Chapter V-A break from phrensy

A doua zi dimineata a fost ca un deja vu, desi era impropriu spus pentru ca acea faza chiar se mai intamplase o data. Ian ma privea cu ochii lui mari si albastrii, iar eu ma simteam oarecum ciudat pentru ca nu stiam cum o sa reactioneze. M-am intos cu spatele la el si am tras cearsaful pe cap. Nu vroiam sa ma trezesc! Ma simteam de parca nu mai dormisem de mult si chiar simteam nevoia sa fiu putin rasfatata. Desi Ian nu era iubitul meu pana acum facusem cu el tot ceea ce imi doream sa fac cu viitorul "perfect guy".
-Somnoroaso, ar fi cazul sa te trezesti!
Mhhh…ma alinta. Am zambit involuntar mai ales pentru faptul ca ziua incepuse perfect. Aproape perfect pentru ca mi-as fi dorit sa ma trezesc cu el in pat langa mine, nu pe fotoliu, deja imbracat si deloc ciufulit.
-Nuuuuu vreauuuu…m-am plans ca un copil dimineata.
-In cazul in care nu vrei sa chemam pompierii cat de curand ar fi cazul sa stai drepti.
-Poftim? Am intrebat inca cu capul sub cearsaf.
Ce facuse?
-Pai e o tigaie in flacari pe aragaz si ma gandeam ca nu vrei sa ardem ca sobolanii.
-Ceeeeeeeeeee???????am intrebat sarind speriata in picioare.
Ian era un dezastru. Cum putea sa stea atat de calm?
-Unde, unde? Inca eram socata.
M-am invartit speriata prin camera, iar in momentul in care am vrut sa ies pe usa dormitorului, realizand ce tocmai spusese, s-a pus in fata mea. Eram atat de nervoasa incat as fi fost in stare sa-l iau la bataie.
-Dispari! Am strigat mustrandu-l pentru prostia facuta.
Radea, iar asta ma scotea din sarite. Si asa furioasa cum eram si tot ii vedeam partea sexy in tot ceea ce facea.
-Stai putin.
-Tii mortis sa pleci de aici? Ai ajuns sa dai foc la casa? Da-te acum pana nu te plesnesc!
-Stai Anastasia…glumeam!
In momentul in care am auzit acel „glumeam” spus in modul lui caracteristic, vizibil amuzat, am inceput sa ma rog in gand pentru a ma calma.
-Ian…am facut o pauza pentru a mari dramatismul, o sa ma internez la nebuni dupa ce pleci de aici.
Vorbisem destul de serios, lucru ce l-a facut sa imi zambeasca pentru a se abtine din ras.
-M-am gandit ca ar fi o buna modalitate pentru a te face sa reactionezi. Chiar ma plictiseam…
-Te plictiseai? Imi pare rau ca nu pot sa stau la 7 dimineata sa jonglez pentru propriul tau amuzament.
-Hei, calmeaza-te. Trebuie sa recunosti ca a fost distractiv sa te invarti pe aici fara sa stii ce sa faci.
Nu stiam ce il facea sa creada ca inca eram nervoasa pentru ca vorbeam destul de degajat. Dar trebuia sa recunosc ca inca mai bateam din picior.
-Poate pentru tine. Iar acum da-te pentru ca sunt treaza de-a binelea si ma doare capul. Am nevoie de o cafea.
-Si eu!
-Dar desigur domnul meu. Altceva mai poftiti?
Acum eram ironica si speram sa il fac sa taca pentru cateva minute.
Probabil pentru prima oara intuisem corect.Tacuse, dar doar cat am pus cafeaua in filtru.
Ma privea gandindu-se la ceva ce il facea sa mustaceasca.
Am ridicat din spranceana neintelegandu-i mimica.
-Stii cum ai arata tu bine?
-Hm?
-Intr-un costum sexy de menajera. Iti dai seama atunci…
Scapasem lingurita de zahar pe jos. Era un soc pentru mine.
-Eu ti-am zis ca incepi sa ai fantezii cu mine, dar nu ai vrut sa ma crezi.
-Hahaa! In curand o sa le pun in aplicare.
Zambea malefic, inca gandindu-se la acele lucruri necurate.
Cat imi placea ca se comporta asa, mai ales ca ma dorea. Nu am zis nimic pentru ca amandoi stiam ca daca ziceam ceva era pentru a protesta. Intelesese ca nu aveam de gand sa cred ca ma va avea intr-o zi.
-Imagineaza-ti doar…Noi doi. Afara frigul unei nopti de vara, intr-o casa pe malul marii. Un weekend al rasfatului.
STOP! As si facut o mica pauza din monologul lui pentru a preciza ca limita totul la un simplu weekend. Asa ca am fost cam dezamagita, dar asta nu m-a impiedicat sa imi imaginez si eu alaturi de el.
Iar acum revenind…
-Un foc incins intr-un semineu aproape de baldachinul imens si alb din mijlocul camerei. Tu stai pe marginea lui, privind adanc flacarile ce ard ca pasiunea din noi, imbracata doar intr-un halat din matase alba cu un umar gol. Eu…ma dezbrac si ajung in spatele tau pentru a-ti starni simturile cu atingerile mele fine. Te cutremuri…
Din nou PAUZA! Si pauza asta chiar se intamplase de adevaratelea pentru ca in incercarea de a turna cafea ca tot omul in doua cesti am varsat cel putin un sfert pe mana mea. Desi nu parea a fi nimic fericit in a te arde cu apa fiarta pentru mine era si ceva imbucurator-Ian statea cu spatele la mine, pe canapea. In concluzie nu vazuse neindemanarea mea, desi el era de vina cu scenariile lui picante. Bineinteles ca er imposibil sa nu tresara in momentul in care am tipat pentru ca ma arsesem.
-Anastasia! Ce ai patit?
Parea chiar ingrijorat pentru ca mi se inrosise mana.
-Usturaaaaa!m-am matait din nou ca un copil.
-Dumnezeule, tu ai mai facut asta vreodata?
-La dracu Ian, ce sa fac?am intrebat suparata pentru ca ma durea inrgozitor.
-Cafea, Anastasia, cafea. Gheata, unde ai?
-O tin in sutien, ia vezi acolo. Unde dracu crezi ca e?
-Corect, in congelator.
S-a grabit sa ia gheata. Imi placea ca isi facea griji pentru mine.
-Pansament?
-In baie, in dulapiorul de langa chiuveta.
Fusesem nevoita sa strig pentru ca dupa ce rostisem cuvantul „baie” deja nu mai era langa mine. Se misca repede si asta pentru mine. Ma simteam atat de protejata.
Intr-o clipa fusese din nou langa mine, pansandu-mi mana grijuliu. Era asa de dragut cand se incrunta incat imi venea sa-l umplu de pupici. Normal ca m-am abtinut pentru ca parea un gest de iubiti si probabil ar fi crezut ca am innebunit.
-Poate data viitoare ma lasi pe mine daca nu esti in stare sa…
-Poti sa nu ma mai certi? Serios acum. Am facut un botic de bosumflata pentru a-i arata cat sufar pentru mana mea. Dar in acelasi timp l-am facut sa zambeasca din nou, chiar daca era mai putin degajat.
In schimb a facut in gest pe care l-am adorat apoi pana in ziua de astazi. M-a luat in brate, punandu-mi capul pe pieptul lui. Si cat de bine era…sa stau acolo la caldurica, cu mana lui mangaidu-ma pe crestet.
-Mai ustura?m-a intrebat ceva mai serios.
-Mhhh cam da. Fac alta cafea.
-Nuuu lasa! Fac eu. Mai bine ai sta locului.
-Ok ok, am spus cu mainile ridicate in semn de pace.
Am dat sa ma asez pe canapea cand am auzit soneria la usa. Cine era oare? De obicei ma anunta John daca aveam persoane care ma cautau. Ian se uita la mine si eu la el.
-Poti deschide. Nu am de gand sa fug, crede-ma.
-Nu e vorba de asta, doar ca nu asteptam pe nimeni.
M-am ridicat sa iau cheile din camera mea dupa care m-am dus catre usa.
Speram din tot sufletul sa nu fie Natalia. Desi la cat de importuna era, nu m-ar fi mirat sa pice chiar la tanc.
Am deschis usa, dupa care am ramas putin cu gura cascata.
In fata mea se afla un tip cam cat Ian de inalt, dar parea mai tanar. Bine facut, blond, cu ochii albastrii. Sa-mi pice fata nu alta. Iar pe langa faptul ca arata incredibil de bine, purta si o chitara cu el. Daca nu ma tineam de cleanta probabil m-ar fi adunat de pe jos. Iar zambetul…zambetul era la fel de fascinant.
-Hei, buna!
-B..buna!am spus intr-un final.
-Eu sunt Andrew, Andrew Allen.
-Anastasia, imi pare bine.
-De asemenea. Uite eu m-am mutat ieri in aici, in bloc. Si am o rugaminte la tine.
-Spune! L-am indemnat sa continuie, zambind.
-Nu merge liftul. Stii cumva pe cine sa sun sa vina sa-l repare? Nu de alta dar am de carat niste mobila si ceva instalatii. In acel moment mi-a aratat chitara pentru a-mi demonstra despre ce era vorba.
-Aaa, am spus inca hipnotizata de el. E un numar pe placuta de la butonul liftului. Mai mic indradevar, dar il gasesti inscriptionat acolo.
-Ohh, merci mult!
In momentul in care ma pregateam sa-i spun un politicos „n-ai pentru ce”, inteligentul de care ma indragostisem s-a hotarat sa intervina cu o replica noua.
-Iubito, cine e baiatul?
Ok, de la partea cu „iubito” ma pierduse.
-Iub…ce?? Am intrebat confuza.
-Oh Doamne…Ian, imi pare bine. In acel moment a intins mana catre blond si si-a pus o mana in jurul taliei mele.
-Andrew, la fel. Dar eu te stiu pe tine. Esti actor, nu?
-Mda…iar tu esti?
Prin acea replica nu vroia decat sa sublinieze cat de inferior ii era Andrew. M-am incruntat, incercand sa sugerez un „vorbim noi dupa, Ian”, dar nu eram inca sigura ca se prinsese.
-Aa, eu cant solo. Nu am succes sau albumuri scoase, dar ma straduiesc.
Am zambit pentru ca era optimist si mi se parea chiar dragut. Ian cu siguranta sesizase atitudinea mea pentru ca ma strangea si mai tare de talie.
-Poate te aud intr-o zi cantand, am spus incurajator.
-Desigur. O sa-ti las o invitatie la barul la care cant acum pentru o seara.
-Sa fie pentru doua persoane, a continuat Ian.
-Oook, a spus Andrew nu tocmai stapan pe cuvintele lui.
A urmat o puaza in care toata lumea nu facea decat sa zambeasca: eu lui Andrew pentru ca era simpatic si pentru a-i observa reactia lui Ian, Andrew mie pentru amabilitate, iar Ian fals lui Andrew pentru a-i arata fericirea noastra de cuplu.
-Pai atunci, va las – a continuat blondul pentru a pune capat acelei situatii oarecum stanjenitoare.
-Ok, am spus incantata.
-Cel mai bine, a adaugat marele meu gelos.
-Imi cer scuze de deranj.
-Nu face nimic!m-am grabit sa precizez.
Ian incepuse sa-si dea ochii peste cap, in total dezacord cu mine, dar am inchis usa la timp pentru a nu-l lasa pe Andrew sa vada si acel gest.
-Ce a fost asta? Am intrebat incruntata.
-Ce a fost ce?
Ian se prefacea ca nu se intamplase nimic si asta ma scotea din sarite.
-Inceteaza pentru ca stii la ce ma refer. Toata faza cu „iubito” si acele gesturi care nu-si aveau rostul. Poate chiar imi placea tipul, iar tu nu ai fi facut decat sa-mi distrugi orice sansa cu el.
-Bine zis „poate ti-ar fi placut”. Normal ca nu-ti place. Ai vazut cum arata? Parca acum l-ai fi luat de la un concert. Fii serioasa. Stiu ca ai gusturi mai bune.
-Si dupa tine cum crezi ca ar trebui sa fie baiatul cu care sa ma potrivesc eu?
Vroiam sa vad doar ce avea sa raspunda pentru ca in fond si la urma urmei tot ceea ce decideam eu ramanea varianta finala.
-Cineva care sa tina la tine, stabil, care sa te poata proteja. Nu unul care daca ma uit putin urat la el sa o ia la fuga.
-Dar de unde stii ca Andrew ar fi luat-o la fuga?
-Nu stiu daca ti-ai dat seama dar chiar ii placeai tipului.
-Nu ma ajuti si nici nu spui nimic in favoarea ta.
-Lasa-ma sa continui. In momentul in care am aparut eu in peisaj cu treaba cu „iubito” deja a lasat-o mai moale cu zambetul ala de tampit si s-a resemnat. Ei bine asta demonstreaza ca nu e in stare sa lupte pentru ceea ce vrea. Deci nu era potrivit pentru tine.
-Ce filozofie…deci asa ganditi voi barbatii.
-Hei eu ma asteptam mai mult la un „multumesc”decat la o concluzie.
-Vrei sa-ti multumesc pentru ca tocmai ai indepartat un tip super tare de mine?
-Vrei sa incep din nou cu explicatiile?
-Nu, am auzit destul. Cred ca tu esti cel care nu intelege. E ca si cum Andrew s-ar fi prefacut iubitul lui Monkey, iar tu ai fi avut ceva aspiratii la ea…
Atunci m-am oprit, caci realizasem ca deja ma luase gura pe dinainte. O pomenisem pe blonda si nu era deloc bine.
In acel moment l-am vazut cum devine serios si am realizat ca facusem o mare prostie.
-Ce dracului stii tu despre monkey?