vineri, 18 februarie 2011

Chapter I-Road to a rebel man

Cautam de cel putin 15 minute blestematul de telefon pe care niciodata nu-l pierdeam. Eram deja in intarziere si stiam sigur ca ma astepta un trafic ingrozitor. Am renuntat in cele din urma, blestemand faptul ca voi avea o zi moarta fara el. Natalia, prietena mea cea mai buna, ma suna de cel putin 15 ori pe zi. M-ar fi omorat daca n-as fi raspuns intr-un final, caci niciodata nu putea sa stea in afara problemelor si niciodata nu era in stare sa si le rezolve singura.
Eram in anul 1 la Facultatea de Jurnalism in imensul New York. Din fericire locatia unde ar fi urmat sa studiez a fost o punte comuna intre mine si parinti. De obicei aveam idei total diferite si niciodata nu ne puneam de acord intr-o privinta. Ambii erau medici de profesie si cu greu au acceptat sa ma trimita departe de ei, ba mai mult studenta la jurnalism. Ma straduiam din greu sa ma fac remarcata inca de la inceput, caci trebuia sa le demonstrez parintilor ca viitoarea mea profesie era chiar ingenioasa si profitabila.
Mi-am insfacat cheile de la masina si am trantit usa cu putere in urma mea. In timp ce o incuiam cu nervi, mi-am auzit iphone-ul bazaind melodia Nataliei Kills-Mirrors. Era in geanta. Mda…ce ironie. Acela era unul dintre momentele in care ii multumeam Nataliei pentru faptul ca era asa matinala.
-Hei! Carui fapt se datoareaza aceasta minune?
-Anastasia…Doamne ce nume lung…-ofta- abia m-am trezit. Despre ce dracului de minune vorbesti? Nu-mi dau seama la ora asta.
-Oare de ce nu ma mir, mi-am dat ochii peste cap. Nu conteaza. De ce ma suni asa devreme? Ma asteptam sa dormi, dupa o lunga noapte de petreceri.
-Hei, o sa-ti zic „hei” pentru ca e mai scurt.
Era mahmura, simteam asta din vocea ei.
-Am fost aseara, de fapt nu! Am facut aseara toate nebuniile posibile. Trebuie sa-ti povestesc. Dar, inainte de toate zi-mi ce sa iau? Ma doare capul ingrozitor si am o ameteala teribila.
-Natalia, ti-ai facut plansele pentru facultate?
-Ce planse? Da-le dracu! Numai de asta nu-mi arde mie. Le fac eu…
Era studenta la arhitectura si se descurca chiar foarte bine pacat ca nu se ocupa de ceea ce era important. Mai mult decat o prietena, eram o mama pentru ea, fiind mereu cea matura dintre noi. De cand ne mutasem in NY amandoua, locuind in zone diferite, caci a convietui cu cineva ca ea clar riscai sa te muste sosetele, isi dedicase timpul doar cluburilor si baietilor.
Desi eram cele mai bune prietene, o invidiam cu siguranta. Era acel gen de persoana mereu activa, langa care nu te-ai fi putut plictisii, iar intalnirile noastre duceau tot timpul la discutii in contradictoriu. Avea noroc la baietii si mereu obtinea tot ceea ce isi dorea. Aici era o mare diferenta inre noi: eu ma straduiam din rasputeri sa obtin ceva, cand ea primea tot pe tava si cu fundita pe deasupra. Tupeul ei era ceva fascinant pentru sexul slab. De multe ori ma intrebam ce trebuia sa mai fac pentru a avea catusi de putin din norocul ei.
-Ok, am spus sec. O aspirina. Te las pentru ca sunt in intarziere si trebuie sa ma urc la volan. Te sun cand ies de la cursuri sa mergem la o cafea.
-Mai bine vin eu sa te iau si aduc si doua Starbucks-uri.
-Nu putem merge si noi ca oamenii sa si stam undeva jos, sa mancam ceva, eventual? Chiar trebuie sa ma plimb cu o cafea in mana prin parc ca in Gossip Girl?
-Dar ce are? Asa mai stam si noi putin la aer. Am o groaza sa-ti povestesc si mi-e ca intr-un local nu te poti exterioriza cum trebuie.
-Spune-mi doar ca nu ai intrat in cine stie ce belele!
-Nuuuuu, am incercat doar chestii noi.
M-am mai linistit, caci de obicei facea numai prostii.
-Nu implica droguri, nu? In acel moment m-am si inscris in trafic pentru a nu mai pierde timpul.
-Nu, stay chill. Inca nu am ajuns asa departe.
-Inca???am strigat revoltata. Ce idei de copil avea.
-Am glumit si nu mai tipa pentru ca imi bubuie capul. Te las, ma duc sa fac un dus sa vad daca imi mai revin. In principiu la cat termini?
-Nu dureaza decat 2 ore, pe la 10 sa fii acolo.
-Sa nu ma faci sa te astept, stii ca urasc asta.
-Mda…am spus mai mult pentru mine, caci de obicei eu eram cea care o astepta.

Dupa cum planuisem am intarziat vreo 5 minute, dar am avut noroc, caci profesorul cel nou inca nu ajunsese. Introducere in arta limbajului si comunicarii imi placuse inca de la inceput si asta pentru ca aveam un domn mai in varsta, calm care vorbea pe intelesul tuturor. As fi ajuns sa cred ca oricat de prost ai fi tot ai fi inteles de la el. Am oftat, asezandu-ma langa fetele cu care socializam mereu. Tracie si Ebony erau din NY de origine si le adoram stilul si accentul pur. M-am imprietenit repede cu ele, caci ne asemanam foarte mult. Natalia le accepta cu greu, caci ei ii placeau mai mult libertinii cu care umbla in fiecare noapte. Am inceput sa vorbim despre curiozitatea noastra comuna-cum arata noul profesor?

Deodata am auzit usa inchizandu-se. Cand mi-am intors privirea am observat un tanar sobru, dar charismatic. Era inalt, saten si purta un dosar in mana. I-am observat liniile fetei, conturate destul de fin. Stiam sigur ca urmatorul pas va fi sa il fac sa ma observe, dar in momentul in care am realizat ca el era noul profesor am incremenit.
I-am observat fiecare gest pe toata desfasurarea cursului, fiind foarte atenta la tot ceea ce zicea. Incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult, mai ales ca nu pomenise nimic de nicio tema, dar cum nimic nu poate fi perfect in ultimele 10 minute ne-a prezentat pe scurt ce aveam de facut.
-Pana saptamana viitoare trebuie sa intervievati o vedeta, o persoana publica, care sa aiba priza la public. Fiti inventivi, va aflati in orasul cu cele mai multe surse. Inca una din conditiile acestei prezentari, va fi ca fetele sa gaseasca pe cineva de sex opus pe care sa supuna unui interviu si invers. Spor la lucru si sa nu ma dezamagiti.
Am retinut fiecare cuvant si mi-a venit o idee geniala. Aveam de gand sa cer indicatii suplimentare. Am asteptat ca majoritatea sa plece pentru a-l intreba.
-Ma scuzati, as avea o nelamurire.
-Anastasia! Hai o data!
Acela era un moment in care o uram pe Natalia. Statea in pragul usii, cu niste ochelari de soare, privindu-ne sfidator.
-Natalia, am ceva de rezolvat. Vin imediat! Am spus, accentuand fiecare litera pentru a ma face mai bine inteleasa. Dar se pare ca avea de gand sa ma enerveze si mai rau, caci s-a apropiat de noi.
-Pot sa-ti iau tie interviu? A spus pe un ton ironic si oarecum sexy, uitandu-se la profesorul MEU. Imi venea la propriu sa o arunc pe geam.
Am observat cum o privea, din cap pana in picioare. Zambetul din coltul gurii il trada, caci se vedea clar sa ii placea prietena mea. Am inghitit in sec. As fi fost in stare sa sparg ceva in acel moment.
-Iar tu domnisoara esti..?
-Natalia, imi pare bine. Am glumit mai devreme. Am auzit o frantura din noua lor tema.
Isi zambeau.
-Esti studenta aici?
-Nu, sub nicio forma.La arhitectura.
-De ce zici sub nicio forma?
Ok. Acum incercam sa-mi reglez respiratia. Devenisem brusc invizibila. Eu eram cea care avea nevoie de ajutorul lui si pe mine trebuia sa ma placa. Uram cand facea asta, cand se baga peste planurile mele fara ca macar sa intrebe.
Am plecat in graba. Deja nu ma mai interesa. Am prins din zbor niste cuvinte.
-Spune-i prietenei tale sa imi transmita nelamuririle pe email.
O da desigur. Doar nu avea timp sa vorbeasca cu mine depre ceva serios, dar sa realizeze jocuri de cuvinte cu prietena mea avea. Ma asteptam ca Natalia sa ma urmeze, dar nici macar in 10 minute nu a venit. M-am urcat in masina si am plecat in graba catre casa. Nu-mi ardea de nicio cafea si nici macar nu mai vroiam sa-mi vad prietena, cel putin nu in acea zi. Am oprit la restaurantul chinezesc pentru a-mi cumpara ceva de mancare. Nu aveam chef de gatit.
Cand am ajuns in apartament m-am schimbat in ceva mai comod si m-am pus pe treaba. Aveam de facut 3 recenzii de carti + acel proiect stupid pe care mi-l daduse acel profesor si mai stupid. Nu aveam nici cea mai vaga idee cui sa ii iau interviul, dar si mai rau-cum sa intalnesc eu o vedeta? Daca nu ar fi pus acea conditie, dupa parerea mea inutila, macar as fi avut o idee. Oprah parea perfecta, numai ca mi-ar fi fost extrem de greu sa ajung sa stau de vorba cu ea. In orice caz nu trebuia sa tintesc prea jos pentru ca aveam nevoie de note cat mai mari. Am inceput sa caut pe net burlaci( asta era o conditie proprie) la care sa am aces cu mai multa usurinta. Peste tot dadeam numai de Robert Pattinson si pasiunea pentru Twilight. Eram de acord ca avusese un impac foarte mare, dar deja mi se parea a fi un cliseu si in plus niciodata nu as fi putut ajuge la el. Atunci mi-am adus aminte de The Vampire Diaries, pe care il urmaream cu drag. Mi se parea a fi un serial mai cu picioarele pe pamanat si nu prea siropos. Ar fi fost ideal sa discut cu Paul Wesley sau cu Ian Smerhalder, desi in privinta celui de-al doilea avea retineri. Desi stiam ca e diferit de personajul lui-Damon, tot aveam un feeling ca nu e chiar asa de usor de abordat. Ideea mea inca statea sub semnul intrebarii.
Mi-am facut un ceai si m-am pus pe cautat. Inca nu ma hotarasem, dar mi-am adus aminte de ceva ce Ebony spusese candva asa ca am sunat-o imediat.
-Da, Anastasia?
-Buna Ebony. Vreau sa te intreb ceva. Nu stiu daca retin bine dar parca ai spus ca tatal tau incearca sa-ti dirijeze viata asa cum face cu actorii lui. E regizor cumva?
-Doamne ce memorie ai. Nici eu nu-mi mai aduc aminte ce am spus. Dar da e regizor.
-Crezi ca ma poti ajuta cu ceva?
-Vrei sa spui cu proiectul pentru facultate, nu?
-Da. Crezi ca ma poate baga pe platourile de filmare? Adica nu stiu, sa gasesc si eu pe acolo pe cineva caruia sa-i iau interviu.
-Ok, o sa vorbesc cu el, dar…
-Dar?
-Daca nu-ti convin actorii cu care lucreaza el, cu altii nu te pot ajuta. Stii e un principiu, un regizor nu se baga peste altul.
-Da ok, nicio problema. Ma descurc eu apoi.
-Deci ramane stabilit. Si mie mi-a venit aceeasi idee asa ca te insotesc. Maine de dimineata la 7:00 am sa fii la aeroport, mergem in LA. Iau eu biletele.
-Los Angeles? Acolo filmeaza?
-Da. Unde credeai? Mergem la Hollywood.
-Waw…ok. Multumesc din suflet, am spus intr-un final inca emotionata
-N-ai pentru ce.

Mi-am pregatit un mini bagaj si am respins toate apelurile de la Natalia. De data asta intrecuse masura si nu aveam de gand sa vorbesc cu ea. Mi-am petrecut intreaga zi pregatindu-ma pentru interviu. Deja imi pusesem in ordine cateva intrebari.

Dimineata urmatoare eram fresh, am coborat pentru a lua un taxi. Nu trebuia sa intarzii sub ncio forma. Spre uimirea mea in fata blocului se afla Natalia, rezemata de balustrada scarilor. Tocmai ce terminase o tigare. Nu aveam nici un chef de explicatii si nici macar sa o aud. Tot ce vroiam era sa plec pentru acel week-end pentru a realiza ce-mi propusesem. Mi-am dat ochii peste cap in speranta ca observase asta prin ochelarii ei de soare.
-Hei, Anastasia! M-a strigat, dupa ce am trecut pe langa ea.
-Ce vrei? Am intrebat sec.
-Sa-mi spui ce dracului ai! Nu-mi raspunzi la telefon,iar ieri ai disparut fara urma.
-Stai putin ca nu inteleg ceva aici. Voiai sa te astept in timp ce flirtai cu profesorul meu? Sau voiai sa o facem in 3 acolo in clasa?
-Ce te enervezi asa? A fost o pura joaca. Si sa stii ca ideea cu 3, mi-ar surade papusa. Imi zambea, caci asta era inca una din glumele ei care nu-si aveau rostul.
-Chiar ti se pare ca ma amuza? M-am saturat sa ma suni in fiecare zi de parca as fi mama, nu prietena ta, ca sa-ti rezolv problemele. Sau si mai rau sa ma intrebi ce sa faci sa-ti treaca mahmureala si sa imi impui capul cu prostiile de care tu esti mandra. Mirosi a fum constant, arati de parca a trecut un camion peste tine si a dracului sa fii-pari sexy in fata baietilor. Eu nu mai inteleg nimic!
-Anastasia…
-Nu cred ca avem ce discuta momentan.
-Daca revin mai pe seara, vorbesti cu mine?
-Inceteaza cu ironiile. Chiar sunt nervoasa si nu ma poti inveseli cu nimic si pe deasupra nu cred ca voi fi tot weekendul acasa.
-Unde pleci? M-a intrebat surprinsa.
-Los Angeles.
-Vin cu tine!
-NU! Am spus prompt. Merg sa imi fac un proiect, nu pentru distractie. Nu-ti ajunge NY sau vrei sa fiu umbra ta si acolo?
-Asta crezi tu? Ca esti umbra mea?
-Ti-am spus ca nu am timp. Vorbim cand ma intorc. Pana atunci ai grija sa nu intri in inchisoare.
M-am urcat in taxi-ul pe care il chemasem. Ma simteam prea bine pentru ca ii spusesem tot ce voiam sa auda.

La 10:15 am ajuns in LA. Ebony era o companie chiar foarte placuta.
Tatal ei, regizorul Coen Patterson, parea o persoana foarte calma si a acceptat cu drag sa ne prezinte intregii sale echipe. Eram putin absenta caci eram fascinata de imensele platouri. Am surpins de altfel o discutie care m-a facut sa decid ce aveam de gand sa fac.
-Al, ce nu intelegi ca domnul Katleman vrea sa duci aia pe platou. Filmam la casa Elenei.
-Understood, boss. Pomul ala mai mare sau tuia?
-Ala mai mare. Nina, Paul? Sunteti gata?
Vorbea la o casca ce parea cam mare pentru capul lui. Am realizat ca era vorba de filmarile de la The Vampire Diaries asa ca m-am hotarat sa fac ceva nebunesc.
-Domnule Coen, ma scuzati, as putea sa fac un tur?
-Singura?
-Da, cred ca ma descurc.
-Ok, daca e ceva o suni pe Ebony. A si inca ceva-fara poze. Vezi ceva confidential, nu spui nimanui. Ne-am inteles?
-Da domnule. Multumesc.
I-am facut cu ochiul lui Ebony, dupa care m-am strecurat, marind pasul pentru a-l ajunge pe Al- asa intelesesem ca il cheama. Chiar eram curioasa si speram sa pot obtine un interviu cum imi doream.
Am trecut pe langa niste cabine pe care scria “TVD”. Mi se parea intrigant pentru ca nu realizam pentru ce erau. M-ar fi tentat sa intru, dar mi-am adus aminte ca nu trebuia sa fac nimic gresit. Am facut un pas cand am auzit una dintre acele usi deschizandu-se. Era Nina Dobrev. Nu stiam daca sa ma ascund sau sa o analizez. M-am intors cu spatele pentru a nu observa sa ma holbam efectiv. Cam tarziu, caci mi s-a si adresat.
-Hei, buna.
-Buna?!am spus ceva mai contrariata.
-Tu esti…responsabila cu garderoba, nu?
-Aaa…tocmai ma pregateam sa zic nu, cand m-a tras de mana dupa ea. Am intrat in cabina, care parea ceva de vis. Pacat doar ca era cam dezordine.
-Poti incepe prin a aranja hainele astea si lasa carnetelul ala. Esti noua? Nu te-am mai vazut pe aici.
-De fapt eu…
-Scuze, trebuie sa plec. Michael devine nervos cand intarziem.
Si a si iesit pe usa. Dumnezeule n-as fi putut tine pasul cu ea. Se misca si vorbea asa de repede. Nici nu m-a lasat sa-i explic. Parea simpatica, in orice caz. M-am strecurat usor pentru a nu mai crea si alte confuzii, dar surpriza! Langa mine, de parca ar fi aparut din senin, se afla insusi Ian. Am oftat, speriata. Probabil l-as fi injurat daca nu as fi observat cine era.
-Bo!
-A fost de ajuns aparitia ta…am spus inca respirand neregulat.
I-am observat atent gesturile si cum ma privea. Era incruntat si semana mai mult cu Damon decat imi imaginasem la comportament. Arata la fel de Dumnezeiesc si imi era tare greu sa nu ii arat ce imi provoca.
-Cine esti? Si de ce iesi ca si cum ai fi furat ceva?
-O grozav…mai intai responsabila cu garderoba, acum hoata. Am spus mai mult pentru mine.
-Poftim?
-Auzi, am o intrebare, voi chiar cunoasteti pe toata lumea de pe platou? Adica de unde stii ca nu sunt vreo angajata noua?
-Pentru ca stiu si asta mi se pare de ajuns. Acum presupun ca imi vei raspunde la intrebari.
-Nu te intereseaza, am spus ferm. Avea de gand sa-mi raspunda sec? Ok. Si eu stiam ca joc asta.
Se apropia din ce in ce mai mult de mine pana m-a lipit cu spatele de usa. Era ciudat de mic spatiul intre noi. Aproape ca ii simteam respiratia. Parfumul lui parea a fi facut din diferite bauturi tari, amestecate cu un strop de masculinitate. Iubeam asta, dar inca nu uitasem ca se comportase grosolan.
-Ce faci? Am tipat facandu-l sa tresara. Zambeam in sinea mea pentru asta.
-La dracu, m-ai speriat.
-Era randul meu, am spus ironic.
-Si totusi, cine esti?
-Chiar atat de mult te interesez?
-Nu te flata, ma intereseaza ca totul sa decurga normal, fara paparazzi si incidente de genul asta.
-Desigur, am spus rotindu-mi ochii. Sunt aici pentru un proiect.
-Ce proiect?
-Nu-ti pot spune decat ca era vorba de un interviu si chiar ma gandisem sa ti-l iau tie, dar acum nu mai sunt de aceeasi parere.
Incepuse sa rada. Parea asa de sexy, iar eu paream atat de idioata pentru ca nu-i intelegeam atitudinea.
-Si ce te face sa crezi ca as fi acceptat sa iti raspund tie la niste intrebari idioate pentru cine stie ce revista?
Acum eu eram cea care zambea, dar de nervi.
-In primul rand nu ar fi fost intrebari idioate, iar in al doilea rand nu lucrez la nicio revista.
-Atunci interviu pentru ce?
-Pentru facultate, desteptule. Ti-am spus ca era vorba de un proiect, dar se pare ca omiti unele detalii.
-Si mai rau pentru tine. Ai venit pana aici doar pentru a-i lua un interviu stupid vedetei tale preferate si nici macar sa nu fie publicat?
-Stai putin. M-ai pierdut de la partea cu „vedetei tale preferate”. De unde ai scos-o pe asta? Te-am ales doar pentru simplul fapt ca esti foarte cunoscut si ai succes, dar observ ca mai bine m-as fi gandit la Marilyn Manson. M-as fi inteles mult mai bine cu el.
-Sigur ca da…Citeam pe buzele lui un suras pe care si-l infrana.
-Cel putin stiam la ce sa ma astept.
-Sa spunem ca previzibilitatea nu e unul din punctele mele forte.
-Nici rabdarea unul din ale mele. Iar acum daca ma scuzi, am ceva treaba si ma retii.
S-a dat instantaneu la o parte. Cel putin intelegea cand cineva nu-l vroia in apropiere, desi subconstientul meu striga din rasputeri sa ramana. Am pasit hotarator mergand mai departe, neavand nici cea mai vaga idee unde ma duceam. Nu am vazut decat intuneric, niste galeti risipite si cateva pamatufuri de praf. Atunci l-am auzit, sesizand comicul din limabajul lui.
-Intracolo e recuzita. Fa-i stanga pentru platourile de filmare.
-Da, corect.
Unde imi era capul? Felicitari mie ca ma facusem putin de ras. M-am fastacit putin, pana sa ajung pe culoarul corect. Puteam sa jur ca il auzisem chicotind, dar cand m-am intors deja nu mai era acolo.

2 comentarii:

  1. Imi place atat de mult! Capitolul asta cred ca are 7-8 pagini de word, e urias!
    Cred ca ti se potrivesc mai mult acest gen de povesti; in primul rand pentru ca sti clar ce sa spui si cum sa descrii la momentul potrivit, iar in al doilea rand pentru ca pur si simplu e genul cu care ne-ai obisnuit.
    Cat despre povestea de epoca, sincer, inca nu am apucats a o citesc pentru ca nu stiu...nu cred ca-i momentul potrivit. Nu am acea atragere instantanee pe care am avut-o cand am citit titlul acestei povesti! Am stiut din prima ca va fi geniala.
    Intr-un fel imi inspira o combinatie intre Melody si prima.
    Am vazut doar cateva litere omise, nu pun accent pe greseli; doar cele evidente.
    E o exprimare lejera, tinde spre un fel de Gossip Girl mai European, desi mergem cu ocazia asta in NYC, ba chiar LA.
    LA, sunny!
    Nu stiu de ce intalnirea dintre Anastasia [foarte lung numele] si Ian a parut potrivita cu melodia Madonna-Revolver.
    Te-ai gandit la vreo anume melodie pentru aceasta poveste?:)
    Imi place diferenta dintre Anastasia si prietena ei. Cand Natalia devine mult prea insuportabila,realista Anastasia ii da papucii intr-un fel.
    Si mi se pare bine spus. Bine gandit primul capitol. Bine gandita ideea flirtului, iar Natalie[chiar si numele] care se baga ca musca in lapte, de fapt, evident, o face intentionat...
    Sunt entuziasmata ca ai inceput o poveste noua, o sa o citesc pana la capat.

    xoxo,miku
    P.S. am inceput si eu una, http://screamerase.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. 6 pagini parca. Nici nu mai stiu pentru ca am inceput sa scriu si nu m-am putut opri. Sincer si eu cred ca asta mi se potriveste mai bine. Iar cat despre Madonna-Revolver nu pot sa spun decat ca e o foarte tare ideea. Din cate imi aduc aminte, atunci am ascultat Natalia Kills-Mirrors.
    Ms mult ca citesti. :*

    RăspundețiȘtergere