decoruri si persoane. Din fericire, desi mai tarziu aveam sa cred ca fusese o mare dezamagire, m-a gasit el primul.
-Ma urmaresti cumva?
Imi soptise la ureche si se afla in spatele meu. Am vrut sa ma intorc pentru a-i confirma prezenta, dar vocea lui imi era de ajuns. Am ramas in aceeasi pozitie, dar m-am indepartat. Voiam sa vad daca acea metoda functiona: Respingere=Atractie.
Incepusem sa cred ca dadusem gres, dar in acel amoment a aparut in fata mea ca din senin. Era imbracat intr-un costum negru ce ii evidentia liniile corpului, iar in mana tinea cam strans un pahar de whiskey cu gheata. Parea relaxat, dar simteam tensiunea dintre noi doi.
-Chiar crezi ca poti scapa asa de usor?
-La ce te referi? Incercam sa pretind ca nu stiam ce avea de gand sa zica.
-Stii foarte bine. Mai intai pe platouri, acum aici. Ce urmaresti?
-Intotdeauna esti asa sceptic?
-In majoritatea timpului. Dar sa nu vorbim despre mine.
Zambea diabolic, poate chiar pervers. Incerca sa ma manipuleze cu privirea sa absolut incredibila.
-Cine incearca acum sa urmareasca ceva? Am intrebat crezand ca stiu ce fac.
-Si cine devinde acum sceptic?
Damn! Chiar stia sa joace cuvintele si imi folosea propriile arme impotriva mea.
Am zambit incercand sa ies din acea situatie in care nu aveam ce sa raspund.
-Faci progrese.
-In ce sens?
-Cel putin acum nu ma pui la zid, incercand sa ma faci sa marturisesc ca am un aparat ascuns in sutien.
Radea, iar eu ma simteam amuzanta.
-N-am zis niciodata asa ceva.Dar marturisindu-ti un secret, acum chiar ma abtin sa nu fac acelasi lucru.
-De ce? Ti-e teama ca autocontrolul tau va da gres si iti vei dori sa faci ceva mai mult?
Discutia noastra devenise intriganta si la un nivel nu tocmai artagos ca data trecuta.
-Cum ar fi? A spus asta ridicand din spranceana sugestiv.
-Sa ma saruti.
Am spus-o si chiar imi doream sa nu ma rosesc in acel moment. Nu mai facusem niciodata asa ceva.
I-am observat atent reactiile si parea ca se gandeste. Nu mi-a raspuns cu nicio replica acida si avea o mimica destul de inexpresiva. In schimb s-a apropiat de mine si asta mi-a trezit uimirea, facandu-mi corpul sa fie strabatut de integi fiori de caldura. Si la dracu! Nu bausem decat o gura de sampanie. Am incercat sa nu ma pierd cu firea.
S-a apropiat de buzele mele, dar a ramas la o distanta de cativa centimetri. Zambea.
-Ceva de genul asta? M-a intrebat inca privindu-ma in ochi.
-Mda, am spus parca nemiscata de pozitia lui.
-Mai vrei interviul ala?
-Da! m-am grabit sa raspund, crezand ca avea sa accepte.
-O sa-l ai.
-Cand? Am intrebat curioasa si oarecum multumita.
-Niciodata.
L-as fi plesnit zdravan, dar avea noroc ca ne aflam unde ne aflam. M-am abtinut, incercand sa-mi infrang reactiile. Am inceput sa rad copios. Se citea uimire pe fata lui.
-Chiar m-ai crezut, nu?
Am banuit ca atitudinea mea i-ar fi inchis gura, dar m-am inselat vizibil.
-Desigur. Zambea ca si cum nu ar fi crezut nicio iota din ce inventasem. Ok, probabil nimeni nu m-ar fi crezut, dar macar incercasem.
S-a indepartat de mine in timp ce un chelner il servea cu un nou pahar de whiskey. As fi vrut sa-l urmez, dar m-am hotarat sa nu o fac.
M-am asezat in cele din urma la bar, unde am vazut-o pe Ebony scriind un mesaj.
-Hei!
-O Anastasia. Nu o sa-ti vina sa crezi!
-Ce? Am spus inca dezamagita dupa infrangerea de care avusesm parte.
-Paul a fost de acord sa-i iau un interviu maine. Au o mini vacanta de o saptamana si maine ne intalnim de dimineata.
-Care Paul? Am intrebat ingrozita, caci speram sa nu fie cel pe care ma bazasem eu ca un plan de rezerva.
-Wesley.
-Nu pot sa cred Ebony. Nu ti-am spus ca eu voiam sa-i iau interviu?
-Ba da, dar am discutat cu el si mi-a zis ca Ian era hotarat sa ti-l dea tie. Se pare ca tatal meu le-a explicat care e treaba cu noi si au fost de acord. Si in plus te-am vazut discutand cu el mai devreme.
Firar! Pe langa faptul ca infumuratul de Ian isi batuse joc de mine cu intrebarile despre scopul meu in jurul lui, ramansesem si fara interviu.
-Anastasia, ce s-a intamplat? Nu ti-a zis nimic despre asta?
M-am intors sa-i spun toata povestea lui Ebony, dar am zarit un poster imens pe unul din peretii acelei incaperi. Facea reclama la ceva probabil, dar peste tot scria cuvantul „kidnap”(rapire). Atunci eu eram cea care zambea diabolic.
-A ba da. Am vrut doar sa vad ce zici. Scuze, trebuie sa plec pana la masina. Mi-am uitat telefonul.
-Okkk, a spus neintelegand comportamentul meu.
Am iesit in speranta de a gasi ceea ce cautam in portiera de la masina. Cum parintii mei erau doctori ma aprovizionasera cu toate medicamentele posibile, printre care si somnifere. Chiar mi se pareau a fi niste porcarii, dar acum aveam nevoie de ele si chiar le eram recunoscatoare.
Dupa ce le-am gasit, am luat doua nevrand sa exagerez , dar nici sa fie o cantitate prea mica si sa nu-si faca efectul. Observasem mai devreme ca ii placea whiskey-ul asa ca am luat un pahar, dizolvand pastilele in el. M-am plimbat pana cand l-am zarit vorbind cu Candice Acola( Caroline din TVD). Zambeam in sinea pentru ceea ce urma. Eram pe cale sa imi ating scopul sau sa realizez un mare dezastru. Speram sa fie vorba despre prima varianta.
-Ian! L-am strigat, facandu-l sa se intoarca brusc.
-Te-ai razgandit? M-a intrebat zambind.
-Uite, imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Ti-am adus un pahar. Vrei sa ciocnesti cu mine?
Si-a cerut scuze lui Candice, care se uita la mine ca si cum ar fi zis „tu de unde dracu ai iesit?”. Ne-am indreptat ceva mai departe. Era din ce in ce mai perfect.
-Cum te cheama? M-a intrebat ceva mai normal.
-Anastasia.
-Frumos nume.
-Crezi? I-am intins paharul.
-Multumesc, dar cred ca am baut destul.
Ok. Mai tineti minte cand am zis ca era perfect? Rectific: aproape perfect.
-Ma refuzi? Am spus usor ofensata.
-Nu e vorba de asta, dar…
-Nu cred ca in vreo discutie de-a noastra a avut loc vreun „dar”, am continuat stapana pe situatie.
-Ok. A acceptat in cele din urma.
-Pana la fund! Am exclamat ducand la gura paharul meu de sampanie din care nu bausem decat un sfert.
Ne priveam in ochi, parca simtind cum i se prelinge pe gat acea bautura tare si rece.
Am pus paharele pe tava unui ospatar.
-Ian, vrei sa ma insotesti pana undeva?
-Pana unde?
-Ai incredere in mine, am spus serioasa.
-Merg doar din pura curiozitate, nu din incredere.
Pana la urma chiar nu era usor de convins. Speram doar sa nu il apuce somnul mai devreme decat calculasem.
L-am dus aproape de masina mea, fara ca altcineva sa ne vada. Dar spre nefericirea mea si-a dat seama oarecum de planul meu.
-Anastasia, ma simt foarte obosit. Mi-e…somn. Ce mi-ai pus in…
-O Dumnezeule! Am strigat in timp ce ma indreptam sa-l prind pentru a nu se lovi. Nu-l mai tineau picioarele.
L-am tarat pana in masina pentru ca nu aveam nicio sansa sa-l sustin singura. Nu era chiar de tot adormit pentru ca inca mai balmajea ceva.
Am rasuflat usurata in momentul in care am ajuns la volan. Am condus cat de repede am putut.

In momentul in care am ajuns l-am rugat pe portarul blocului sa ma ajute sa-l urc.
-John, e beat si nu puteam sa-l las asa la petrecere.
-Nicio problema domnisoara.

In timp ce l-a asezat pe canapeaua din salon i-am trimis un mesaj lui Ebony.
„Eu am plecat pentru ca sunt obosita. Te-am cautat sa-ti zic, dar nu te-am vazut prin apropiere. Vorbim. A si inca ceva: multumesc!”
Dupa ce i-am multumit si lui John pentru ajutor, am rasuflat usurata. L-am facut mai comod, descaltandu-l si dandu-i cravata si sacoul jos. L-am acoperit si am ramas cateva secunde uitandu-ma la el. Arata ca un ingeras. Cine si-ar fi imaginat ca poate fi un asa demon cand e treaz? I-am luat telefonul si pe al meu si le-am ascuns sub perna mea din dormitor. De asemenea am incuiat usa. Nu voiam sa risc si sa se trezeasca in dimineata urmatoare inaintea mea.
Mi-am facut un dus si m-am bagat la somn. Eram obosita, iar eu inca nu asimilasem toate nebuniile pe care le facusem. Stiam ca in dimineata urmatoare o sa regret, dar m-am multumit ca macar o data sa actionez fara sa gandesc si in plus destinul contribuise la ideile mele. Afisul era de vina. Am zambit, gandindu-ma la Dumnezeu si Lucifer jucandu-se cu noi, ca cu niste papusi.


In momentul in care m-am trezit am vazut o pereche de ochi care ma privea. Inima incepuse sa accelereze, iar eu nu stiam daca sa ma trezesc sau sa inchid ochii la loc,prefacandu-ma ca inca mai dorm , desi stiam ca nu as fi facut decat sa trag de timp.
-Ce faci? L-am intrebat inofensiv.
-Morning sunshine!
Mi-a spus asta zambind, lucru ce ma facea sa cred ca ceva nu era in regula.
-Am pregatit micul dejun: omleta si suc de portocale. As fi adus si ziarul, dar din pacate sunt tinut PRIZONIER! Incepuse sa devina incruntat si clar era ironic. Am zambit copilareste, caci intradevar ma amuza faptul ca era nervos.
-Asa se pare, am continuat intrigandu-l.
-Asa se pare? Atat ai de spus? Nu, stai! Sa recapitulam. Pe langa faptul ca nu am nici cea mai vaga idee despre cum am ajuns aici sau ce inseamna „aici” pentru ca nu mai stiu nici daca mai sunt in America, nu-mi gasesc telefonul, nici pe al tau, iar laptop-ul are parola. Ca sa nu mai vorbesc despre usa incuiata. As fi iesit pe geam sa strig, dar nu am chef de alte aparitii in presa. Acum e randul tau. Continua.
-Ce sa continui?
-Ai putea incepe prin a-ti cere scuze, a-mi da drumul si a specifica ca nu o sa mai faci asta niciodata. Desi la cat de sceptic sunt acum in privinta asta nu te-as crede.
Am inceput sa rad.
-Te amuza?m-a intrebat serios.
-Da, am raspuns sincer. Ok. Gata ma calmez. Uite cum sta treaba. Ma duc, fac un dus. Daca vrei poti face si tu unul.
Si-a dat ochii peste cap, dar nu m-a intrerupt.
-Fac ceva de mancare si apoi discutam termenii negocierii. De acord?
-Eu inca cred ca glumesti.
-Chiar deloc. Spune-mi esti de acord sau nu? De fapt stai putin. Tu esti prizonierul si faci exact asa cum zic eu.
-Ma uimesti. Am filmari. O sa inceapa sa-si faca griji. Chiar crezi ca o sa te poti juca asa?
-A de fapt da. Chiar cred asta pentru ca stiu ca aveti o vacanta de o saptamana. Asa ca ori colaborezi ori ramai aici irosindu-ti timpul destinat relaxarii?
-Firar…a mai bombanit ceva apoi, dar nu am reusit sa inteleg desi parea a fi o injuratura.
Am intrat la dus luandu-mi telefonul. Era ceva la care nu ma gandisem si chiar trebuia sa rezolv asta. Am sunat-o pe Natalia.
-Da…? A raspuns vizibil somnoroasa.
-Natalia, sunt Anastasia.
-Da, mi-am dat seama imediat din momentul in care am vazut „Anastasia va apeleaza”.
-Ok ok. Auzi vrei sa te revansezi pentru faptul ca m-ai suparat?
-Dupa ce ca ai plecat in LA fara mine, vrei sa ma mai si revansez? Asta e chiar o pedeapsa.
-Hai serios acum. Imi faci o favoare?
-Ce favoare?
-Vreau sa te duci si sa cumperi niste haine barbatesti: tricouri, camasi, blugi. Vezi tu.
-Ai innebunit de tot? Ce faci cu ele? Dar stai ca e duminica. Unde esti?
-LA, inca nu m-am intors.
-Si ce vrei sa fac cu ele?
-Sa le duci la mine la apartament si sa le lasi portarului. Le donez.
-Auzi, soarele din Los Angeles produce leziuni la nivelul cerebelului? Ce te-a apucat?
-Hai te rog. Iti explic cand vin in NY.
-Ok, fie. Accept doar pentru simplul fapt ca recunosc ca am fost nesimtita atunci. Vrei sa fie o marime anume?
-Mhh…il stii pe Ian Somerhalder? Din The Vampire Diaries sau Lost?
-Din Lost da, chestia ailalta mai lunga nu.
-Aham. Marimea lui si cam acelasi stil, daca iti aduci aminte.
-Caut caut. Astazi le vrei?
-Acum. Pleaca masina cu hainele de donat peste o jumatate de ora.
-Dar nici nu ai pretentii. Bine hai ca plec acum, daca nu cumva adorm pe strada.
-Fugi!

L-am anuntat si pe John sa-mi aduca hainele imediat ce ajungeau, dupa care am intrat la dus.
In momentul in care am dat sa ies din cabina, am realizat ca hainele imi disparusera, facandu-ma sa strig.
-La dracu, IAN! Inapoiaza-mi hainele.
Il auzeam cum radea. Ma facea sa fierb. Era ok ca vroia sa se razbune, dar nu in felul acela. Ii auzeam pasii, oprindu-se in dreptul usii.
-Vrei sa mai iesi de acolo? Da-mi cheile de la apartament.
-Niciodata! am spus nervoasa.
-Ok. Tot niciodata o sa iesi si tu de acolo.
Incepusem sa bat din picior, incercand sa-mi reglez respiratia. In acel moment am zarit prosoapele pe care se pare ca uitase sa le ia. Mi-am infasurat unul in jurul corpului, dupa care am deschis usor usa. Statea cu spatele la ea, lucru ce m-a facut sa il iau prin surprindere.
L-am luat in brate pe la spate, fiind inca uda pe maini. Am inceput sa-mi plimb usor mana pe abdomenul lui, udand fiecare particica de material din camasa ramasa in urma atingerii mele. Dupa care i-am soptit suav, dar sexy:
-Nu fii atat de sigur…

vineri, 18 februarie 2011

Chapter I-Road to a rebel man

Cautam de cel putin 15 minute blestematul de telefon pe care niciodata nu-l pierdeam. Eram deja in intarziere si stiam sigur ca ma astepta un trafic ingrozitor. Am renuntat in cele din urma, blestemand faptul ca voi avea o zi moarta fara el. Natalia, prietena mea cea mai buna, ma suna de cel putin 15 ori pe zi. M-ar fi omorat daca n-as fi raspuns intr-un final, caci niciodata nu putea sa stea in afara problemelor si niciodata nu era in stare sa si le rezolve singura.
Eram in anul 1 la Facultatea de Jurnalism in imensul New York. Din fericire locatia unde ar fi urmat sa studiez a fost o punte comuna intre mine si parinti. De obicei aveam idei total diferite si niciodata nu ne puneam de acord intr-o privinta. Ambii erau medici de profesie si cu greu au acceptat sa ma trimita departe de ei, ba mai mult studenta la jurnalism. Ma straduiam din greu sa ma fac remarcata inca de la inceput, caci trebuia sa le demonstrez parintilor ca viitoarea mea profesie era chiar ingenioasa si profitabila.
Mi-am insfacat cheile de la masina si am trantit usa cu putere in urma mea. In timp ce o incuiam cu nervi, mi-am auzit iphone-ul bazaind melodia Nataliei Kills-Mirrors. Era in geanta. Mda…ce ironie. Acela era unul dintre momentele in care ii multumeam Nataliei pentru faptul ca era asa matinala.
-Hei! Carui fapt se datoareaza aceasta minune?
-Anastasia…Doamne ce nume lung…-ofta- abia m-am trezit. Despre ce dracului de minune vorbesti? Nu-mi dau seama la ora asta.
-Oare de ce nu ma mir, mi-am dat ochii peste cap. Nu conteaza. De ce ma suni asa devreme? Ma asteptam sa dormi, dupa o lunga noapte de petreceri.
-Hei, o sa-ti zic „hei” pentru ca e mai scurt.
Era mahmura, simteam asta din vocea ei.
-Am fost aseara, de fapt nu! Am facut aseara toate nebuniile posibile. Trebuie sa-ti povestesc. Dar, inainte de toate zi-mi ce sa iau? Ma doare capul ingrozitor si am o ameteala teribila.
-Natalia, ti-ai facut plansele pentru facultate?
-Ce planse? Da-le dracu! Numai de asta nu-mi arde mie. Le fac eu…
Era studenta la arhitectura si se descurca chiar foarte bine pacat ca nu se ocupa de ceea ce era important. Mai mult decat o prietena, eram o mama pentru ea, fiind mereu cea matura dintre noi. De cand ne mutasem in NY amandoua, locuind in zone diferite, caci a convietui cu cineva ca ea clar riscai sa te muste sosetele, isi dedicase timpul doar cluburilor si baietilor.
Desi eram cele mai bune prietene, o invidiam cu siguranta. Era acel gen de persoana mereu activa, langa care nu te-ai fi putut plictisii, iar intalnirile noastre duceau tot timpul la discutii in contradictoriu. Avea noroc la baietii si mereu obtinea tot ceea ce isi dorea. Aici era o mare diferenta inre noi: eu ma straduiam din rasputeri sa obtin ceva, cand ea primea tot pe tava si cu fundita pe deasupra. Tupeul ei era ceva fascinant pentru sexul slab. De multe ori ma intrebam ce trebuia sa mai fac pentru a avea catusi de putin din norocul ei.
-Ok, am spus sec. O aspirina. Te las pentru ca sunt in intarziere si trebuie sa ma urc la volan. Te sun cand ies de la cursuri sa mergem la o cafea.
-Mai bine vin eu sa te iau si aduc si doua Starbucks-uri.
-Nu putem merge si noi ca oamenii sa si stam undeva jos, sa mancam ceva, eventual? Chiar trebuie sa ma plimb cu o cafea in mana prin parc ca in Gossip Girl?
-Dar ce are? Asa mai stam si noi putin la aer. Am o groaza sa-ti povestesc si mi-e ca intr-un local nu te poti exterioriza cum trebuie.
-Spune-mi doar ca nu ai intrat in cine stie ce belele!
-Nuuuuu, am incercat doar chestii noi.
M-am mai linistit, caci de obicei facea numai prostii.
-Nu implica droguri, nu? In acel moment m-am si inscris in trafic pentru a nu mai pierde timpul.
-Nu, stay chill. Inca nu am ajuns asa departe.
-Inca???am strigat revoltata. Ce idei de copil avea.
-Am glumit si nu mai tipa pentru ca imi bubuie capul. Te las, ma duc sa fac un dus sa vad daca imi mai revin. In principiu la cat termini?
-Nu dureaza decat 2 ore, pe la 10 sa fii acolo.
-Sa nu ma faci sa te astept, stii ca urasc asta.
-Mda…am spus mai mult pentru mine, caci de obicei eu eram cea care o astepta.

Dupa cum planuisem am intarziat vreo 5 minute, dar am avut noroc, caci profesorul cel nou inca nu ajunsese. Introducere in arta limbajului si comunicarii imi placuse inca de la inceput si asta pentru ca aveam un domn mai in varsta, calm care vorbea pe intelesul tuturor. As fi ajuns sa cred ca oricat de prost ai fi tot ai fi inteles de la el. Am oftat, asezandu-ma langa fetele cu care socializam mereu. Tracie si Ebony erau din NY de origine si le adoram stilul si accentul pur. M-am imprietenit repede cu ele, caci ne asemanam foarte mult. Natalia le accepta cu greu, caci ei ii placeau mai mult libertinii cu care umbla in fiecare noapte. Am inceput sa vorbim despre curiozitatea noastra comuna-cum arata noul profesor?

Deodata am auzit usa inchizandu-se. Cand mi-am intors privirea am observat un tanar sobru, dar charismatic. Era inalt, saten si purta un dosar in mana. I-am observat liniile fetei, conturate destul de fin. Stiam sigur ca urmatorul pas va fi sa il fac sa ma observe, dar in momentul in care am realizat ca el era noul profesor am incremenit.
I-am observat fiecare gest pe toata desfasurarea cursului, fiind foarte atenta la tot ceea ce zicea. Incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult, mai ales ca nu pomenise nimic de nicio tema, dar cum nimic nu poate fi perfect in ultimele 10 minute ne-a prezentat pe scurt ce aveam de facut.
-Pana saptamana viitoare trebuie sa intervievati o vedeta, o persoana publica, care sa aiba priza la public. Fiti inventivi, va aflati in orasul cu cele mai multe surse. Inca una din conditiile acestei prezentari, va fi ca fetele sa gaseasca pe cineva de sex opus pe care sa supuna unui interviu si invers. Spor la lucru si sa nu ma dezamagiti.
Am retinut fiecare cuvant si mi-a venit o idee geniala. Aveam de gand sa cer indicatii suplimentare. Am asteptat ca majoritatea sa plece pentru a-l intreba.
-Ma scuzati, as avea o nelamurire.
-Anastasia! Hai o data!
Acela era un moment in care o uram pe Natalia. Statea in pragul usii, cu niste ochelari de soare, privindu-ne sfidator.
-Natalia, am ceva de rezolvat. Vin imediat! Am spus, accentuand fiecare litera pentru a ma face mai bine inteleasa. Dar se pare ca avea de gand sa ma enerveze si mai rau, caci s-a apropiat de noi.
-Pot sa-ti iau tie interviu? A spus pe un ton ironic si oarecum sexy, uitandu-se la profesorul MEU. Imi venea la propriu sa o arunc pe geam.
Am observat cum o privea, din cap pana in picioare. Zambetul din coltul gurii il trada, caci se vedea clar sa ii placea prietena mea. Am inghitit in sec. As fi fost in stare sa sparg ceva in acel moment.
-Iar tu domnisoara esti..?
-Natalia, imi pare bine. Am glumit mai devreme. Am auzit o frantura din noua lor tema.
Isi zambeau.
-Esti studenta aici?
-Nu, sub nicio forma.La arhitectura.
-De ce zici sub nicio forma?
Ok. Acum incercam sa-mi reglez respiratia. Devenisem brusc invizibila. Eu eram cea care avea nevoie de ajutorul lui si pe mine trebuia sa ma placa. Uram cand facea asta, cand se baga peste planurile mele fara ca macar sa intrebe.
Am plecat in graba. Deja nu ma mai interesa. Am prins din zbor niste cuvinte.
-Spune-i prietenei tale sa imi transmita nelamuririle pe email.
O da desigur. Doar nu avea timp sa vorbeasca cu mine depre ceva serios, dar sa realizeze jocuri de cuvinte cu prietena mea avea. Ma asteptam ca Natalia sa ma urmeze, dar nici macar in 10 minute nu a venit. M-am urcat in masina si am plecat in graba catre casa. Nu-mi ardea de nicio cafea si nici macar nu mai vroiam sa-mi vad prietena, cel putin nu in acea zi. Am oprit la restaurantul chinezesc pentru a-mi cumpara ceva de mancare. Nu aveam chef de gatit.
Cand am ajuns in apartament m-am schimbat in ceva mai comod si m-am pus pe treaba. Aveam de facut 3 recenzii de carti + acel proiect stupid pe care mi-l daduse acel profesor si mai stupid. Nu aveam nici cea mai vaga idee cui sa ii iau interviul, dar si mai rau-cum sa intalnesc eu o vedeta? Daca nu ar fi pus acea conditie, dupa parerea mea inutila, macar as fi avut o idee. Oprah parea perfecta, numai ca mi-ar fi fost extrem de greu sa ajung sa stau de vorba cu ea. In orice caz nu trebuia sa tintesc prea jos pentru ca aveam nevoie de note cat mai mari. Am inceput sa caut pe net burlaci( asta era o conditie proprie) la care sa am aces cu mai multa usurinta. Peste tot dadeam numai de Robert Pattinson si pasiunea pentru Twilight. Eram de acord ca avusese un impac foarte mare, dar deja mi se parea a fi un cliseu si in plus niciodata nu as fi putut ajuge la el. Atunci mi-am adus aminte de The Vampire Diaries, pe care il urmaream cu drag. Mi se parea a fi un serial mai cu picioarele pe pamanat si nu prea siropos. Ar fi fost ideal sa discut cu Paul Wesley sau cu Ian Smerhalder, desi in privinta celui de-al doilea avea retineri. Desi stiam ca e diferit de personajul lui-Damon, tot aveam un feeling ca nu e chiar asa de usor de abordat. Ideea mea inca statea sub semnul intrebarii.
Mi-am facut un ceai si m-am pus pe cautat. Inca nu ma hotarasem, dar mi-am adus aminte de ceva ce Ebony spusese candva asa ca am sunat-o imediat.
-Da, Anastasia?
-Buna Ebony. Vreau sa te intreb ceva. Nu stiu daca retin bine dar parca ai spus ca tatal tau incearca sa-ti dirijeze viata asa cum face cu actorii lui. E regizor cumva?
-Doamne ce memorie ai. Nici eu nu-mi mai aduc aminte ce am spus. Dar da e regizor.
-Crezi ca ma poti ajuta cu ceva?
-Vrei sa spui cu proiectul pentru facultate, nu?
-Da. Crezi ca ma poate baga pe platourile de filmare? Adica nu stiu, sa gasesc si eu pe acolo pe cineva caruia sa-i iau interviu.
-Ok, o sa vorbesc cu el, dar…
-Dar?
-Daca nu-ti convin actorii cu care lucreaza el, cu altii nu te pot ajuta. Stii e un principiu, un regizor nu se baga peste altul.
-Da ok, nicio problema. Ma descurc eu apoi.
-Deci ramane stabilit. Si mie mi-a venit aceeasi idee asa ca te insotesc. Maine de dimineata la 7:00 am sa fii la aeroport, mergem in LA. Iau eu biletele.
-Los Angeles? Acolo filmeaza?
-Da. Unde credeai? Mergem la Hollywood.
-Waw…ok. Multumesc din suflet, am spus intr-un final inca emotionata
-N-ai pentru ce.

Mi-am pregatit un mini bagaj si am respins toate apelurile de la Natalia. De data asta intrecuse masura si nu aveam de gand sa vorbesc cu ea. Mi-am petrecut intreaga zi pregatindu-ma pentru interviu. Deja imi pusesem in ordine cateva intrebari.

Dimineata urmatoare eram fresh, am coborat pentru a lua un taxi. Nu trebuia sa intarzii sub ncio forma. Spre uimirea mea in fata blocului se afla Natalia, rezemata de balustrada scarilor. Tocmai ce terminase o tigare. Nu aveam nici un chef de explicatii si nici macar sa o aud. Tot ce vroiam era sa plec pentru acel week-end pentru a realiza ce-mi propusesem. Mi-am dat ochii peste cap in speranta ca observase asta prin ochelarii ei de soare.
-Hei, Anastasia! M-a strigat, dupa ce am trecut pe langa ea.
-Ce vrei? Am intrebat sec.
-Sa-mi spui ce dracului ai! Nu-mi raspunzi la telefon,iar ieri ai disparut fara urma.
-Stai putin ca nu inteleg ceva aici. Voiai sa te astept in timp ce flirtai cu profesorul meu? Sau voiai sa o facem in 3 acolo in clasa?
-Ce te enervezi asa? A fost o pura joaca. Si sa stii ca ideea cu 3, mi-ar surade papusa. Imi zambea, caci asta era inca una din glumele ei care nu-si aveau rostul.
-Chiar ti se pare ca ma amuza? M-am saturat sa ma suni in fiecare zi de parca as fi mama, nu prietena ta, ca sa-ti rezolv problemele. Sau si mai rau sa ma intrebi ce sa faci sa-ti treaca mahmureala si sa imi impui capul cu prostiile de care tu esti mandra. Mirosi a fum constant, arati de parca a trecut un camion peste tine si a dracului sa fii-pari sexy in fata baietilor. Eu nu mai inteleg nimic!
-Anastasia…
-Nu cred ca avem ce discuta momentan.
-Daca revin mai pe seara, vorbesti cu mine?
-Inceteaza cu ironiile. Chiar sunt nervoasa si nu ma poti inveseli cu nimic si pe deasupra nu cred ca voi fi tot weekendul acasa.
-Unde pleci? M-a intrebat surprinsa.
-Los Angeles.
-Vin cu tine!
-NU! Am spus prompt. Merg sa imi fac un proiect, nu pentru distractie. Nu-ti ajunge NY sau vrei sa fiu umbra ta si acolo?
-Asta crezi tu? Ca esti umbra mea?
-Ti-am spus ca nu am timp. Vorbim cand ma intorc. Pana atunci ai grija sa nu intri in inchisoare.
M-am urcat in taxi-ul pe care il chemasem. Ma simteam prea bine pentru ca ii spusesem tot ce voiam sa auda.

La 10:15 am ajuns in LA. Ebony era o companie chiar foarte placuta.
Tatal ei, regizorul Coen Patterson, parea o persoana foarte calma si a acceptat cu drag sa ne prezinte intregii sale echipe. Eram putin absenta caci eram fascinata de imensele platouri. Am surpins de altfel o discutie care m-a facut sa decid ce aveam de gand sa fac.
-Al, ce nu intelegi ca domnul Katleman vrea sa duci aia pe platou. Filmam la casa Elenei.
-Understood, boss. Pomul ala mai mare sau tuia?
-Ala mai mare. Nina, Paul? Sunteti gata?
Vorbea la o casca ce parea cam mare pentru capul lui. Am realizat ca era vorba de filmarile de la The Vampire Diaries asa ca m-am hotarat sa fac ceva nebunesc.
-Domnule Coen, ma scuzati, as putea sa fac un tur?
-Singura?
-Da, cred ca ma descurc.
-Ok, daca e ceva o suni pe Ebony. A si inca ceva-fara poze. Vezi ceva confidential, nu spui nimanui. Ne-am inteles?
-Da domnule. Multumesc.
I-am facut cu ochiul lui Ebony, dupa care m-am strecurat, marind pasul pentru a-l ajunge pe Al- asa intelesesem ca il cheama. Chiar eram curioasa si speram sa pot obtine un interviu cum imi doream.
Am trecut pe langa niste cabine pe care scria “TVD”. Mi se parea intrigant pentru ca nu realizam pentru ce erau. M-ar fi tentat sa intru, dar mi-am adus aminte ca nu trebuia sa fac nimic gresit. Am facut un pas cand am auzit una dintre acele usi deschizandu-se. Era Nina Dobrev. Nu stiam daca sa ma ascund sau sa o analizez. M-am intors cu spatele pentru a nu observa sa ma holbam efectiv. Cam tarziu, caci mi s-a si adresat.
-Hei, buna.
-Buna?!am spus ceva mai contrariata.
-Tu esti…responsabila cu garderoba, nu?
-Aaa…tocmai ma pregateam sa zic nu, cand m-a tras de mana dupa ea. Am intrat in cabina, care parea ceva de vis. Pacat doar ca era cam dezordine.
-Poti incepe prin a aranja hainele astea si lasa carnetelul ala. Esti noua? Nu te-am mai vazut pe aici.
-De fapt eu…
-Scuze, trebuie sa plec. Michael devine nervos cand intarziem.
Si a si iesit pe usa. Dumnezeule n-as fi putut tine pasul cu ea. Se misca si vorbea asa de repede. Nici nu m-a lasat sa-i explic. Parea simpatica, in orice caz. M-am strecurat usor pentru a nu mai crea si alte confuzii, dar surpriza! Langa mine, de parca ar fi aparut din senin, se afla insusi Ian. Am oftat, speriata. Probabil l-as fi injurat daca nu as fi observat cine era.
-Bo!
-A fost de ajuns aparitia ta…am spus inca respirand neregulat.
I-am observat atent gesturile si cum ma privea. Era incruntat si semana mai mult cu Damon decat imi imaginasem la comportament. Arata la fel de Dumnezeiesc si imi era tare greu sa nu ii arat ce imi provoca.
-Cine esti? Si de ce iesi ca si cum ai fi furat ceva?
-O grozav…mai intai responsabila cu garderoba, acum hoata. Am spus mai mult pentru mine.
-Poftim?
-Auzi, am o intrebare, voi chiar cunoasteti pe toata lumea de pe platou? Adica de unde stii ca nu sunt vreo angajata noua?
-Pentru ca stiu si asta mi se pare de ajuns. Acum presupun ca imi vei raspunde la intrebari.
-Nu te intereseaza, am spus ferm. Avea de gand sa-mi raspunda sec? Ok. Si eu stiam ca joc asta.
Se apropia din ce in ce mai mult de mine pana m-a lipit cu spatele de usa. Era ciudat de mic spatiul intre noi. Aproape ca ii simteam respiratia. Parfumul lui parea a fi facut din diferite bauturi tari, amestecate cu un strop de masculinitate. Iubeam asta, dar inca nu uitasem ca se comportase grosolan.
-Ce faci? Am tipat facandu-l sa tresara. Zambeam in sinea mea pentru asta.
-La dracu, m-ai speriat.
-Era randul meu, am spus ironic.
-Si totusi, cine esti?
-Chiar atat de mult te interesez?
-Nu te flata, ma intereseaza ca totul sa decurga normal, fara paparazzi si incidente de genul asta.
-Desigur, am spus rotindu-mi ochii. Sunt aici pentru un proiect.
-Ce proiect?
-Nu-ti pot spune decat ca era vorba de un interviu si chiar ma gandisem sa ti-l iau tie, dar acum nu mai sunt de aceeasi parere.
Incepuse sa rada. Parea asa de sexy, iar eu paream atat de idioata pentru ca nu-i intelegeam atitudinea.
-Si ce te face sa crezi ca as fi acceptat sa iti raspund tie la niste intrebari idioate pentru cine stie ce revista?
Acum eu eram cea care zambea, dar de nervi.
-In primul rand nu ar fi fost intrebari idioate, iar in al doilea rand nu lucrez la nicio revista.
-Atunci interviu pentru ce?
-Pentru facultate, desteptule. Ti-am spus ca era vorba de un proiect, dar se pare ca omiti unele detalii.
-Si mai rau pentru tine. Ai venit pana aici doar pentru a-i lua un interviu stupid vedetei tale preferate si nici macar sa nu fie publicat?
-Stai putin. M-ai pierdut de la partea cu „vedetei tale preferate”. De unde ai scos-o pe asta? Te-am ales doar pentru simplul fapt ca esti foarte cunoscut si ai succes, dar observ ca mai bine m-as fi gandit la Marilyn Manson. M-as fi inteles mult mai bine cu el.
-Sigur ca da…Citeam pe buzele lui un suras pe care si-l infrana.
-Cel putin stiam la ce sa ma astept.
-Sa spunem ca previzibilitatea nu e unul din punctele mele forte.
-Nici rabdarea unul din ale mele. Iar acum daca ma scuzi, am ceva treaba si ma retii.
S-a dat instantaneu la o parte. Cel putin intelegea cand cineva nu-l vroia in apropiere, desi subconstientul meu striga din rasputeri sa ramana. Am pasit hotarator mergand mai departe, neavand nici cea mai vaga idee unde ma duceam. Nu am vazut decat intuneric, niste galeti risipite si cateva pamatufuri de praf. Atunci l-am auzit, sesizand comicul din limabajul lui.
-Intracolo e recuzita. Fa-i stanga pentru platourile de filmare.
-Da, corect.
Unde imi era capul? Felicitari mie ca ma facusem putin de ras. M-am fastacit putin, pana sa ajung pe culoarul corect. Puteam sa jur ca il auzisem chicotind, dar cand m-am intors deja nu mai era acolo.

Rezumat


Ce se intampla cand un proiect petru facultate duce la o intreaga rapire? Ian Somerhalder victima, Anastasia infractoarea. Dar ce se intampla daca rolurile sunt inversate? O intreaga poveste despre joc, dragoste si o arta cunoscuta de intregi secole-cea a seductiei.