miercuri, 24 august 2011

Chapter XXVI-These fucking eyes that I'm staring at

Din perspectiva Anastasiei

In momentul in care m-am trezit pe acel pat de spital cu perfuzii in maini si singura, am inceput sa ma zbat incercand sa-mi smulg toate acele fire incomode. Ma durea tot corpul si eram ametita, dar nu incetam din a incerca sa ma eliberez. Nu stiam ce patisem si nu-mi aduceam aminte decat partea in care conduceam pentru a ajunge din urma taxiul in care se afla Ian. Trebuia sa-i explic, sa-i spun ce simt, sa-l impiedic sa ma paraseasca.

Am auzit un „bip” ciudat ce ma deranja la auz, de la acele aparate insirate langa pat. Nu a durat mult pana ce o asistenta a intrat ca un fulger pe usa. Am clipit de cateva ori, caci vedeam in ceata. Se agita strigand dupa medic.

-Domnisoara Mittman, va rog sa va linistiti si sa va intindeti la loc cum ati fost. Nu aveti voie sa va miscati.

-Tu…nu intelegi, i-am spus. Trebuie sa stiu unde e Ian.

-Nu inteleg la cine va referiti, dar parintii dumneavoastra sunt in sala de asteptare.O sa ii chem imediat ce va consultam. Acum relaxati-va!

Parintii mei?Aflasera de accident?

-Cum au ajuns aici asa repede?

-Repede? M-a intrebat medicul, care tocmai intrase in salon. Domnisoara Anastasia, sunteti aici de o luna.

A inceput sa ma consulte cu aparatele lui speciale, inca nerevenindu-mi din soc.

O luna…

Am inghitit in sec, dupa carea am rabufnit indepartandu-mi doctorul.

-Ce s-a intamplat cu mine? Unde e Ian?

-Aici nu se afla niciun Ian. Inca sunteti confuza. Numai ce v-ati revenit din coma.

Fusesem in coma?

Am incercat sa-mi reglez respiratia insa imi era din ce in ce mai greu.

-Nu se poate ca in tot New York-ul sa nu ma gaseasca!am strigat catre asistenta care incerca sa ma tina cat mai imobilizata.

-Suntem in Paris! Mi-a explicat doctorul. Acum vreau sa-mi spuneti cum va simtiti.

Probabil ma albisem la fata, caci era inca un soc in plus adaugat starii mele de slabeala.

-Perfect ma simt! Acum lasati-ma in pace! Vreau sa vina Ian!

-Care Ian? M-a intrebat incercand sa ma linisteasca.

-Somerhalder!

In acel moment am realizat ca nimeni nu trebuia nici macar sa banuiasca ca as putea avea vreo legatura cu el.

-Nu nu…gresesc! M-am corectat. Oricine ar fi crezut ca sunt nebuna.

-Sunteti inca in stare de soc. Va rog sa va calmati. Nu va pot injecta niciun calmant din cauza starii in care va aflati asa ca incercati sa nu va mai faceti rau singura.

-Ce stare? Nu ma doare nimic.

-Sunteti insarcinata si aveti un foarte mare noroc ca nu ati pierdut copilul in noaptea accidentului.

A mai continuat sa-mi explice, dar incepusem sa nu-l mai aud. Capul imi bubuia de durere, iar acea veste ma terminase din toate punctele de vedere.

End of flashback

Mainile lui ce ma tineau intr-un mod atat de protector ma faceau sa-mi aduc aminte clipe extraordinare petrecute impreuna, insa imi era imposibil sa nu simt si acea durere pe care incercam de luni de zile sa o maschez.

In momentul in care am ajuns langa o masina, m-a lasat jos facandu-mi semn sa intru. Am ridicat din spranceana sugestiv.

-Oh serios? Chiar trebuie sa fac eu totul?m-a intrebat sarcastic.

-Nu nu nu. Sa nu indraznesti sa ma mai atingi!am strigat nerealizand ceea ce tocmai spusesem.

I-am observat dezamagirea din privire in timp ce-si lasa mana sa-i cada grea pe langa corp.

-N-am vrut sa…m-am grabit sa-i explic, dar m-a intrerupt cand inca nu terminasem.

-Ce dracului ai facut cu ea?m-a intrebat serios.

Mi se parea destul de incoerent asa ca am incercat sa inteleg.

-Despre cine vorbesti?

-Anastasia…despre ea vorbesc. Nu vad nici macar o asemanare intre ce ai fost si ce esti acum.

Nu stiam de ce, dar simteam un nod in gat, care ma impiedica sa respir. Efectiv, ma durea.

-Poate pentru ca au trecut 5 luni?

-Te-am cautat! Nu o spune ca si cum mi-ai reprosa ca nu am incercat sa-ti fiu alaturi.

-Se pare ca nu ai facut-o atat de bine!

-A da? Cat entuziasm crezi ca am mai avut dupa ce Natalia mi-a spus ca nu vrei sa auzi nimic de mine?

In acel moment mi-am plecat ochii. Imi aduceam aminte acea perioada in care am actionat dintr-un impuls, rugandu-mi prietena sa-l minta. Stiam ca sunt insarcinata si ca acest lucru poate mai mult l-ar fi incurcat. De aceea nu vroiam sa afle.

Insa in acel moment m-am decis sa-i spun adevarul. In fond si la urma urmei hazardul mi-l adusese din nou in fata.

-Dupa tot ce s-a intamplat intre noi, chiar credeai ca intradevar nu vroiam sa te vad?

-Stiam eu! A spus oarecum entuziasmat. Ce te-a determinat sa ma indepartezi?

Am ridicat din spranceana, dupa care mi-am mangaiat burtica.

-Tu ce crezi?

A avut impulsul sa o mangaie si el, insa si-a tras mana. Am luat acel gest ca o respingere. Incepusem sa am dubii cu privire la decizia mea de a-i spune adevarul.

-De ce asta este un motiv pentru tine?m-a intrebat neintelegand.

-In primul rand „asta” este un copil. Intradevar nu am vrut sa aflii de el.Esti o figura publica, cu o viata deja planificata. Nu avea rost sa te incurc cu asa ceva.

Avea o figura destul de socata. Mi-as fi dorit sa stiu ce gandeste, dar parca intrase in transa. Era ceva mai grav ca atunci cand imi vazuse sarcina in urma cu cateva minute in magazin.

-E al meu…a spus ca si cand asta nu era deja evident.

Mi-a venit sa zambesc in momentul in care l-am vazut atat de dezorientat, insa am realizat instant ca el luase in calcul si posibilitatea ca ar putea fi al altcuiva.

M-am incruntat, simtindu-mi sangele fierband in vene. Am respirat de cateva ori, dar nevoia de a-l face sa-si revina era din ce in ce mai mare.

-O, Ian?

-Ddaa…a raspuns inca derutat.

-Da-te dracu! Am strigat in timp ce palma mea ii lovea cat de tare putea fata.

Deodata l-am auzit cum inspira aerul, de parca tocmai incheiase o cursa de alergat.

M-am intors, destul de usurata in urma gestului meu. Cum putea sa-si imagineze ca as fi putut fi a altcuiva?

Din perspectiva lui Ian

Ok. Probabil ca aveam nevoie de acea palma sa-mi revin, dar cuvintele prin care ma trimitea la plimbare ce rost aveau?

Am apucat-o de mana inainte sa plece.

-Ce-a fost asta?am intrebat derutat.

-O te referi la asta? Si in acel moment m-am trezit cu inca o palma , ceva mai incet.

Cand devenise asa periculoasa?

-DA! Am strigat. Exact la asta ma refer! Acum inceteaza din a…

-Din a ce?s-a grabit sa ma intrebe, fara sa astepte intregul raspuns.Daca nu-ti spuneam EU ca acest copil e al tau, probabil ai fi continuat sa crezi ca m-am culcat cu primul asistent in spital, acum 5 luni.

Am deschis gura sa o contrazic, dar in acel moment am realizat de ce era de fapt nervoasa. Oare mai existau si alte lucruri spuse de mine care sa nu-mi faca rau?

-Scuza-ma, ca nu mi-am consultat globul de cristal inainte, Anastasia.

-Poftim? De parca nu ma cunosteai atat de bine si nu stiai cat de mult te iubeam.

-Vorbesti la trecut, rectifica te rog.

-Vorbesc cum vreau si nu am nimic de corectat. M-a asigurat la fel de nervoasa.

-Vrei sa spui ca nu ma mai iubesti?

-Da, exact asta vreau sa spun!

-Dumnezeule!am strigat. Toate femeile insarcinate sunt asa irascibile?am intrebat mai mult pentru mine.

-Ma asezi cumva in aceeasi categorie cu restul femeilor?

Mi-am dat ochii peste cap. Daca pana atunci ma contrazicea in anumite privinte, clar din acel moment ma astepta o tigaie in cap de fiecare data cand ziceam ca cerul e albastru. Imi si imaginam explicatiile ei : „e bleu, cu o tenta de tucoaz”….

-Daca as face asta, tie de ce ti-ar pasa?

In acel moment m-a privit fix, dupa care a ridicat mana din nou. Dar macar atunci eram atent asa ca i-am prins-o intr-a mea.

-A treia oara pentru tine nu mai e cu noroc, i-am soptit in timp ce am tras-o delicat, dar ferm langa mine.

Aveam strania senzatie ca tineam in brate doua inimi. Probabil chiar asa si era.

Mi-am lipit buzele de ale ei, sarutandu-le cu o dorinta nebuna. I-am mangaiat parul, la fel de lung ca intotdeauna. Inca nu-mi venea sa cred ca o am din nou asa aproape. Era atat de rascolitor pentru mine sa-mi aduc aminte gustul micii mele vrajitoare dulce.

33 de comentarii:

  1. Ehm...wow!
    Incep prin a spune: welcome back! Ne-a fost dor de tine si de povestea ta.
    Se pare ca Ian inca stie ce sa faca, mai ales in momente critice. Sau nu?
    Dar stie mai putin...mi-l si imaginez stand asa, aiurit, in magazin.
    Soooo sweet.

    Ei bine, sunt chiar curioasa ce se va intampla acum...ca ea e gravida.
    Serios, un copil schimba lumea. Sincer mie nu-mi plac copii:))
    Deci chiar sunt curioasa ce se va intampla acum.
    Continuarea cam cand?

    `miku

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bucurie mare mi-ai făcut! Nu-mi venea sa cred cand am vazut mailul cu continuarea.
    Ce pot sa zic? Inca imi va lua ceva pana să mă acomodez cu povestea din nou şi să-mi fie uşor să vorbesc.
    Văd că ai decis până la urmă să fie copilul lui Ian. Când mi-ai zis pe mess că iei în calcul posibilitatea să fie al altcuiva m-am gandit ca asta va insemna separarea lor definitiva, si e mai bine asa cum ai decis acum.
    Te pup si sper sa nu ne mai chinui cu asteptarea de acum:))

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am nici cea mai vaga idee :-s. La modul cel mai sincer, m-am plictisit de poveste.Incepe sa mi se para din ce in ce mai banala. As vrea sa o termin si nu prea stiu cum...
    Problema e ca am o noua idee, dar nu ma pot apuca de ea inca pentru ca stiu sigur ca le-as abandona pe celelalte.
    Multumesc mult pt faptul ca inca mai ai rabdare sa o citesti. Te pup si ms de intampinare! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. E superb .. adooor fiecare cap :)
    Astept si urmatoarele cap :*
    Sunt foarte nerabdatoare :)
    - xoxo,Maddie
    PS:Mi-a fost dor de tine si de cap noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Krisz ce prompa esti! Ca intotdeauna, de altfel.Thx pt sustinere! :*

    RăspundețiȘtergere
  6. @Maddie si mie mi-a fost dor de voi! >:D<
    Incercam sa-mi fac curaj de ceva vreme sa intru pe blog. Imi era teama de ceea ce o sa gasesc;)).

    RăspundețiȘtergere
  7. La ce te asteptai?
    Ne era foarte dor de tine ..
    Te asteptam cu bratele deschuse sa mai postezi

    RăspundețiȘtergere
  8. vaii <3 ce surpriza placuta, am ramas socata cand am vazut ca ai postat, asa ca am incheiat orice activitate si m-am pus pe citit . Genial! astept continuarea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai:))
    N-am mai vorbit de muuuult cu tine:))Mi-e asa de dor de tine.Pfiuu,nici nu iti imainezi.
    Doamne deci nu-mi venea sa cred cand am vazut capitolul,am crezut ca am halucinatii:))
    Promo-ul de la TvD,apoi capitolul...
    Ahh abea astept mai este mai putin de o luna pana incepe:)
    Foarte frumos e capitolul si foarte amuzant de asemenea:))"Daca pana atunci ma contrazicea in anumite privinte, clar din acel moment ma astepta o tigaie in cap de fiecare data cand ziceam ca cerul e albastru. Imi si imaginam explicatiile ei : „e bleu, cu o tenta de tucoaz”…."=)))))
    Bun...Cam atat...
    Te pup si iti doresc multa multa inspiratie:)
    Cu drag,
    VamPire-Girl

    RăspundețiȘtergere
  10. prompta*

    @Anonim multumesc mult! :*
    @Vampire-girl esti o draguta! Chiar am nevoie de inspiratie. Sper sa te multumeasca continuarea:-s.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  11. bine-ai revenit.Mi-a placut fff mult cap si zau ca mi-a fost dor de ficul asta.Sper sa postezi cat mai repede urmatorul.Multa inspiratie si spor la scris.Pa,pa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa-ti urez si eu bun-venit??;)) Stiam ca o sa te intorci intr-o zi ca sa continui asa o poveste frumoasa. Tie ti se pare banala, garantez ca noua nici pe departe. Si partea buna este ca ai ramas la fel de priceputa, nu??>:D< Tone de imbratisari:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  13. Pff normal ca o sa ma multumeasca:))Doar stii ca pe mine ma multumeste tot ce scrii tu.:*
    Poop,Vamp-Girl

    RăspundețiȘtergere
  14. ca de obicei,capitolul e minunat...doua intrebari:
    1.cand vine nextul?
    2.te mai ocupi de celelalte ficuri(,,Une reine irremplacable")?

    RăspundețiȘtergere
  15. Acu 2 saptamani ti-am citit unul dintre ficuri...acela cu robert pettison si cu ian si sincer nu am fost prea incantata.......dar la asta mai dat gata.....si acela ,,Une reine irremplacable''pacat ca nu l-ai continuat...sper ca vei reusi sa termini ficul acesta...ar fii chiar trist sa nu duci la bun sfarsit aceasta munca extraordinara

    RăspundețiȘtergere
  16. Deja a trecut o luna..cand mai scrii???

    RăspundețiȘtergere
  17. Ador blogul tau,dak vrei poti arunca o priv si pe micul meu blog,sa imi zici dak iti place ideea mea de fic :*xoxo

    RăspundețiȘtergere
  18. Il ador!
    Abia astept sa vad ce se mai intampla.
    Bafta la scris in continuare

    RăspundețiȘtergere
  19. Imi place foarte mult povestea!
    Capitolul acesta este extraordinar:D
    Sper sa mai postezi:*

    RăspundețiȘtergere
  20. doua luni..!! cand mai scri????

    RăspundețiȘtergere
  21. Imi place extraordinar de mult povestea,dar sunt foarte curioasa cu ce se va intampla in continuare.... Te rugamm in numele la toti care o citesc fa un efort si termin-o :*:* faci o treaba excelenta >:D<

    RăspundețiȘtergere
  22. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  23. Iata-ma si pe mine prin zona!
    Cum ti-am zis si mai devreme, imi place enorm povestea si e pacat sa o lasi neterminata. Ar fi o pierdere pentru mine si pentru cititorii de mai sus care iti dovedesc in mod clar faptul ca povestea merita.

    Dar revenind la oile noastre.
    Ian este adorabil ,iar Anastasia exagerat de temperamentala, insa se potrivesc atat de bine! Anastasia il pocneste, Ian se gandeste ca va fi pocnit cu tigaia daca o contrazice in legatura cu culoarea cerului...adorabili.

    Cert este ca m-am amuzat enorm la faza cu tigaia. Mereu in poveste am gasit toate sentimentele:ura,iubire,furie, etc. Dar sentimentele se completau in mod armonios unul cu altul si nu dadeau acea nota fortata .

    Ian si Anastasia un nou cuplu again? Este posibil? Ar fi perfect!
    Dar cu Nina cum ramane daca cei doi se impaca?
    Hmm, ramane sa aflam.

    Scuza-mi aberatiile insa nu am dispozitia necesara pentru a lasa un comentariu cat de cat decent . Promit ca ma revansez la capitolele urmatoare!
    Pupici si spor la scris! >: D<

    RăspundețiȘtergere
  24. Iti doresc un Craciun fericit si plin de bucurii!!

    RăspundețiȘtergere
  25. Buna!
    Am gasit blogul tau acum cateva zile si abia aseara m-am hotarat sa ma apuc de citit...si nu m-am oprit pana nu am terminat.
    Este super buna povestea. Mi-a placut la nebunie si sincer nu ma asteptam.
    Ar fi dragut sa continui povestea, dar sincer...pe mine m-a multumit si atat...de aici fiecare isi pune in practica imaginatia.:)
    Succes in continuare la tot ce vei scrie si multumesc ca mi-ai luminat seara.:)
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  26. Imi pare nespus de mult ca ne-ai abandonat:( Faceai o treaba uimitoare.M-ai lasat in suspans (vorbesc in numele meu) si nu pot sa-mi dau seama ce se va intampla in continuare cu Ian si Anastasia, dar Justin? E inca destul de munca:-w .Iti ador povestea m-a captivat din prima

    RăspundețiȘtergere
  27. am citi totul dintr-o rasuflare,e o poveste ne mai pomenita,imi place subiectul,e unul original,ai putea chiar sa publici o carte,sper sa postezi in continuare,bafta :*

    RăspundețiȘtergere
  28. Superba povestea! Am citit-o acum ceva timp, dar vroiam sa stiu daca vei mai pune continuarea?

    RăspundețiȘtergere
  29. Iti ador povestea si am citit—o de mai multe ori, si poti spune ca am ajuns dependenta de ea. Rotisor, nu ai mai scris de e mult tp. Soo.

    ......is evrything okay? Pls pune urm cap mai repede. Kisses, Alexya

    RăspundețiȘtergere
  30. Iti multumesc foarte mult, insa nu cred ca o sa o mai continui. In schimb imi doresc tare mult sa incep alta poveste, mai personala sa zic asa. O sa revin cu vesti si sper sa fie cat mai curand.
    Povestea asta mi-a fost cel mai draga si imi pare rau ca nu o mai termin. Va las pe voi sa va imaginati sfarsitul. Incepeti de la ideea ca presa si intreaga lume va crede ca Nina este cea insarcinata, avand in vedere ca a fost surprinsa cu Ian in acel magazin de copii.
    Va pup si sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bafta in tot ce vrei sa faci,astept inceputul noii povesti,sunt sigura ca va fi extraordinara

      Ștergere