Chapter IV- Mixture of pain and pleasure

Eram parca hipnotizata de mangaierea lui atat de incitanta si dulce in acelasi timp. Pentru un moment am avut impulsul sa-l sarut din nou, dar mi-am amintit partea in care se jucase cu mine, facandu-ma sa il doresc din ce in ce mai mult. Atunci am hotarat ca era randul meu asa ca l-am privit indiferenta, zambind pervers.
-Chiar asa, Ian? Chiar asa?
Realizaze ca nu il credeam asa ca a ridicat din spranceana sugestiv.
-Da, a raspuns scurt dar ferm.
Am zambit si m-am ridicat de langa el, ca si cum nimic nu se intamplase.
-Anastasia?
-Da?
-Ai gust de tigari. Unde ai fost?
Ar fi fost un sot speculant si foarte perceptiv. Mi-ar fi suras ideea, dar in niciun caz nu s-ar fi intamplat asa ceva.
-Pe aici, am raspuns vag.
-Fumezi? Cati ani ai?
Am luat o gura de bere, dupa care m-am asezat la barul din bucatarie. Ii analizam gesturile.
-19.
-Nu esti prea mica pentru a fuma si a bea alcool?
WTF? Chiar nu era corect.
-Hei, nu mi-a cerut nimeni buletinul la supermarket si sunt romanca. In tara mea pot face de toate la varsta asta.
In acel moment s-a ridicat din fata televizorului si s-a indreptat catre mine. S-a aplecat usor, privindu-ma in ochi in timp ce si-a plimbat putin mana pe piciorul meu. Buzele sale stateau aproape lipite de urechea mea facandu-ma sa tremur.
-Chiar de toate?
Inima imi batea neobisnuit de accelerat, iar respiratia mi se ingreunase. Dupa ce imi soptise acele cuvinte nu-mi statea gandul decat la ceea ce nu facusem niciodata-sex.
Am inghitit in sec, intorcandu-mi privirea catre el. Daca s-ar fi apropiat cel putin 2 cm de mine, clar ne-am fi sarutat si cine stie ce ar mai fi urmat dupa.
-Da. Ce zici de asta? Ceea ce rostisem parea a fi mai mult o provocare si parea sa ii placa.
-Minunat, a spus indepartandu-se de mine.
Cand urma sa imi treaca prin cap un gand prin care il injuram pentru faptul ca ma tortura si-a pus mainile pe soldurile mele, urcandu-ma cu fundul pe bar. Eram ceva mai inalta ca el si il priveam provocator. S-a apropiat de mine, mangaindu-mi coapsa, urcand din ce in ce mai mult. As fi vrut sa continuie, dar si sa se opreasca. Ma luptam cu dorinta si ratiunea in acel moment. Nu vroiam sa-l las sa se mai joace cu mine, asa ca am coborat, tragandu-l spre mine cu forta. I-am soptit la fel de suav, dar diabolic la ureche.
-Sa nu mai faci asta! Oricum nu pleci pana nu obtin ce vreau.
Citeam uimire, dezamagire, nervozitate si dorinta pe chipul lui. Si-ar fi dorit sa ma tranteasca de un perete si sa mi-o traga acolo, dar in acelasi timp sa obtina si cheia de la usa. Eram constienta ca ma folosea intr-un fel. Nimanui nu-i placea sa stea undeva inchis unde nu vrea, dar nu-mi daduse de ales si in plus nici el nu facea prea mari eforturi pentru a pleca. Incepeam sa cred ca ma vrea si pe mine ca un bonus pentru ca fusese rapit.
Am plecat catre camera mea, iar faptul ca era oarecum nervos l-a facut sa-mi confirme ceea ce deja banuiam.
-Fii sigura ca inainte sa-mi dai drumul o sa obtin si eu ce-mi doresc.
M-am oprit, curpinsa de un sentiment de frustrare pentru ca era destul de plin de sine.
-Ce vrei? L-am intrebat serioasa.Nu ca ar conta…am continuat adaugand o completare.
-Sa fii a mea!
Avea din nou acel zambet ironic si pervers ce il caracteriza. M-au trecut ceva fiori pentru ca nu eram deloc indiferenta acelei propuneri. Si eu imi doream asta, dar nu sub o forma de dorinta. Vroiam sa tina la mine, sa ii fie dor de mine atunci cand eram plecata si mai ales sa ma protejeze. Atunci am realizat ca de fapt eu imi doream sa ma iubeasca, pacat ca lucrurile se intamplau doar in imaginatia mea.
-Daca tu ai impresia ca o sa ma las fermecata de gesturile si zambetul pe care mereu il afisezi cand te crezi superior, te inseli. Astea sunt scenarii de filme. Nimeni nu e in stare sa ti se daruiasca pe tava cu tot cu fundita doar din atata lucru.
Vorbeam prostii si lucruri in care nu credeam. Eu eram deja aproape indragostita de farmecul lui.
-Cine a spus ca vreau totul venit de-a gata? Imi place sa lupt pentru ceea ce imi doresc si asta voi face.
-O sa fie in zadar. Mai bine ti-ai folosi timpul petrecut aici catre alta directie.
Radea pentru ca nu era de acord cu nici macar un cuvant din ce ziceam. Nici macar eu nu eram de acord, dar trebuia sa ripostez,
-Cum ar fi? A intrebat inca amuzat.
-Sa-mi acorzi interviul despre care, by the way, te-ai prefacut ca nu stii nimic.
-A fost un fel de incercare. Vroiam sa vad pana unde esti dispusa sa mergi si se pare ca te-am subestimat. Niciodata nu as fi crezut ca ai fi in stare sa ma droghezi si apoi sa ma trezesc in apartamentul tau, prizonier.
-Sper ca a fost un fel de lectie care te va face sa gandesti de doua ori testele la care ma supui.
-Mda…esti destul de imprevizibila. Cat despre interviul ala mi-ar placea sa stiu cate intrebari are si ce curpind?
-Mhh cam 15 sa am de unde sa aleg. Iar ce cuprind nu-ti zic. Trebuie sa-ti observ reactia cand le auzi pentru prima data si raspunsul trebuie sa fie prompt. In niciun caz gandit dinainte.
-Cate lucruri inutile…
-Desi din cate am discutat pana acum cu tine, as avea destul despre ce sa scriu.
In acel moment l-am vazut incruntandu-se. As fi spus ca prea furios. S-a apropiat in momentul imediat urmator de mine, strangandu-mi bratul destul de tare.
-Hei ce te-a apucat? Am intrebat speriata.
-Sa NU indraznesti sa scrii ceva legat de ceea ce ti-am povestit de bunicul meu. Ai inteles?
Se citea furie si…ura in privirea lui. Imi venea sa tip pentru ca gandise acele lucrurile despre mine. Atunci am realizat cat ma dureau anumite gesturi de-ale sale. Nu vroiam sa ma indragostesc de el, dar din pacate era prea tarziu.
-Nici macar nu ma refeream la acea discutie! Stiu sa respect persoanele si suferinta lor. Ma crezi atat de insensibila? In stare de orice? Tipam cuvintele pentru ca eram nespus de suparata. Iar acum da-mi drumul! Ma doare…
Am simtit stransoarea eliberandu-se, iar chipul lui era inca incruntat. A plecat de langa mine val vartej.
-Ai putea macar sa-ti ceri scuze…am strigat in cele din urma.
-Lasa-ma!
Cuvintele lui erau atat de dure, incat am tresarit la auzul lor.
Am plecat in camera mea, trantind usa dupa mine. I-am luat din nou telefonul studiind in detaliu fiecare indiciu care m-ar fi orientat catre orice altceva din viata lui. Mi-ar fi placut sa stiu toata povestea cu bunicul lui, dar la fel de curioasa eram si in legatura cu blonda din acea poza.
Desi nu era frumos ce faceam, am inceput sa caut prin mesaje. Nu avea altele, decat cel de la Nina. Mi-a venit minunata idee de a intra si in outbox. Acolo avea un singur mesaj catre un numar necunoscut.
„Monkey, chiar imi pare rau. Iesi cu mine la o cafea, chiar daca va fi sa fie ultima?”
Din nou acel cuvant. Am dedus ca blondei ii zicea maimutica, lucru ce mi se parea extrem de dulce . Dar in acelasi timp ma scotea din sarite ca exista o alta fata in viata lui. Am ascuns din nou telefonul si mi-am luat un prosop si pijamalele.
Am plecat la dus, nefacand zgomot. Vroiam sa vad ce facea mai mult. L-am zarit aranjandu-si canapeaua pentru a fi cat mai comfortabila. Era intr-o pereche de pantaloni de trening din care adusese Natalia, dar fara tricou. Imaginea lui asa aproape ca ma facuse sa uit de usa de la baie si sa intru cu capul direct in ea, dar m-am trezit imediat ce si-a intors privirea catre mine. Avea parul ud si ciufulit ceea ce ma facuse sa cred ca tocmai ce iesise de la dus.
Nu a scos nici un sunet, lucru ce m-a facut sa intru si mai repede pentru a scurta acel moment in care amandoi ne-am fi dorit sa vorbim dar niciunul nu zicea nimic. Si in plus eu inca eram suparata pentru excesul de furie de ceva mai devreme.
Dupa ce am facut acel dus relaxant, am iesit fara sa fac zgomot. Nu vroiam sa ma vada asa imbracata pentru ca aratam destul de provocator si nu as fi vrut sa gandeasca ca o faceam intentionat.
Am observat ca nu mai era acolo unde il vazusem si speram sa nu fi gasit cheile si sa fi plecat asa ca am dat fuga in camera mea, zarindu-mi laptopul pornit, asa cum il uitasem. M-am grabit sa-l inchid, cand am simtit doua brate puternice invaluindu-ma de la spate. Era Ian care nu aveam habar ce incerca sa faca. Incepea sa ma innebuneasca felul lui de a fi. O data ma certam cu el si devenea furios, iar mai apoi ma imbratisa asa cum nu o mai facuse pana atunci. Parea un moment dulce.
M-am intors brusc, vizibil iritata. Desi imi placea acel gest.
-Ce faci? L-am intrebat surprinsa.
-Uite, ca sa vezi ca am venit pe picior de pace, sa stii ca am vazut ca aveai laptopul aprins si nu m-am atins de el. Nu am incercat sa plec de aici.
-Ok si? Incercam inca sa fac pe dura.
-Si…mai tii minte cand mi-am cerut scuze, nu?
-Aaa nu ti-ai cerut, am continuat deloc amuzata de proasta lui incercare de a ma face sa rad.
-Ok ok. Chiar imi pare rau, sincer. A fost ceva deplasat.
Am dat din cap aprobator, desi inca nu stiam daca sa-l iert sau nu. Inima mea cu fiecare bataie imi striga „da da da da da”, iar faptul ca mai si gandeam din cand in cand auzeam acolo in fundal „nu nu nu nu nu”. M-am decis sa-l iert, dar fara a mai ceda altor tentatii.
-Chiar nu aveai dreptul sa te comporti asa. Cel mai rau imi pare ca nu ai incredere in mine, am continuat dezamagita.
-Nu e vorba ca nu am incredere, dar…
-Povesteste-mi ce s-a intamplat atunci. Stiu ca nu-ti face placere sa vorbesti despre asta, dar macar te descarci.
A urmat o pauza. Eu asteptam sa inceapa sau cel putin sa refuze, iar el nu stia ce sa zica.
-O sa-ti povestesc, mi-a confirmat. Intr-o zi…
M-am resemnat, caci in acea privinta nu aveam cum sa insist.
-E tarziu, am spus in cele din urma. Vreau sa dorm.
-Inteleg…
-Stai putin! Am spus inainte sa iasa pe usa.
M-am indreptat catre oglinda unde imi tineam toate cosmeticele si am luat feonul dintr-un sertar. Inca avea parul ud.
-Nu vreau sa te am pe constiinta.
A zambit.
-Multumesc, dar daca nu te deranjeaza, ma usuci tu?
-Poftim? Am intrebat uimita.
-Vreau sa adorm asa…te rog. Tot timpul mi-am dorit asta. Ador zgomotul ala si aerul cald.
Atunci mi-am adus aminte ca si eu aveam aceeasi placere. Macar aveam un lucru in comun.
-Ok, dar cu o conditie.
-Care?
-De fapt doua: maine seara sa imi faci si tu acelasi lucru si a doua sa iti iei lucrurile din salon si sa le duci in cealalta camera. Nu pare prea comfortabil sa dormi pe canapea. Acolo e un dormitor, ceva mai mic decat al meu, dar merge.
-Sunt intru totul de acord, a spus evident fericit. Chiar ma durea gatul de la canapea.
Si-a mutat hainele, dupa care s-a intors in camera mea, intinzandu-se in pat cu capul pe picioarele mele. Vazusem pentru prima data acea pozitie in filmul „Legendele Toamnei” si de atunci o iubeam. Visam de mult sa pot face si eu acelasi lucru, iar vantul sa adie in timp ce imi incurcam degetele in parul iubitului, fiind insarcinata. Mi s-a parut o idee geniala pe atunci, iar acum mi se parea la fel mai putin partea cu insarcainata. Mai aveam de asteptat pentru asta.
Am zambit in momentul in care a inchis ochii si am pornit feonul. Avea un par matasos si parea atat de dragut cu el in toate directiile. Am inceput sa-l masez in timp ce aerul cald se raspandea. Mi se facuse pielea de gaina pentru ca si pentru mine era la fel de placut. Vedeam in coltul buzelor un zambet mic, dar satisfacut.
Aproape adormise. Am observat asta dupa respiratia regulata si faptul ca nu mai schita nimic. Chiar nu glumise cand spusese ca avea de gand sa adoarma.
In clipa imediat urmatoare am realizat ca se afla in camera mea. Sub nicio forma nu l-as fi trezit pentru ca parea atat de incantat, inconstient fiind. Dar nici eu nu as fi plecat in camera cealalta. Asa ca, neavand alta solutie, m-am intins langa el in pat. L-am acoperit si am incercat sa stau cat mai pe margine pentru a nu fi tentata sa-l iau in brate.
Cam tarziu pentru ideea mea, caci asa cum se foise, ajunsese ca un copil cu capul pe pieptul meu. Nu avea rost sa incerc sa-l dau la o parte pentru ca isi incolacise mana in jurul meu.
Si adormit si tot imi provoca fiori, iar inima mea nu tinea cont de asta. Incepuse sa bata foarte acelerat. Probabil s-a regalat in momentul in care am adormit si eu, la putin timp dupa el. Eram obosita si chiar imi placea sa-l tin in brate.