marți, 3 mai 2011

Chapter XXIV-Could my Love die?

Din perspectiva lui Ian

-Stati linistiti! Nu am venit sa va deranjez. Am de gand sa fac un ceai pentru Anastasia.

-Cum se simte?m-a intrebat ingrijorat, as fi zis, Justin.

-Nu vad de ce ti-ai face tu griji.

In acea clipa s-a abtinut din rasputeri sa nu ma contrazica. A preferat sa iasa de acolo val vartej, fara a-i da vreo explicatie Anaisei. Un gest cam impulsiv si negandit.

-Vezi ce cauzezi?m-a mustrat ea de parca intradevar ar putea sa ma faca sa ma simt vinovat.

-Eu nu inteleg ce iti da tie impresia ca mi-ar pasa!?m-am incruntat.

Am zarit-o indreptandu-se catre mine. Pentru un moment am crezut ca are de gand sa plece si ea, dar s-a oprit fix in fata mea. Ochii ei ma studiau indeaproape, iar asta ma facea sa devin putin nesigur. Era stanjenitor sa fii privit in acel fel.

-Hmm…presupun ca nu e chiar placut sa ai indoiala ca Anastasia probabil ti-ar fi pus aceeasi intrebare. Sau sa fiu mai directa, ce crezi, cand te saruta se gandeste la Justin?

Am simtit cum fierb de furie. Mi-am inclestat maxilarul. Toate aveau o limita, iar ea o intrecuse. Ma lovea exact unde vulnerabilitatea isi facea simtita prezenta. Cum isi daduse seama?

Am inspirat adanc, dupa care am prins-o strans de brat. Nu puteam suporta sa-si bata joc de mine in acel hal. Mai ales ca nu ma cunostea aproape deloc.

Am tinut-o bine, aruncandu-i cea mai veninoasa privire.

-Nu stii nimic…i-am soptit printre dintii inclestati. Asa ca ai face bine sa taci dracului din gura!

Ma asteptam sa se sperie, sa tipe sa-i dau drumul. Dar nu a facut altceva decat sa zambeasca, iar mai apoi totul sa se transforme intr-un ras diabolic.

Eram nedumerit si surprins. Si-a dus mana libera la obrazul meu. M-a mangaiat usor, desi aproape puteam simti o presiune mult peste normal sub acea palma. Aveam impresia ca ma arde.

Nu facea altceva decat sa ma sfideze.

-Nu ma subestima, mi-a sugerat. Imi dau seama de mult mai multe lucruri, doar ca nu consider necesar sa le si dezvalui.

In acel moment am realizat ca Justin nu putea fi in mainile ei ceva mai mult decat o marioneta. Nu aveam de a face cu o fata inocenta si credula. Mai plauzibil ar fi fost sa o cataloghez drept o diavolita, capabila sa ma faca scrum in orice moment. Si nu numai pe mine, oricine i-ar fi stat in cale avea de suferit.

Atunci am inteles ca acela era doar inceputul.

Din perspectiva Anaisei

Ma hranea sa stiu ca pentru prima oara mimica lui Ian dezvaluia o serie de sentimente. Oscila de la furie, ce chiar eu ma bucuram provocandu-i-o, la surprindere, ca o consecinta a gesturilor mele.

Sosise timpul sa incep a ma juca in adevaratul sens al cuvantului. Ma intrebam insa daca cele trei papusi alese cu minutiozitate ar putea tine pasul cu ritmul meu accelerat.

Mi-am mentinut pozitia in fata lui Ian, desi in acele momente as fi fost capabila sa il sarut fara urma de regret. Era o provocare mult mai fascinanta decat Justin, iar asta imi starnea si mai mult interesaul.

-Nu mi-au placut niciodata persoanele care nu spun ce gandesc!a incercat Ian sa ma convinga.

Ce pacat ca nu il credeam. Simteam ca daca as fi continuat, l-as fi facut sa devina interesat de persoana mea. Dar cum lucrurile simple nu ma caracterizasera niciodata, am hotarat ca ar fi fost mult prea banal sa continui in acel moment. In fond si la urma urmei si Anastasia era pe lista mea neagra. Pe ea trebuia sa o fac prima sa sufere.

Mi-am tras bratul din stransoarea lui. Avea o forta ce il oferea acel aer masculin specific.

-Mereu o sa-ti spun ce gandesc. Iti promit!

I-am soptit ultimele cuvinte pentru a-l ademeni oarecum in acea dorinta nebuneasca. Se vedea ca o iubeste pe insipida de Anastasia, iar asta imi facea munca mult mai grea. Exact pe placul meu!

Am plecat de acolo. L-am lasat sa ma priveasca in timp ce-mi miscam formele catre iesire. Figura lui valora milioane: nervozitate, sarcasm si un orgoliu ranit. Nu dadea semne de atractie, dar timpul …ei bine…si el era indragostit de mine.

Din perspectiva Anastasiei

M-am cuibarit in asternuturi, asteptandu-l pe Ian. Imi era atat de dor de saruturile lui! Am inspirat adanc, inchizand ochii pentru cateva secunde.

Am tresarit in momentul in care a trantit usa pentru a se inchide. Parea extrem de nervos.

-S-a intamplat ceva?l-am intrebat curioasa.

-Hmm…nu. Au aparut gandacii de bucatarie.

Ha? Nu intelegeam, dar nici nu-mi doream prea tare sa aflu.

I-am facut semn sa se aseze langa mine. Mi-a asezat ceaiul pe noptiera, dupa care m-a strans la pieptul sau. Cel mai ideal mod de a adormi. Doar ca mai aveam nevoie de ceva.

-Ian?

-Mhh?

Parea ganditor si nici macar nu ma privea. Am continuat insa pentru a destinde atmosfera.

-Saruta-ma!

In acel moment si-a atintit acele doua oceane catre mine. Pentru moment am zarit furie, dar probabil fusese doar o impresie, caci au devenit mult mai calme.

Mi-a prins barbia intre degete, ridicandu-mi usor capul. Mi-a mangaiat buza inferioara inainte sa o sarute delicat.

Am incercat sa grabesc sarutul, dar m-a oprit. S-a incruntat, ridicandu-se de langa mine.

-Ce se intampla cu tine?l-am intrebat nervoasa.

-Cu mine, nimic!Dar tu esti sigura ca in momentul asta nu-ti doresti sa-l saruti pe Justin?

Striga efectiv la mine. M-am ridicat din pat, ametind usor. Nu mi-a mai pasat in acele momente de ce mi s-ar putea intampla.

-Cine ti-a bagat tampenia asta in cap?

A oftat, intorcandu-se cu spatele. Era extrem de furios si la fel si eu.

-De ce nu-mi raspunzi dracului la intrebare si e necesar tot timpul sa pui tu cateva cuvinte in plus oricarui „da” sau „nu” simplu?

Am incremenit. Niciodata nu-mi vorbise asa. Nu fusese impulsiv, cu atat mai mult nu indraznise sa tipe la mine. Semana cu Justin in acele momente si NU-mi placea! Il vroiam pe Ian cel vechi, calm si amuzant.

-De ce-mi vorbesti asa?l-am intrebat de aceasta data mai calma, caci imi doream nespus sa aud un raspuns.

-Ohh, las-o balta! Cand o sa ai un raspuns concret sa-mi dai, cauta-ma! Eu am plecat de aici.

In acel moment a inceput sa arunce cu hainele lui prin camera, indesandu-le in geamantan.

Nu stiam ce sa fac. As fi vrut sa-i spun ca nu m-as fi gandit niciodata la Justin, pentru ca pe el il iubeam. Fusesem confuza ceva vreme, dar in acele momente stiam sigur ce vreau. Ma hotarasem chiar inainte sa işte acel scandal sa-l lamuresc cu privire la ceea ce simteam.

Dar nu mai avea rost sa ii explic din moment ce oricum nu avea incredere in mine.

Am tacut timp de cateva secunde, dupa care i-am luat mainile de pe troller.

-Nu poti sa pleci!

Nu citeam nicio urma de regret.

-Uita-te la mine, macar!

In acel moment s-a oprit din impachetat, inchizand fermoarul gentii. M-a privit, inghitind in sec.

-Pa, Anastasia!

-Nu ti se pare ca merit o explicatie? Inainte sa pleci dupa ceai erai foarte ok. Ce s-a intamplat acolo jos?

A oftat. De ce nu vorbea cu mine?

-Justin…el a facut asta?

-Hmm…nu stiu Anastasia, poate.

-Nu e cazul sa fii ironic!

-Eu doar iti raspund asa cum imi raspunzi si tu mie: evaziv.

In acel moment a iesit pe usa.

-Ian!!!am strigat in urma lui.

Probabil ca toata lumea din casa ma auzise, dar nu-mi pasa.

Mi-am luat bluza de trening peste pijama si am iesit in urma lui.

Afara ploua torential. Cand incepuse?

Edgar si Maggie inca se aflau in salon. L-am auzit pe Ian inchizand usa de la intrare.

-Anastasia, draga mea, ce s-a intamplat?

-Cu ce a plecat?am intrebat-o grabita.

-Ne-am oferit sa-l ducem noi la aeroport, dar a zis ca o sa ia un taxi Si-a luat la revedere si a iesit. V-ati certat?m-a intrebat Edgar curios.

-Va explic mai tarziu. Imi puteti imprumuta una din masinile dumneavoastra?

-Sigur scumpo! Asteapta sa aduc cheile, m-a ajutat Maggie.

Ma grabeam nespus de tare si numai ce auzisem taxi-ul plecand.

Am incercat sa-l sun, dar bineinteles ca nu-mi raspundea. Aveam impresia ca ceva urat urma sa se intample.

M-am urcat in masina si am pornit, incercand sa-l urmaresc. Ploaia ma incomoda la vedere, iar strada era aluneacoasa. In ciuda tutror regulilor de conducere invatate, am accelerat pentru a-l ajunge.

In urmatoarele secunde nu am zarit decat o ceata puternica. M-am frecat la ochi incercand sa-mi revin, dar simteam cum corpul meu ceda. Nu aveam niciun fel de vlaga. Am incercat sa apas frana, dar nu am nimerit-o. Dintr-o data nu am mai vazut nimic, iar ploaia deja nu o mai auzeam.

Lesinasem.

Din perspectiva lui Ian

Vremea era exact ca starea mea din acel moment: mohorata si plina de lacrimi. Ma durea sa stiu ca ma comportasem asa cum nu mi-as fi dorit niciodata sa o fac, mai ales cu femeia pe care o iubeam.

Privirea, gesturile si vocea Anastasiei ma intepau direct in inima de fiecare data cand imi aduceam aminte discutia noastra. De ce nu putusem sa-i dau nicio explicatie? De ce nu-mi raspundea asa cum o facea la inceput: direct?

M-am relaxat putin pe scaunul cam inconfortabil al taxi-ului. Pentru un moment m-am gandit sa ma intorc, dar asta ar fi insemnat sa sterg cu buretele tot ce zisesem si nu eram dispus sa fac un asemenea sacrificiu. Credeam in ceea ce ii reprosasem.

13 comentarii:

  1. E superb .. imi place foarte mult :x
    E magnific,extraordinar
    Cand pui urmatorul capitol?? :x
    Foarte foarte nerabdatoare

    RăspundețiȘtergere
  2. Un capitol foarte tensionant. Se pare ca intrigile si indoiala plantata in inima lui Ian de Anais au dat rezultate. Ma gandesc ca acele indoieli le avea deja, poate ea doar i-a deschis ochii. Recunosc ca Anastasia a gresit, ca a oscilat intre cei doi, dar Ian a fost parca prea dur cu ea. Trebuia sa ii explice macar de ce a ales sa plece. Pentru ca ea nu l-a inselat cu Justin, nu i-a dat sperante acestuia. Nu evidente.
    Sper sa nu pateasca nimic grav Anastasia.. sper din suflet. Ian probabil va afla prea tarziu de accidentul ei, dupa ce ajunge cu avionul la destinatie.. Iar pana atunci Justin va fi acolo pentru ea, sunt absolut convinsa, si ii va castiga dragostea tot mai mult. Cred ca disperarea si grija ca Anastasia ar putea pati ceva il va face sa isi dea seama care din cele doua, ea sau Anais, a contat si conteaza pentru el, si va lua alegerea cea mai buna..adica inima lui o va face.
    Intrebarea e.. Il va mai ierta Anastasia pe Ian cand va veni plin de regrete la ea, inapoi, avand in vedere ca e oarecum vinovat de accidentul ei ? Nu ar fi trebuit sa ii vorbeasca asa stiind ca nu se simte bine, trebuia sa fie atent la sanatatea ei, sa se gandeasca ca e posibil sa il urmareasca, sau chiar de nu ar fi facut-o, ar fi inrautatit starea ei..
    Acum sincer ar fi crunt ca Anastasia sa fi fost insarcinata intr-adevar si sa fi pierdut copilul din cauza accidentului. Ar fi o povara grea pentru Ian.
    Abiiia astept continuarea :)) Nu mai pot de nerabdare. Desi ai postat asa repede capitolul acesta si iti multumesc frumos pentru asta , sunt asa curioasa ce se va intampla.

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am in plan ceva ce sper sa fie pe placul tuturor. O sa urmeze ceva nu foarte placut, as zice chiar foarte trist( o sa plang probabil cand o sa scriu urmatorul capitol). Cam atat pot spune.
    Multumesc pentru commenturi.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb capitol!!!!
    Sper ca Anastasia sa fie bine,iar Anais ma enerveaza din ce in ce mai mult!
    Abia astept sa pui next-ul!!Sunt nerabdateare.
    Iti urez multa bafta in continuare.
    Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru accest fanfic uluitor , superb si stupefiant in primul rand . Il urmaresc de la primul capitol desi nu am avut sansa sa comentez inca. personajele sunt fantastice dar ce imi place cel mai mult e intriga care se impleteste perfect pe temperamentul fiecaruia . Pur si simplu ai reusit sa ne farmeci !Astept cu nerabdare urmatorul capitol !Ma tem pt Anastasia cat si pt dragostea lor dar mai ales pt faptul ca poate ea nu v-a rezista in fata masculinitatii si irascibilitatii lui Justin . Chiar daca Justin si Ian par a fi foarte diferiti ei au un punct comun : aceea masculinitate feroce. Si evident ca ata ei cat si cele doua fete stiu cum sa se joace de-a dragostea , seducandu-se unii pe altii ........ semnat de Rose (amatoare in domeniul fan ficurilor)

    RăspundețiȘtergere
  6. :-< Ceva rau i s-a intamplat Abastasiei :| :(, iar Ian cu siguranta o sa regrete ce a facut.
    Pff...astept urmatorul capitol :*

    RăspundețiȘtergere
  7. In primul rand trebuie sa spun ca ador acest capitol. Intriga lui, modul scrierii, ideea. Glumesti? Nu m-as fi asteptat la asa ceva niciodata.
    Pe de o parte mi se pare ca reactia lui Ian e exagerata. Ok, se simte tradat [suna prostesc] si incearca sa fuga de adevar [pentru ca asa se explica si fuga reala] si vrea sa uite totul, cu exceptia amintirilor frumoase. Desi pe moment ar fi perfect pentru el daca ar putea uita de tot.
    A reusit sa "evadeze" cam repede mi se pare mie. Aveau statia de taxi fix langa domeniul sotilor Edgar si Maggie?
    Ca un taxi nu cred ca a aparut asa de niciunde, plus, pe vremea aia nu cred ca umblau taxiurile goale:D
    In rice caz, oricum ar fi cu taxiul, e un element mai putin important si ma bazez pe actiune.
    Spui ca va urma un capitol melodramatic.
    Serios? O sa ador asta! Nu sunt incantata de drama, evident, ci de faptul ca va urma ceva bun. Adica dupa ploaie vine soare.
    Sunt foarte incantata ca au un motiv pentru care pe viitor sa existe posibilitatea de a se iubi si mai tare.

    Trecand la celalt plan al povestirii, o gasesc pe Anais idioata. L-a cam scapat din mana cu chestia asta. Daca se abtinea macar un pic, il putea atrage prin formele ei, far eforturi. E adevarat ca Ian o iubeste pe Anastasia, dar hai sa recunoastem, si-ar cam dori-o pe Anais o noapte.
    Bine, nu din ceea ce crede el reiese asta, poate ma insel, dar subconstientul lucreaza...
    Acum, accidentul...nu imi dau seama ce are Anastasia, ca gravida nu cred ca e. Adica tot ce e posibil, dar parca parca. Desi ar fi un motiv pentru care relatia lor s-ar consolida.
    Daca n-as avea o pofta teribila de covrigei as spune mai multe, dar ma rezum la doar cateva randuri.
    Chiar sunt foarte curioasa cum va afla Ian, ce va face Anais, daca Anastasia va trai si daca relatia lor va reexista.
    So, sper ca si capitolele urmaotare sa vina la fel de repede precum acesta.
    miku`

    RăspundețiȘtergere
  8. Ceea ce vreau sa-ti spun este ca nu-mi dau inca seama daca vrei sa urmezi o cariera de scriitor. Daca raspunsul tau este nu, atunci o sa-ti iei o cafteala virtuala pe bune.
    Ai talent si esti suficient de desteapta incat sa rasucesti firul oricarei povesti pe care o incepi. Esti consecventa si ai, as zice, toate atuurile necesare.
    Te pup si... sa ne anunti si pe noi cand iti trimiti primul manuscris la o editura si... cand apare prima ta carte;))


    :*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  9. @Rose iti multumesc din suflet pentru parerea ta. Ma bucur foarte mult ca iti place!>:D< Si bine ai venit!

    @Cristina Criss Ian sigur o sa regrete:(.

    @Miku, criticul meu, esti asa o buna observatoare! Eu sincer chiar mi-am imaginat ca era un taxi prin apropriere si a durat ceva pana ce Anastasia a coborat dupa Ian, a discutat cu sotii Allen si a asteptat dupa cheile de la masina. Dar ma rog (:-??)...probabil e o hiba pe aici prin detalii:*.Ma straduiesc si eu sa para logic sirul povestii;)), dar asta nu inseamna ca imi iese tot timpu'.Nu dezvalui nimic in legatura cu continuarea!:)) (HA HA HA)

    @Anda mi-ar placea extrem de mult sa reusesc sa-mi public o carte, dar sunt persoane mult mai bune ca mine care merita asta. Multumesc pentru complimente si pentru faptul ca ma sustii. Daca o sa am norocul sa apara vreo carte scrisa de mine...ei bine...promit sa te anunt! :*

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  10. Exista lucruri care sa distraga atentia. Cand pui capitolul urmator?
    miku`

    RăspundețiȘtergere
  11. daaa ...cand il pui ? ne-ai lasat atatea zile in suspans ...( ap sunt Rose , mi-am fakut si eu insfarsit cont ;) )

    RăspundețiȘtergere